Groapa Marianelor joacă un rol important în sechestrarea dioxidului de carbon

3

Secretele climatice ale celei mai adânci porțiuni de ocean, Groapa Marianelor, aflată în vestul Oceanului Pacific la o adâncime de 10,9 kilometri, au fost examinate de o echipă internațională de oameni de știință. Aceștia au observat că asemenea gropi marine sunt adevărate rezervoare de carbon și joacă un rol important în reglarea chimică a Pământului.

Oamenii de știință au folosit un submarin automat, proiectat să reziste unor presiuni uriașe, pentru a studia fundul canionului subacvatic, adânc de 11 kilometri, scrie BBC News. Din 1960, de când Jacques Piccard și Don Walsh au atins cea mai adâncă parte din Groapa Marianelor, nici un alt om nu a mai pus piciorul acolo. Toate celelalte misiuni, inclusiv cea mai recentă dintre ele, au fost realizate cu vehicule subacvatice automate.

Profesorul Ronnie Glud, de la Universitatea din Danemarca de Sud, spune că a fost o provocare pentru echipa sa să lucreze la o presiune de peste 1.000 de atmosfere, însă dezvoltările tehnologice au permis acest lucru. „A fost pentru prima oară când am reușit să coborâm instrumente sofisticate la asemenea adâncimi pentru a măsura cât carbon se află acolo”, spune el. „Esențialmente, am vrut să aflăm cât de mult material organic – toate materialele produse de alge sau pești în apa de deasupra – se așează pe fundul mării și este fie consumat de bacterii și degradat, fie îngropat”. Mai departe, asta le-a permis oamenilor de știință să determine concentrațiile de oxigen și de dioxid de carbon și să vadă cât de eficiente sunt oceanele în sechestrarea dioxidului de carbon, în cadrul ciclului global al carbonului.

Dacă acest proces a mai fost aplicat până acum altor părți ale oceanelor, cum ar fi câmpiile abisale, zone plate aflate la o adâncime cuprinsă între 4,6 și 5,5 km, rolul jucat de gropile submarine în cadrul ciclului carbonului rămăsese în mare parte necunoscut. „Deși aceste gropi acoperă doar 2% din oceane, ne-am gândit că ele ar fi importante într-un mod disproporționat și ar acumula mult mai mult carbon, din moment ce la fundul lor se adună mai multă materie organică decât în alte părți ale oceanului”. Datele preliminare par să confirme acest lucru.

„Rezultatele noastre arată că aceste gropi captează într-adevăr sedimentele. Tototdată, ele prezentau o activitate intensă, ceea ce înseamnă că și mai mult carbon este descompus de bacteriile din gropi decât la 6.000 de metri adâncime, în câmpiile abisale”, mai spune Ronnie Glud. Asta înseamnă că gropile submarine sunt rezervoare mult mai mari de carbon decât se credea până acum, iar următorul pas este ca cercetătorii să cuantifice rezultatele și să calculeze cât de mult dioxid de carbon este înmagzinat în aceste porțiuni ale oceanelor în comparație cu alte regiuni marine și cât de important este rolul bacteriilor în acest proces.

Foto: Imagine din cadrul expediției exploratorilor Jacques Piccard și Don Walsh, din 1960/EPA

Citiți și:

Ozonul afectează capacitatea plantelor de a absorbi CO2

Încălzirea globală – o catastrofă provocată de om sau o fluctuaţie normală a climei?

Tags:



3 comentarii

  1. Pingback: Jurnalele călugărilor îi ajută pe experți să facă previziuni climatice » Think Outside the Box

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger