Grădinăriţi, grădinăriţi, grădinăriţi…

0

Guerrilla gardening-ul este actul de a grădinări pământul altcuiva fără permisiune și a apărut cândva prin anii ‘70 în New York. În treaba asta se implică o masă extrem de variată de oameni cu motivații și mai diferite: există grădinarul de orientare politică care încearcă să provoace totul prin acțiune directă și, la polul opus, există ăia care fac asta în loc de gimnastică. Nu mă voi apuca să fac comparația cu era agrară care a trecut de sute de mii de ani, cert e că aici a ajuns reforma: la plantat chestii în principal pe terenuri abandonate sau neglijate.

de Marea Devis (Vice România). Foto: Creative Commons


La noi există o singură organizație care se ocupă cu așa ceva. Se numește Guerrilla Gardening România și n-a avut nicio acțiune până acu’. În ea sunt implicați câteva zeci de oameni, dar inițiatorul Geo S. spune că vor să adune mai întâi o masă critică de voluntari, activiști și sponsori care să construiască împreună ceva organic. Tipul ăsta și-a luat licența în ingineria software și face acum un doctorat în Urbanism la Arhitectură. Tema lucrării lui de cercetare este urbanismul Open Source, concept preluat din informatică și folosit pentru a produce programe fără bani de-acasă. Teza lui este că metodologia asta poate fi extinsă în mai multe zone. Și cum eu n-aș pune niciodată mâna pe-o săpăligă ca să plantez chestii, m-am întâlnit să stau de vorbă cu Geo S. Mi-a plăcut de el, mi-a povestit cu mare prestanță și aplomb politic despre unelte, semințe și solidaritate. Se uită în ochii tăi și îți spune tot ce vrei s-auzi. Așa că eu și vecinii mei îl așteptăm să ne înfrumusețeze terenul din fața blocului oricând.

VICE: Guerrilla Gardening e un fel de urbanism Open Source?

GEO S.: Guerrilla Gardening e o posibilă abordare a urbanismului de manieră mai extremă ținând cont de condițiile constipate din România. Vreau să scutur nițel habitudinea asta încremenită și să explorez în trecutul fabulos de grădină privată al Bucureștiului. Astea vor fi niște grădini – poate mult spus – niște prezențe de plante în spațiul public lăsat de izbeliște.

Nu plănuiești să puneți legume, nu?

Se pot pune și legume, de ce nu? Normal că vor fi toxice, dar e o chestie de estetică. Nu cultivi ca să le mănânci. Ele fac flori, unele dintre ele sunt frumoase. Gândește-te la florile de dovleac, de exemplu, și la legumele în sine în spațiul urban, deșertic. Dar în principiu vor fi flori, plante diverse, unele umile, dar care sunt adaptabile. Vom scoate din uitare plantele românești. De exemplu, zorelele.

Și dacă se umple orașul de iarbă de fumat?

Ah, ar fi mișto.

Ați mai făcut asta până acum?

Nu. Au existat încercări diverse. Uite, doamna asta care e profesoară la horticultură, de cinci ani zice că a încercat pe la cursuri – le-a vorbit studenților, i-a provocat să participe, i-a prevenit că există riscuri. Dar i-au speriat colegele care le-au spus “să nu faceți așa ceva că vă zbor din facultate”. Există tot felul de povești în spiritul balcanic, mioritic.

Ce vreți să faceți în București?

Unul dintre scenarii vizează o acțiune – care poate va fi o mini-campanie. Vrem să resemnificăm prin Guerrilla Gardening Piața Universității și s-o legăm de Km 0 al democrației folosind un covor verde de gazon care trece peste bulevard. Știi că spațiul ăla a fost blocat timp de 40 de zile la mineriadă și a fost complet închis.

Totuși, ideea nu e să faci o grădină, și s-o menții, și să ai grijă de ea?

Ba da, dar zona din fața Arhitecturii, de la fântână, va fi resemnificată de noi și va fi conectată prin acest culoar verde, pe care vor trece mașinile şi într-o lună l-au făcut praf. Tocmai ăsta e farmecul: cât de fragilă e toată povestea.

C’mon…

Dar la fântână umplem totul de plante. Pe pervazul de deasupra ferestrelor unde au fost omorâți tinerii în decembrie ’89, de asemenea. Sunt niște bănci în jurul fântânii care au niște spații speciale pentru plante, dar nu e nimic acolo.

OK, înțeleg căți trebuie un număr mare de oameni pentru a planta iarbă pe un spațiu mare. Dar pentru o băncuță îți trebuie doi oameni.

Nu, îți trebuie mulți oameni. Ideea este să se-ntâmple rapid. Nu știm cum va reacționa poliția. Și vrem să împingem cât mai departe momentul în care vom vedea cum ar reacționa nasol.

Dar n-ați citit pe net cum poate reacționa nasol poliția în alte țări?

Ba da, dar noi nu avem poliția din alte țări, care nu reacționează neapărat frumos, dar civilizat și în limitele legii. La noi poți să intri în situații foarte nasoale. Nu știu dacă ai observat, dar recent au reapărut în multe locuri din București semne de interzis fotografiatul.

Și în Anglia e la fel.

Nu. În momentul în care după 20 de ani au plantat din nou semne odioase de interzis fotografiatul, masive, mari, obscene, te poți aștepta ca cu așa ceva să se poată întâmpla multe. E fără precedent, totuși. Dar noi suntem pregătiți de asta, am făcut un training.

Nu vi se pare că e totuși teoria conspirației? Trăim într-o dictatură, poliția ne vrea răul…

Am spus eu așa ceva? Nu. Există voci care consideră că regimul Băsescu nu e neapărat cea mai dulce democrație imaginabilă.

Mă rog, Guerrilla Gardening n-ar trebui să aibă de-a face cu politica, ci cu mediul.

Ba e și asta o politică. Există Partidul Verde și-n România. Au fost interesați, de exemplu, să participe asociați cu noi la standul de la Street Delivery, care n-a mai fost să fie.

Și dacă venea PSD-ul?

Îl băgam în p…. mă-sii din prima. Dacă veneau cu trandafirii ăia de pe sigla lor în realitate, cu un tir de trandafiri, poate discutam, și le lăsam un loc micuț pe lista de sponsori. Dar a venit Partidul Verde – ceea ce e mult mai bine.

Și ei ce v-au oferit?

Au o fundație și erau dispuși să ne ajute cu multe lucruri de care aveam nevoie: cu plante, cu voluntari care să mișune pe-acolo instruiți de noi și-așa mai departe. O serie de resurse care ne-ar fi fost utile. Dar la un moment dat au dorit să aibă o vizibilitate mai mare decât o consideram noi justă pentru un prim eveniment al nostru la contextul respectiv. Și-atunci am suspendat nițel proiectul.

Dacă eu îți spun anarhie, tu ce-mi răspunzi?

Supra-anarhie! Să fie. E un joc superior care poate părea unora că frizează anarhia.

Acest interviu a fost preluat de pe site-ul partener Vice România. Puteţi citi restul materialului aici.

 


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger