Guvernul ne vrea pe toți exponate într-un mare muzeu al uitării

2

George-Orwell-and-1984-QuotationDeși sună a știre parodică de pe Times New Roman, intenția Guvernulului de a comasa Muzeul Țăranului Român (MȚR) cu Muzeul Antipa și de a trece ambele instituții în subordinea Ministerului Mediului este veridică. Nu încercați să căutați explicații complexe pentru această mișcare și nici să-i găsiți logica, pentru că la mijloc nu se află decât interese, ba chiar unele cât se poate de concrete, de natură imobiliară: terenul și clădirea unde muzeul funcționează din 1941, special concepută la vremea aceea ca un ”palat al artei pământene”. După 72 de ani, palatul artei pământene, devenit între timp una dintre cele mai vii instituții de cultură din România, ar putea dispărea pur și simplu, dacă ne pierdem chiar și pentru câteva momente vigilența în fața unor guvernanți mai stupizi ca niciodată, pentru care muzeele sunt un fel de parcele agricole.

 

de Andra Matzal

 

De când am început să lucrez în presă, ca jurnalist cultural pentru Cotidianul în vremurile lui de aur, am asistat la zombieficarea, cu bună știință, a ceea ce, de regulă, numim cultură plătită din bani publici. Rubricile ziarelor dedicate artelor au dispărut ori s-au transformat în colecții de advertoriale, oamenii care reușiseră să pună eficient în mișcare rotițele instituțiilor obosite au fost înlăturați prin sinistre lovituri de teatru politic, iar ultimii miniștri aleși ai Culturii s-au remarcat nu doar prin calitatea din ce în ce mai îndoielnică a competențelor lor, ci și prin dedicația cu care au lins mâna stăpânilor de partid. Mare pierdere! ar spune mulți, ironic, dar oarecum pe bună dreptate, atâta vreme cât cultura, așa cum e ea promovată prin aparatele statului, defilează ca o fantomă pe tărâmul irelevanței. Dacă facem însă un scurt exercițiu de gimnastica reamintirii, cultura are implicații ceva mai adânci decât transmit serbările megalomane, festivalurile-mamut, apatia călduță a sinecuriștilor de serviciu și monumentele care popularează spațiul public în urma unor licitații dubioase. Printre bunele obiceiuri pe care le promovează cultura sunt gândirea critică, ”metabolizarea” realității sociale în discursuri abstracte, revigorarea reflexivității, încurajarea oilor să iasă din turmă ș.a.m.d. Doar că rezultatul politicilor recente dezastruoase din domeniile culturii e că ne face să uităm lucrurile astea banale, în încercarea cu bătaie mai lungă de a ne face să uităm istoria. Și știm de la Orwell că ”cel care controlează trecutul, controlează viitorul. Iar cel care controlează prezentul, controlează trecutul.”

Niciodată în ultimii ani n-a fost mai evident lucrul ăsta decât în cazul de față, în care, la numirea noului ministru al Culturii, deja huiduitul Gigel Știrbu, a cărui numire a fost deja contestată printr-o petiție de societatea civilă, Ponta i-a spus scurt, referindu-se la cele două mari muzee din București: ”Comasează-le”. Ce contează personalitatea și istoricul acestor muzee? Nu sunt ambele muzee? E tot ce contează pentru gândirile prea puțin exersate într-ale setei de cunoaștere, pentru a lua decizii, fără măcar a-i consulta pe cei aflați în conducerea celor două instituții. Aberația nu se oprește însă aici: toate cele trei muzee (Antipa, respectiv struțocămila MȚR + Muzeul Satului) ar urma să intre în subordinea Ministerului Mediului. Am tot derulat schema asta în minte, însă nicio explicație logică nu s-a învredinicit să-i dea sens. E drept, țăranii vremurilor noastre au de-a face cu nenumărate probleme legate de mediu, de la efectele încălzirii globale, până la recentele confruntări violente cu jandarmeria și toți ceilalți câini de pază ai guvernului corporatofil, pe tema exploatării aurifere cu cianură sau a exploatării gazelor de șist direct din bătătura țăranilor. Desigur, dacă mergi la Antipa, diferitele etape ale istoriei naturale te trimit cu gândul la îndepărtate ere glaciare, iar natura e strâns legată cu mediul. Țăranul și maimuțele expuse la Antipa sunt, în fond, parte din același lanț evolutiv, așa că de ce n-ar putea foarte bine să coabiteze în vitrine paralele? De ce n-am comasa, de fapt, toate muzeele, atâta vreme cât omul se află în centrul tuturor acestor instituții, a căror istorie ne trimite secole înapoi, pe vremea când erau simple cabinete de curiozități, puse la punct de exploratori și nobili însetați de capital de cunoaștere? La urma urmei, ce mare diferență e între istoria pe care o arhivează muzeele astea și geografia de care s-ar ocupa Ministerul Mediului? Ambele sunt strict materii de bac și oricum, generație după generație, cu toții uită ce au învățat pe de rost. Nu m-ar mira ca astfel de raționamente să fie invocate la beție de guvernanții care se dau de ceasul morții să găsească o teorie justificatoare a unui gest armat strict de interese și ingoranță.

Oricât am invoca ironia ca strategie defensivă în fața unor asemenea decizii abuzive, intențiile politicienilor de a dinamita ultimele instituții culturale funcționale din România sunt un atentat la cunoaștere și gândire articulată, sunt portavocea unei Nemesis politice care a luat în vizor vocile din ce în ce mai multe și mai virulente ale cetățenilor care deprind arta și știința protestului. Sunt rezultatul unor politici iresponsabile, concentrate strict pe profitul imediat, care încearcă să supună o societate întreagă, printr-o ”terapie” colectivă ca-n Portocala mecanică, la uitare și, implicit, pasivitate și obediență.  Proaspăta numire a liberalului Gigel Știrbu la Ministerul Culturii, imediat după demisia lui Barbu, care visa mega-festivaluri la Craiova pe banii persoanelor seropozitive, e o mutare perfect coerentă pentru șahul pervers al politicienilor care scot legi din burtă la întâlniri nocturne, prin birourile labirintice ale Parlamentului. Știrbu, preot ca formație și recunoscut pentru ”merite” legate de afacerile ilegale cu alcool contrafăcut, dar și pentru lipsa oricărei autorități într-ale culturii, e marioneta perfectă pentru discreditarea a ce a mai rămas din cultura pe bani publici și pentru aruncarea în derizoriu a celor care încă mai cred că ar fi importantă cultura. În cadoul proaspăt primit de ministrul Culturii de la Guvern, ”sugestia” de comasare a celor două muzee, miza e mult mai mare decât exponatele propriu-zise; e un alt cal troian al disperatei strategii de imbecilizare, orchestrate prin mistificarea și coruperea istoriei recente, printr-un sistem de învățământ lamentabil, prin demolarea bibliotecilor și desființarea centrelor culturale din aproape toate orașele mici ale României, prin marginalizarea profesiilor liberale, prin întreținerea unor pseudo-instituții corupte populate de oportuniști, prin finanțări preferențiale și netransparente, prin birocratizare și prin implantarea unei scârbe generalizate față de ce ar putea însemna cultura, perpetuată prin refrene goale despre valorile naționale, la rândul lor mumificate. Cu alte cuvinte, ”țara te vrea prost.” În loc să jucăm leapșa cu opere de artă pe Facebook, mai bine jucăm leapșa cu petiții și proteste, până nu uităm de ce ne-am apucat în primul rând să protestăm.

 


2 comentarii

  1. O corectură minoră: propunerea nu e de a comasa MȚR cu Muzeul Satului și de a le trece pe amândouă în subordinea Ministerului Mediului. Cele două muzee ar fi comasate, dar ar rămâne la Ministerul Culturii. În schimb, terenul și clădirea MȚR ar fi transferate în proprietatea Muzeului Antipa, care ar trece la Ministerul Mediului. Deci la final am avea pe de o parte Antipa (la Mediu) cu o clădire în plus, iar pe de altă parte Muzeul Satului, unde ar fi mutate toate exponatele de la MȚR.

  2. Recent am văzut o propunere de strategie în domeniul culturii în care apărea și desființarea Filarmonicii George Enescu. Probabil mai sunt și altele.

    Situația este ilogică și în sens economic, dat fiind aportul creativilor la buget, atât în Ro, cât și în Ue. E ca și cum ai închide o fabrică ce aduce profit. Bugetul programului Europa Creativă este o dovadă în acest sens.

Reply To mihai Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger