Hamburg, orasul decapotabilelor conduse de domni intre doua varste

14

La Hamburg incepe Scandinavia. Sobru si relaxat, burghez si decadent pe alocuri, verde si puternic industrializat, Hamburg este a patra cea mai bogata regiune din Uniunea Europeana. Spiritul orasului este un amestec de limpezime nemteasca si aer scandinav, totul garnisit cu multa, multa verdeata.

de Ioan-Andrei Egli

Viena intr-o zi de marti pare un oras de provincie ceva mai mare. Centrul burghez si fastuos pe care orice roman a ajuns sa-l cunoasca la fel ca pe buzunarul lui este intesat de turisti, dar parca nu ca altadata. O fi criza, o fi sezonul, nu e clar; in statistici, orasul duduie in continuare. Traficul e lejer si aerul e mult mai curat decat la Bucuresti. Preturile din restaurante sunt decente: mananc intr-un bistro bio – la Antun, un ceh pesemne – un meniu cu 13 euro. Pe Karntnerstrasse, hoarde de slovaci, rusi, romani si alti estici bat magazinele brand cu brand. La Viena, nimic nou sub soare, deci. Dar nu despre Viena e vorba in articolul de fata. Intamplarea a facut ca un bagaj intarziat sa-mi incurce planurile si sa ma oblige sa iau spre Hamburg o cursa de dupa-amiaza, prilej cu care am hotarat sa revad Viena, oras pe care l-am vazut de atatea ori, incat nu-mi mai provoaca aproape niciun fior.

Vazute din aer, suburbiile Hamburgului par un imens joc Lego. Verdele neverosimil al peticelor de camp alterneaza zglobiu cu acoperisurile impecabile si cu sirurile ordonate de locuinte. In planul doi, nelipsitele eoliene, care impanzesc intreaga jumatate de nord a Germaniei. Aerul de un albastru profund ma face sa visez la Scandinavia, care se simte in apropiere.

Cand spui Hamburg, spui oras-port. Mai spui Sankt Pauli, cartierul bordelurilor, al peep-showurilor si al cluburilor de noapte deocheate. Si mai spui si canale, multe poduri si multa bere. Daca ai mai citit stirile pe net, poate mai spui si a patra cea mai bogata regiune din Uniunea Europeana (dupa Londra, Luxemburg si Bruxelles – asta dintr-o statistica din 2009 bazata pe date din 2007, deci ante-criza, dar ceva ne spune ca topul arata cam la fel si acum). Inca de la iesirea din aeroportul plasat catre periferie ti se dezvaluie un oras foarte intins si foarte verde, unde cutiile de chibrituri inalte de locuinte lipsesc aproape cu desavarsire. Aerul este mai curat decat la Viena, de el fiind responsabila fiind in special briza care bate de-a lungul estuarului Elbei.

Hamburg este asezat pe o retea complexa de rauri si canale. Orasul s-a dezvoltat de timpuriu ca port, cu toate ca se afla relativ departe de mare, datorita estuarului Elbei, navigabil pentru vasele maritime. Amplasarea strategica a facut din Hamburg leaderul celebrei Hanse, titulatura actuala oficiala fiind inca Freie und Hansestadt Hamburg – orasul liber si hanseatic Hamburg. Politic vorbind, Hamburg e autonom, primarul fiind simultan si guvernatorul landului. Comertul maritim si constructia de nave au creat in timp o burghezie solida, a carei prosperitate e prezenta – fara opulenta, ce-i drept – oriunde te intorci. Portul, al treilea ca marime din Europa si al noualea din lume, ocupa aproape un sfert din oras, si se intinde pe tot malul sudic al Elbei.

Zona rezidentiala cea mai avuta a orasului, in care am avut privilegiul sa locuiesc cele cateva zile, se intinde in vestul Hamburgului, pe o cornisa deasupra Elbei, si consta in vile cochete de inceput de secol umbrite de stejari imensi si inconjurate de gazoane proaspat tunse, parcuri si gradini. O imagine des intalnita aici, ca de altfel in tot orasul, sunt masinile de fite conduse de domni bine sau de cucoane respectabile spre cincizeci-saizeci de ani, fara aplombul si scrasnetele cu care suntem obisnuiti prin locurile noastre. Ba mai mult, ai senzatia ca respectivii ar putea sa-si permita mai mult, dar se rezuma la un Porsche pentru a nu bate la ochi prea tare.

Un drum cu autobuzul de aici si pana in centru – cativa kilometri buni – dureaza cam un sfert de ora, si asta la orice ora. Hamburg este absolut previzibil la capitolul trafic, cu atat mai mult in zona centrala care este destul de neprietenoasa cu masinile. Aici, in centru, impresia de oras aerisit este la fel de prezenta. Fie ca te plimbi pe malul lacului Binnenalster, de-a lungul caruia se insiruie banci, hoteluri si magazine de lux, fie ca te opresti in piata centrala din fata primariei somptuoase, fie ca te plimbi pe pietonalul comercial care face legatura cu gara, orasul iti face loc, te invita sa respiri si sa te bucuri de culorile alaturate cu gust ale fatadelor, de terasele deschise la tot pasul si de lumina zilei care se stinge abia dupa miezul noptii. Ritmul nemtesc al activitatilor cotidiene este mascat de frumusetea fara cusur a canalelor, a zidurilor din caramida, a turnurilor catedralelor lutherane si a apusurilor lungi de vara.

Locuitorii orasului contrazic, in general, cliseele legate de nemti si mai ales de nemtoaice. Densitatea de frumusete pe metru patrat este neobisnuit de mare, chiar daca e calata pe un anumit tipic: saten sau blond cu ochi deschisi la culoare. Chiar si nemtoaicele trecute de o anumita varsta sunt foarte ingrijite si au o silueta atent lucrata. Generatia de pana in douazeci de ani este de o inaltime medie menita sa complexeze chiar si un individ de unu optzeci si unu cum este subsemnatul. Oras-port pestrit inca dintotdeauna, Hamburg gazduieste un mix rasial extrem de divers, anumite cartiere fiind dominate de anumite etnii. Turcii sunt la ei acasa, la fel si kurzii sau asiaticii.

La capitolul trenduri si cultura urbana, Hamburg nu se poate compara cu Berlin, centrul zero al coolnessului european. Este evidenta o anumita sobrietate si eleganta chiar si la cei mai inraiti hipsteri. Orasul nu musteste de buticuri creative de producator la fel ca alte metropole europene, si nici nu este neaparat un hub al magazinelor de tip eco, desi si unele, si celelalte se pot gasi cu usurinta daca ai rabdare sa explorezi orasul la pas.

Mersul cu bicicleta este firesc la Hamburg, infrastructura aferenta fiind, cum altfel, bine pusa la punct si insumand multe zeci de kilometri. Cultura bicicletei nu este la nivelul unor tari precum Olanda sau Danemarca, desi in Hamburg poti vedea oricand un manager la costum pedaland relaxat prin oras. Exista si un sistem de tip rent-a-bike, StadtRAD, care inchiriaza biciclete rosii in multe puncte centrale ale orasului, sistem care nu permite recuperarea banilor la predare, fiind astfel destul de scump. Majoritatea mijloacelor de transport permit transbordarea bicicletelor, asa ca poti traversa orasului lejer combinand cele doua modalitati de transport dupa pofta inimii.

O seara tipica in orasul vechi se poate petrece hranind lebedele care inoata molcom pe canalul din preajma primariei, degustand o cafea si un desert sofisticat la una din terasele care umplu micile piatete mai dosite din zona, sau chiar pe terasele-vapor acostate pe malul lacului Binnenalster, apoi plimbandu-te prin Hafencity, noul cartier construit pe malul Elbei unde mai toti arhitectii importanti ai tarii si ai Europei au contribuit cu cate un proiect. In drum spre casa, poti sa te ratacesti in voie prin Sankt Pauli si sa te amesteci cu puhoaiele de turci galagiosi, nemti beti sau kurzi dubiosi. Cert este ca mergand catre Altona, un nucleu urban distinct in interiorul Hamburgului, agitatia pestrita, a l’hollandaise, din Sankt Pauli – sau Kiez, cum l-au poreclit localnicii – dispare brusc dupa o anumita strada, facand loc imobilelor de raport cu aer burghez, renovate toate pana la ultima cercevea de fereastra, care alcatuiesc Altona. Sechestratii lui Sartre sunt departe.

Hamburg e frumos. O frumusete riguroasa si pura. Daca ar fi sa te gandesti la culoarea care il defineste, ar fi cu siguranta albastrul. Albastrul apei in care se oglindeste un cer nordic si mai albastru. Iar bogatia orasului nu face decat sa intregeasca un tablou firesc. Criza nu da semne ca ar bantui pe aici: in afara de un spatiu comercial neocupat, nu am putut citi decat semnele unei prosperitati adanc incetatenite. Se construieste mult in centru, iar magazinele de tot felul sunt pline la orice ora. Doar serile saptamanii aduc cu ele linistea in centrul vechi, cand ritmul cotidian decelereaza puternic, facand metropola sa para, ca si Viena, un oras linistit de provincie.

Seara meciului Germaniei cu Ghana de la Cupa Mondiala a golit orasul. Doar terasele sunt pline. Doua masini din trei sunt ornate cu steagul Germaniei – arborarea steagului nemtesc e un obicei reluat abia in ultimii cativa ani, de la mondialul din 2006 gazduit de Germania, dupa mai bine de saizeci de ani de tabu post-nazist – iar chelnerii si multi dintre locuitori poarta tricoul nationalei sau baloane in culorile steagului german. Atmosfera e festiva si calma, mai putin la intrarea in Sankt Pauli, unde ies din metrou din greseala la intrarea in marele parc de distractii Heiligengeistfeld direct intr-o mare de nemti cu berea in mana, turci incruntati si sarbi agitati de meciul lor paralel cu Australia, printre mormane de sticle, si hartii aruncate la intamplare.

Plec din Hamburg cu trenul, din gara eleganta transformata in mall, si las in urma un oras placut, traibil si plin de sarm. Next stop, Copenhaga.

Foto: Flickr/Moe_’s

Tags:



14 comentarii

  1. e cel mai frumos oras din germania. intodeauna se intampla ceva in acel oras. din hafencity pana in st. pauli este permanent agitatie. cum intri in st. pauli, parca intri in alta tara. seamana mult cu ce imi imaginez eu a fi in america. cladiri inalte cu scari de incendiu la vedere, proxeneti care se plimba in masini americane cu tapiterie de leopard, motociclisti care se dau cu harley davidson fara sa poarte casti. ai senzatia ca partea aceea de oras are legile proprii, targul intre st. pauli si orasul hamburg fiind ceva in genul: noi ne platim taxele, voi ne lasati sa avem regulile proprii. magazinele functioneaza aproape non stop, ceea ce este o mare raritate in germania, unde duminica totul cu exceptia benzinariilor e inchis.

    peisajele cu depozitele din port si cu portul parca vin din scandinavia. in port exista niste nave expuse, care se pot vizita. merita.

    langa binnenalster chiriile ajung pentru o locuinta si la sume astronomice: 100000 euro pe an. nu e de mirare ca un porsche acolo e o masina aproape comuna, a carui sofer/soferita acorda prioritate biciclistilor.

    este pana acum, orasul care m-a impresionat cel mai tare.

  2. Valentin Mironescu on

    De Hamburg te indragostesti la prima vedere.Hamburgul are 4480 de poduri, de doua ori mai multe decat Venetia, din aceasta cauza i se mai spune si Venetia nordului. In afara de frumusetea orasului trebuie aratata frumusetea oamenilor, a caracterelor hamburghezilor,oriunde intri esti intampinat cu un zambet si traditionalul Moin,Moin – buna ziua iar la plecare iti multumesc zambitori ca ai fost clientul,vizitatorul lor.Totul e incadrat intr-o stare de normalitate si de respect fata de persoana de alaturi.Nu stiu sa fi intalnit vreo figura suparata,plictisita intr-un magazin,restaurant , intr-o banca sau atunci cand mergi la medic.Hamburg e un oras in care simti ce inseamna democratia,ca locuitor al Hamburgului fara a fi cetatean german esti invitat sa-ti exprimi votul la alegerile locale pentru ca locuiesti aici,esti intrebat in sondajele care au impact asupra vietii de zi cu zi,parerea fiecarui locuitor conteaza.Asa construiesc,asa dezvolta mai departe orasul,o fac in asa fel incat sa fie pe placul locuitorilor.
    Hamburgul trebuie vazut.

  3. Salut,
    imi place teribil descrierea orasului in care locuiesc de peste patru ani. Ai surprins cat se poate de bine realitatea unui oras superb, care cateodata imi da si mie impresia unui oras detasat de restul lumii.
    Te-as contrazice cu privire la sistemul bicicletelor, dat fiind ca il folosesc permanent. Exista o taxa unica, de 5 euro. Odata inregistrat, te poti folosi de biciclete gratuit in limita a jumatate de ora. Este de ajuns pentru a ajunge dintr-o parte a orasului in cealalta.
    Cei 5 euro nu ii mai vezi, dar sistemul este genial.
    Iar orasul este intr-adevar de un verde incomensurabil…
    Imi va fi tare greu sa il parasesc, if ever
    iti voi citi de acum articolele. Ai aratat un obiectivism deosebit. Felicitari
    Alex

    • Ioan-Andrei Egli on

      Silviule,
      Iti raspund pentru ca m-ai amuzat teribil.
      Intr-adevar, Egli e un nume foarte rar in Romania. Am fost luat pana acum de ungur, evreu, turc sau italian!
      Sunt sas de origine, iar numele meu este unul din cele mai comune nume din Elvetia germanica. Daca dai search pe Google international, o sa dai peste firme, presedinti si motociclete elvetiene.
      O zi buna,
      Andrei

  4. Salutare!

    in Copenhaga sa-ti inchiriezi neaparat o bicicleta, e cel mai bun mod de a cunoaste orasul. De vizitat: Christiania (cartier liber, droguri la taraba ca in piata), Nyhavn (un canal cu cladiri colorate), Opera si Teatrul regal, si tot ce gasesti in ghidurile turistice. Daca ai pofta de o bere intra intr-o “Bodega”, evita locurile turistice ca te taxeaza cu vreo 5-6/eur paharul :(. In perioada asta vremea este minunata, plimbare placuta!

    Eastbam

  5. Mi-a placut foarte mult articolul. Eu m-am indragostit de Hamburg cand am vazut Hafen City si nu am mai plecat de atunci (2 ani).
    “Die schönste Stadt der Welt!!! (cand e soare 😀 )

  6. Pingback: Hamburg, orașul care m-a fermecat « Blogu' lu' Diţă Contra

  7. Eu nu am fost decat de cateva ori in Hamburg si marturisesc ca nu imi place. A fost primul oras mare care l-am vazut in Germania si am fost foarte dezamagit.
    Cladirile cu fatade de caramida sunt urate si lugubre. Prin comparatie, Bucurestiul este lux. Daca Hamburgul este asa frumos, cum sunt Roma sau Parisul? Ca sa vorbesc numai despre orasele care le-am vazut.
    Apropo, Hanovra e mai frumos decat Hamburgul.

Reply To Silviul Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger