Grele încercări pentru mediul din România în 2013

Cuvântul de ordine în 2013 la capitolul protecția mediului a fost “protest”. Românii au ieșit în stradă, mai numeroși ca niciodată, împotriva proiectului minier de la Roșia Montană și a exploatării gazelor de șist. Pericolele la adresa mediului au fost, de altfel, mai aproape ca întotdeauna. O lege revoltătoare care ar fi permis exploatarea aurului cu cianuri la Roșia Montană, dar și exproprierea localnicilor, creând precedente periculoase, a scos mii de oameni în stradă săptămâni la rând. La Pungești, a pornit un adevărat război împotriva jandarmilor veniți să protejeze interesele Chevron, o parte dintre protestatari aflându-se acum în greva foamei.

Alte provocări legate de protecția mediului au adus, anul acesta, în prim plan, decizii luate de guvernanți în favoarea intereselor unor mari companii: România a fost singura țară riverană Dunării care nu a semnat împotriva cultivării organismelor modificate genetic, dar și împotriva interzicerii pesticidelor care ucid masiv populațiile de albine. Dacă societatea civilă și-a exersat anul acesta drepturile mai mult ca niciodată, trebuie să ne antrenăm și mai mult vigilența pentru 2014.

În ianuarie, aflăm că România este singura țară europeană care nu semnează împotriva soiei modificate genetic, arătându-și încă o dată poziția favorabilă față de cultivarea organismelor modificate genetic. Toți ceilalți miniștri ai agriculturii din țările riverane Dunării au semnat declarația comună de împotrivire. Tot în ianuarie, un proiect de lege care prevedea interzicerea cianurii în minerit este respins, iar societatea civilă susține că este o măsură de imagine, politicienii fiind, de fapt, în favoarea mineritului cu cianuri. La sfârșitul lunii, premierul Victor Ponta se declară în favoarea exploatării gazelor de șist, în același timp în care se descoperă că certificatul de urbanism din județul Vaslui al companiei Chevron este nul de drept.

În luna februarie, autoritățile din Iași încep să taie teii de pe bulevardul Ștefan cel Mare, stârnind proteste din partea locuitorilor, dar și a artiștilor solidari. La Oradea, oamenii au protestat față de planurile de exploatare a gazelor de șist la Băile Felix. Apar și primele decizii de interzicere a exploatării gazelor de șist din partea autorităților locale din Vaslui, întărind, astfel, mișcarea de rezistență. La sfârșitul lunii, mii de oameni ies în stradă în semn de protest față de fracturarea hidraulică la ei acasă.

În martie, România se remarcă, din nou, la nivel internațional, ca fiind “preocupată” pentru protecția mediului și votează împotriva interzicerii pesticidelor care ucid albinele. Și bicicliștii ies în stradă pentru a spune clar și răspicat autorităților că nu vor piste pe trotuare. Și, ca să nu ne deprimăm prea tare, să trecem în revistă și o veste bună: la Tășuleasa, în județul Bistrița-Năsăud, au început, ca în fiecare primăvară, împăduririle.

Aprilie începe cu proteste masive în toată țara față de exploatarea gazelor de șist, marcând, astfel, Ziua Națională Anti-Fracturare. Ieșenii  protestează față de tăierea teilor și cer pedepsirea celor responsabili. O veste bună pentru albine: pesticidele responsabile de moartea lor au fost interzise în Europa, deși România a votat tot împotriva albinelor, dar în favoarea companiilor producătoare de pesticide.

În mai, Chevron primește autorizații de prospecțiuni în Dobrogea, după ce le obținuse, deja, pe cele din Moldova. Are loc un protest la Palatul Parlamentului, unde, în Comisia pentru Industrii, se discută din nou Legea Minelor. Sute de oameni protestează, la sfârșitul lunii, față de organismele modificate genetic, în cadrul unei mobilizări internaționale împotriva Monsanto. De asemenea, Alburnus Maior cere oprirea evaluării de mediu a proiectului de la Roșia Montană până la intrarea în legalitate.

În iunie, Monsanto se declară învinsă în Europa, la Iași se deschide dosar penal pentru tăierea teilor, iar deputații votează cultivarea organismelor modificate genetic în ariile protejate. Printre atâtea vești rele, am avut și una bună: voluntarii de la Cycling România au pornit în căutarea traseelor de cicloturism de-a lungul Dunării.

Luna august a însemnat FânFest, festivalul anual de la Roșia Montană, care demonstrează că există o alternativă reală la mineritul cu cianuri, prin promovarea turismului cultural în zonă. La câteva zile după festival, ministrul culturii și membri ai Comisiei UNESCO au făcut o vizită la Roșia Montană, unde au defilat în uniformele companiei RMGC. La sfârșitul lunii, guvernul aprobă proiectul de lege care permite exploatarea de la Roșia Montană și exproprierea localnicilor.

Septembrie, cunoscut și ca luna “Uniți Salvăm”, scoate zeci de mii de oameni în stradă, atât în România, cât și în numeroase alte țări, cu toții indignați de legea aprobată de guvern. Românii au protestat din nou și din nou și din nou și din nou și din nou și din nou și din nou și din nou și din nou și din nou și din nou și din nou și din nou. În acest timp, comisia juridică din Senat dă aviz negativ proiectului de lege, iar Parlamentul aprobă constituirea unei comisii pentru proiectul de la Roșia Montană. Tot în septembrie, bârlădenii ies, din nou, în număr mare, în stradă, împotriva fracturării hidraulice. De asemenea, mii de biciliști protestează la București pentru un oraș prietenos cu transportul alternativ.

În octombrie, protestele pentru Roșia Montană continuă în țară și în străinătate: la București, la Bruxelles, la Cluj sau chiar la Șinca Nouă. Încep să se audă vești despre abuzurile firmelor de prospecțiuni care caută gaze de șist în Transilvania. De asemenea, instalarea primei sonde a companiei Chevron la Pungești provoacă proteste vehemente. La București, au loc proteste în semn de solidaritate cu țăranii de la Pungești, unde se naște o adevărată mișcare de rezistență, la care se alătură și protestatari din alte părți. Tot în octombrie, TOtB publică, în exclusivitate, raportul specialiștilor străini care susțin importanța deosebită a Roșiei Montane pentru patrimoniul mondial, în timp ce ministrul Culturii se străduiește să distrugă localitatea istorică, raport a cărui existență a fost negată în repetate rânduri de autorități.

Luna noiembrie începe cu demararea procedurilor de aprobare a unui nou tip de porumb modificat genetic în Europa. În acest timp, prospecțiunile pentru gaze de șist continuă în țară. Țăranul Willy Schuster se luptă cu firmele de prospecțiuni care îi încalcă proprietatea, iar lupta lui devine tot mai grea și cere ajutor din țară. De asemenea, protestele pentru Roșia Montană continuă și, în sfârșit, protestatarii câștigă: Senatul respinge proiectul de lege. Luna nu se încheie înainte ca guvernul să dea liber la exploatarea gazelor de șist la Băile Felix și în județul Timiș. Tot în luna noiembrie, WWF România demarează campania de salvare a râurilor de munte din România, amenințate de microhidrocentrale.

Decembrie începe cu proteste în țară și străinătate de Ziua Națională pentru salvarea Roșiei Montane. Pungești intră sub asediul jandarmilor care vor să înăbușească manifestațiile țăranilor împotriva exploatării gazelor de șist. Mărturiile celor de acolo vorbesc despre un război în toată regula, iar în țară se nasc mișcări de solidaritate, în condițiile în care Jandarmeria se comportă ca o firmă de pază care acționează în interesele unei companii private. 7 decembrie rămâne ca ziua în care a avut loc Răscoala de la Pungești. Legea care ar permite exploatarea de la Roșia Montană ajunge peste noapte pe masa deputaților și este supusă votului, fără dezbatere, în “marțea neagră” a Parlamentului, ceea ce stârnește proteste vehemente, iar legea este respinsă. Anul se încheiat cu o veste bună: în urma campaniei WWF România, râul Topolog a fost salvat de la distrugere, dar au rămas alte sute de râuri amenințate de construcția microhidrocentralelor.

S-a dovedit, până la urmă, că politicienii sunt neobosiți în eforturile lor de distrugere a patrimoniului istoric și natural, dar la fel sunt și cetățenii care au ieșit în stradă și s-au împotrivit abuzurilor. Pericolul n-a dispărut, însă, ne așteaptă și în 2014.