“Granițele nu sunt limitele”. Turul lumii,între bucurie și durere

8

Daniel Lixandru (foto), sociologul român care vrea să alerge opt maratoane pe toate continentele în șase luni, alături de colegii de club Viorica Gabrian și Ilie Roșu, are și ambiții mai mari: vrea să unească școlile în jurul unor proiecte sportive comune și să amenajeze în cartiere piste de alergat și pentru biciclete. Copiii sunt primii vizați: „Starea naturală a copilului mic este să alerge”, spune el. „Până când societatea îl împinge să nu mai alerge”. Până una alta, maratonistul ne explică pas cu pas cum putem unge rotițile ruginite ale organismului nostru pentru a transforma alergarea într-o stare naturală și maratonul într-un vis realizabil.

 

de Ionuț Dulămiță

Dacă nu folosești o mașină mai multă vreme, se deteriorează. Toți știm asta. O mașină pe care o lași să ruginească în garaj cinci ani de zile rulează mai prost decât una pe care o folosești încontinuu în aceeași perioadă de timp. Așa e și cu organismul uman. Iar alergarea e una din cheile care resuscitează motorul ruginit al organismului. Însă totul trebuie făcut temperat și sistematic. Viteza nu contează. Dacă alergi foarte tare din start, cum fac de regulă oamenii care își propun la început de an să lase dracului alcoolul și țigările, să facă sport și să arate mai bine, organismul nu se acomodează din prima. Plus că, după o săptămână de alergat, s-ar putea chiar să ai senzația că te-ai îngrășat. Organismul ruginit atrage mai multă apă, mușchii încep să se întărească. Iar cum mușchii sunt mai grei decât grăsimea, cântarul ar putea să te avertizeze că ai pus pe tine, chiar dacă nivelul țesutului adipos a scăzut în acea săptămână de sprint. Așa că renunți și spui că nu e pentru tine, e imposibil să faci așa ceva.

Dacă vrei totuși s-o faci ca la carte, alocă pentru început 30 de minute pe zi, 4 zile pe săptămână, mersului pe jos. Jumătate de oră în care te plimbi și atât, nu dai ture job-acasă. Apoi, după o săptămână, diversifică: un minut alergi, două minute mergi, timp de 30 de minute. Important este să-ți setezi propriul ritm și să-ți cumperi niște adidași de alergat, singura investiție majoră, pentru că încălțările normale îți chinuie picioarele și te fac să renunți mai repede. Săptămâna următoare plusezi: un minut jumate alergi, două minute o iei la pas. Și tot așa până ajungi să alergi 30 de minute încontinuu. Apoi o oră. Apoi 8 kilometri, de 4 ori pe săptămână. Apoi o tură de 20 de kilometri. Apoi un maraton. Asta ne sfătuiește să facem sociologul Daniel Lixandru (41 de ani), care și-a propus să alerge opt maratoane pe toate continentele în șase luni alături de alți doi colegi de la Ro Club Maraton – medicul Viorica Gabrian și ofițerul Ilie Roșu. Pentru a promova, printre altele, și ideea că, deși pare imposibil să alergi un maraton, alergarea este ceva natural iar „granițele nu sunt limitele”.

Acesta este de alfel și numele proiectului celor trei alergători, care au finalizat deja patru maratoane (Maratonul de la București, Maratonul de la Atena, Dubai Marathon și Marrakech Maraton). Pe lângă depășirea granițelor organismului, „numele proiectului sună bine și în ideea de a merge pe toate continentele”, spune sociologul maratonist, la zece zile după maratonul din Maroc. „‘Granițele nu sunt limitele’ se leagă și de povestea democrației. După lupta de la Marathon s-au creat premisele de dezvoltare a societăților grecești și a spiritului liber. Și se pare că modelul de atunci funcționează în societățile dezvoltate de astăzi. Modelul acela de libertate, de democrație începe să se ducă și în țările unde au fost regimuri opresive”.

 

 

Ideea i-a venit sociologului toamna trecută, înainte de Maratonul de la București, într-un an pe care l-a considerat special – aniversarea a 2.500 de ani de la bătălia de la Marathon, care a culminat cu o cursă comemorativă la Atena, pe 31 octombrie 2010. Oamenii care doresc să alerge 42 de kilometri nu trebuie să împărtășească însă soarta eroului grec Pheidippides, mesagerul care, în anul 490 î.Hr., ar fi alergat această distanță fără oprire până în Atena pentru a anunța victoria împotriva persanilor, apoi s-a prăbușit la pământ și a murit. Dacă urmează sfaturile de mai sus și rețin că legăturile neuronale se stabilizează după 90 de zile de antrenament sistematic, persoanele atrase de alergare au în față numai beneficii. „Alergarea este un curs de dezvoltare personală”, spune Daniel Lixandru, care se ocupă cu traininguri în cadrul organizațiilor sub deviza „Viața ca un maraton”.

Atunci când vrei să faci lucruri pe care nu le-ai mai făcut, important e să-ți creezi starea care să te ducă unde vrei să ajungi. „De ce nu aleargă oamenii? Pentru că nu au starea respectivă. Copiii, cei foarte mici, ce fac? Aleargă, nu? Starea naturală a copilului mic este să alerge. Până când societatea îl împinge să nu mai alerge”. Alergarea îți asigură mai multă energie și te ajută să obții performanțe și în celelalte sectoare ale vieții. Îți stimulează intelectul și te ajută să creezi legături neurnoale noi. Îți modifică alimentația. Îți îmbunătățește viața sexuală și generează eliberarea endorfinei și a serotoninei – neurotransmițătorii stării de bine. De aici se trage și așa-numita „dependență de maraton”.

„Eu am alergat două maratoane într-o săptămână, iar acum mă tentează să mă duc peste încă o săptămână la un alt maraton. De ce? Când alergi un maraton, secreția de endorfină și serotonină este devastatoare. Creierul este îmbibat în acești neurotransmițători”, spune Daniel Lixandru. „O amică de-a mea, specialist în neuroștiințe, spune că te afli într-o stare de nirvana și ți se creează și legături neuronale noi. Nu devii mai deștept, dar ai o stare de înțelegere mult mai deosebită decât în mod normal. Și asta ține câteva zile. E ca și cum ai fi drogat, dar la modul natural (râde)”. La asta se adaugă și starea de „emoție amestecată”, cum o numește sociologul, trăită mai ales la primele maratoane: bucurie, durere, fericire. Senzație pe care Daniel Lixadru a experimentat-o la primul său maraton, în București, acum șase ani. „La Atena, i-am filmat pe colegii de club care terminau. Unul dintre ei, un tip mai cinic, a spus că nu s-a gândit niciodată că o să-i dea lacrimile la final”.

Maratonul te mai ajută să fii disciplinat și să-ți schimbi strategiile mentale și pe cele de convingere, mai spune sociologul. Te învață să treci peste momente dificile, atât când alergi, precum și în viață. Aceste momente apar în două faze înaintea și în timpul unei curse de peste 40 de kilometri. Mai întâi apar pe durata antrenamentelor, când tragi de tine într-o dimineață de sâmbătă, de exemplu, după ce te-ai culcat târziu. Apoi între kilometrii 30-35 ai cursei, etapă botezată „Zidul”. „Este momentul în care rezervele tale de glicogen, care îți dau energia, se consumă. Primești tot felul de mesaje la nivel mental: mă dor oasele, mă dor mușchii, ce caut eu aici? La primul maraton este un moment foarte greu. La următoarele știi că apare”.

Există însă o serie de tehnici pentru spargerea acestui zid, în funcție de alergător. Cum creierul nu face o diferență foarte mare între trecut și prezent, explică Daniel Lixandru, sociologul își amintește de starea pe care o avea la kilometrul 10. Îl mai ajută și punctele de presopunctură de pe picioare, pe care le apasă când umblă prin munți. „Creierul nu face nici diferența între imaginație și realitate în timpul unui maraton. Îmi imaginez că mă presez în punctele alea în timp ce alerg. Tehnica asta o aplic și când simt că mi se pun cârcei”. O altă tehnică ține de postură, după un model impus de psihoterapeutul Milton Erickson, care l-a îndemnat pe un pacient depresiv, cu capul în pământ, să numere coșurile caselor când merge pe stradă. „Nu i-a spus decât să-și schimbe postura. Schimbând postura, se schimbă automat starea. La maratonul de la Atena, tehnica asta a aplicat-o un prieten de-al meu. Era pe la kilometrul 35, rupt, când a trecut un grec pe lângă el și i-a spus: ‘Bărbia sus’. Omul a scos capul din pământ, că ai tendința să faci asta când te simți rău, și a depășit tot ce a prins”.

 

 

Un alt scop al proiectului „Granițele nu sunt limitele” este tocmai promovarea sportului, mai ales în rândul copiilor. Daniel Lixandru, care este și președintele asociației Corporeanima, spune că sportul în școli și în comunitățile de copii este lăsat undeva la urmă și că mulți dintre adolescenții de 12-13 ani sunt diformi din cauza lipsei de activitate. Unul dintre proiectele sale vizează crearea unei legături între grupuri de cinci școli de cartier, apropiate geografic, care să organizeze competiții și proiecte comune și în care să se practicte toate sporturile, nu numai baschet și fotbal. „Școlile astea de cartier au un avantaj: ele reflectă cumva mai bine societatea noastră decât o școală privată, unde atmosfera e mai artificială”, spune sociologul.

O altă intenție a maratonistului este dezvoltarea unor proiecte sportive în cartiere, tot în jurul școlilor. Asta ar presupune instalarea unour panouri de baschet și a unor fileuri de badminton, de exemplu. Sâmbătă dimineața, strada din preajma școlii s-ar închide, școala s-ar deschide și s-ar organiza mici competiți la care ar fi invitați atât copiii, cât și părinții lor. Apoi mai este initițiativa amenajării unor piste de biciclete și de alergare în cartiere, a câte 500 de metri lungime. „Când copilul are 2-3 ani și învață să meargă pe bicicletă, ar fi interesant ca el să iasă puțin în cartier cu mama lui, să nu se ducă în Parcul Herăstrău. Copilul merge pe bicicletă, iar mama lui poate să alerge. Și apoi, când o să crească, poate o să vadă și pista de alergare”. Primul pas în cadrul acestui proiect va fi organizarea unui maraton al primăriilor din București în luna mai, unde va fi promovată ideea.

Daniel Lixandru spune că a făcut sport toată viața. În liceu s-a apucat de alergare și de arte marțiale, iar acum are 22 maratoane la activ, toate alergate în ultimii șase ani. „În clasa a VIII-a m-am apucat să fac genuflexiuni. Am pornit de la o serie de 50 și într-o lună jumate am ajuns să fac 1.000. Oamenii, în loc să facă lucrurile natural, din cauza unor granițe pe care și le-au pus în minte, le văd ca pe niște lucruri anormale”.

Dacă vreți să alergați alături de Daniel Lixandru, s-ar putea să-l întâlniți alături de colegii de la Ro Club Maraton în cadrul alergărilor de grup organizate în fiecare sâmbătă, de la 8.30, în Parcul Herăstrău și în fiecare duminică, de la ora 9, la IOR.

Tags:



8 comentarii

  1. Pingback: Presa pe fugă » alerg, deci exist!

  2. Felicitari pentru initiativa!
    Puterea exemplului este foarte mare, poate reusim sa-i atragem pe copii catre sport si in felul acesta sa avem un tineret mai frumos si mai sanatos.
    Este nevoie de cat mai multi oameni care fac sport, adica de cat mai multe exemple pozitive si, bineinteles, de sprijin din partea autoritatilor pentru a crea facilitati pentru sport copiilor nostri.

  3. BRAVO DANE SI FELICITARI ,ESTI UN EXEMPLU POZITIV PENTRU NOI TOTI ,SUNT MANDRU CA SUNT PRIETEN SI COLEG CU TINE IN ROCLUB MARATON .SUCCES IN CONTINUARE CU PROIECTELE PE CARE TI LE-AI PROPUS ,LA CAT MAI MULTE MARATOANE ALERGATE PE TOATE CONTINENTELE TERREI ,ESTI UN CAMPION PENTRU ROMANIA ,NOROC IN CONTINUARE SI SUCCES ,CERNAT DANUT .

  4. Pingback: Tweets that mention „Granițele nu sunt limitele”. Turul lumii, între bucurie și durere » Think Outside the Box -- Topsy.com

  5. Pingback: Granitele nu sunt limitele – Africa – Maratonul de la MARRAKECH 30 ianuarie – Orasul caramiziu în care copiii fac sport in orice conditii – Daniel Lixandru - Corporeanima

  6. Pingback: Maratoniştii aleargă pe Drumul Mătăsii pentru a atrage atenţia asupra împuţinării resurselor de apă

Leave A Reply