Goana după aur în vestul românesc: Meciul principal este pe bursă. Interviu cu Eckstein Kovacs Peter – Partea a II-a

10

Înarmat cu argumente juridice şi ecologice, Eckstein Kovacs Peter vorbeşte despre Roşia Montană cu convingerea omului care a bătut locurile la picior şi ştie situaţia concret, nu doar din rapoarte de birou. Fost senator UMDR de Cluj, fost consilier prezidenţial (poziţie din care a demisionat pentru că opinia lui privind proiectul minier de exploatare a aurului cu cianuri la Roşia Montană a fost diferită de cea a preşedintelui statului, pentru care lucra), acum avocat şi profesor, Eckstein Kovacs Peter a stat de vorbă cu TOTB despre Roşia Montană – ce se aşteaptă în mersul lucrurilor, ce efecte ar avea o decizie de începere a proiectului, ce viitor se întrevede pentru Roşia. L-am invitat la acest dialog tocmai pentru că este unul dintre foarte puţinii politicieni, figuri publice, care s-au situat categoric de o parte a baricadei, împotriva proiectului minier al RMGC şi căruia nu i-a fost niciodată frică să îşi spună public opinia.

 


„Dacă această lege trece de Parlament, atunci îi vor lua pe sus pe cei din Roşia care nu vor să plece”. (Eckstein Kovacs Peter)


Partea a II-a: Meciul principal este pe bursă

 

TOTB: Să presupunem că se dau acordurile necesare, Guvernul spune „ok, băieţi, daţi-i drumul!”. Există nişte procese pe rol în prezent, ce se întâmplă în această situaţie, RMGC poate porni exploatarea?

Eckstein Kovacs Peter: Situaţia mi se pare a fi identică cu cea a construcţiilor fără autorizaţie sau care se fac depăşind limitele autorizării primite. Din moment ce ar avea girul Guvernului, cei de la Gold, în mod vădit vizibil, sunt procese, nu sunt, se vor apuca de ras munţii. Procesele vor continua, dar răul se va face, deci ceea ce este esenţial este să nu se dea hotărârea de guvern. O piedică majoră în calea deschiderii acestui proiect este, de altfel, însăşi Constituţia României, prin garantarea dreptului de proprietate. Adică dacă un proprietar din Roşia spune că el nu vinde proprietatea şi vrea să trăiască acolo, în mod normal, asta împiedică tot, pentru că, chiar dacă este o singură casă, un singur petec de pământ, nu poţi să razi muntele de sub el! Şi aici este poate cea mai perversă şi anticonstituţională iniţiativă legislativă, asta recentă, care spune că în materie de minerit se poate expropria şi în afara scopului de utilitate publică. Această investiţie în mod clar nu este de utilitate publică, este de interes privat. Or, dacă această lege trece de Parlament, atunci îi vor lua pe sus pe cei din Roşia care nu vor să plece. Vorbim de un pericol iminent şi imediat. Dacă această lege este respinsă şi trebuie să fie, fie de Parlament, fie de Curtea Constituţională, atunci lucrările nu vor putea să înceapă. Sau vor începe într-o zonă care nu afectează oraşul direct.

 

Cum îi pot scoate pe localnici, pe sus, cu armata, cu jandarmii, pur şi simplu?

Dacă au temei legal, da. În momentul de faţă nu au temei legal, dar se pregăteşte, prin această iniţiativă legislativă de care vorbim. Şi aşa s-a mai pregătit una (mă iau din nou de UDMR, că sunt membru UDMR şi îmi place să mă iau de cei care îmi sunt apropiaţi): UDMR a făcut o mârlănie cât încape la ultimul său congres. Despre ce este vorba: formaţiunea avea în programul politic un punct în care se spunea că noi, UDMR, suntem împotrivă şi deplângem orice iniţiativă de folosire a cianurilor în România. Şi, la ultimul congres, au schimbat textul în sensul că „în materie de minerit vom avea în vedere normele europene”. Ceea ce a fost  modificare pro causa, făcută de o comisie al cărei preşedinte era – ghici, ghicitoarea mea – Borbely Laszlo, vicepreşedintele UDMR şi ministru al Mediului (sau anti-mediului, dacă îmi permiteţi). Eu, unul, cred că, şi din punct de vedere politic, nu doar ecologic, nepoţii nepoţilor noştri vor roşi de ruşine dacă acest proiect va fi făcut cu mâna şi sub semnătura unor demnitari UDMR.

 

Fără griji, prin pădurile Roşiei Montane

 

Credeţi că va exista reacţie socială, dacă vom asista la astfel de exproprieri? În fond, dacă li se va întâmpla celor de la Roşia acolo, ni se poate întâmpla oricăruia dintre noi, din moment ce există un precedent.

Aşa este. Nu ştiu dacă oamenii gândesc chiar aşa în perspectivă la noi sau dacă gândesc astfel. Există un documentar prezentat la mai multe festivaluri de film, Alethea se numeşte. Este povestea unei afaceri mult mai mici decât cea de la Roşia, din Turcia. Pe mine m-a impresionat profund, am văzut acolo femei de la ţară, îmbrăcate tradiţional, care s-au opus, periclitându-şi viaţa, unui proiect similar, pentru că ştiau că le face viaţa de după începerea lui imposibilă şi sănătatea lor va fi afectată, dacă va începe exploatarea cu cianură. Dar nu pot să nu remarc, în cazul românesc, cinismul celor de la Gold Corporation, care, practic, au golit localitatea pe care vor să o şi distrugă. Cred că mai mult civism din partea celor din împrejurimi ar fi de dorit, adică dacă turcoaicele cu broboade s-au împotrivit până în pânzele albe unui asemenea proiect mi se pare ridicol să vină oameni ai locului cu cămăşi cu Gold Corporation şi cu lozinci de tipul „eu vreau cianură”. Nu este ok.

 

Este Roşia mai puţin palpabilă decât SMURD, la nivelul conştiinţei publice? Mă refer la disponibilitatea oamenilor de a ieşi în stradă, în cazul SMURD au fost parcă mai mulţi participanţi.

Nu cred, cred că, la nivel de număr de protestatari, au fost comparabile ieşirile în stradă, mă refer la primele proteste pentru SMURD, când au fost câteva sute de oameni. Mai există oameni care sunt mai responsabili faţă de mediu, de condiţia lor socială şi de viaţă. Este important ca oamenii de rând să perceapă acest proiect aşa cum este el, cu toate pericolele lui. Trebuie spus că această şmecherie care este investiţia în mineritul aurifer în Apuseni a pornit de la Frank Timiş, un personaj mai mult decât controversat, care a investit 300.000 de dolari în afacere. Pentru mine, suma este fabuloasă, dar, pentru o investiţie la care experţii spun că este nevoie de mai mult de un miliard de dolari ca să producă, e o sumă ridicolă. Şi, de fapt, ajungem la locul unde sunt, în realitate, jocurile şi unde contează părerea preşedintelui: la cum sunt cotate acţiunile acestei firme la bursele din lume, în principal din Canada (unde sunt cotaţi la două burse). Aceste burse sunt foarte sensibile, când este un protest mai acătări, mai vizibil, care apare şi în ziarele britanice, franceze (presa franceză fiind foarte receptivă în a relata despre proteste), atunci acţiunile scad brusc şi au scăzut, s-a văzut. Normal, când preşedintele s-a pus atunci să spună ce a spus, în favoarea proiectului RMGC, aceste acţiuni au crescut. Meciul principal, dacă vreţi, este pe burse. M-am întâlnit cu o clujeancă stabilită în Canada care m-a întrebat dacă să cumpere acţiuni ale Gold Corporation sau nu, dacă face o afacere bună sau nu. În afară de aceste resurse care vin de la bursă, în rest nu sunt bani adevăraţi în spatele proiectului.

 

Iarna pe uliţă, în Roşia Montană

 

Ar fi posibil ca, de fapt, RMGC-ului să îi convină starea de fapt, dat fiind că încă nimeni nu şi-a asumat decizia de a începe proiectul, dar, totuşi, bursa merge? Nu le este oare profitabilă situaţia?

Întrebarea este logică, dar, din păcate, nu am capacitatea de a răspunde, dacă este un lucru voit de investitori sau aşa a fost situaţia politică, că nu au primit aprobări. Nu mă pot pronunţa. Cert este că forţează lucrurile în continuare.

 

A apărut şi teoria că acum se insistă pe proiectul Roşia Montană în mod vădit pentru că este an electoral şi s-ar trage nişte foloase de aici, de asta forţarea lucrurilor …

Teorii sunt, slavă Domnului, suntem bogaţi în aur şi teorii, dar nu cred asta. Anul electoral este mai degrabă inhibant pentru autorităţi în a lua o decizie, pentru că, oricum, cine e la putere ia decizia şi se poate întoarce împotriva lor, poate fi folosită împotriva lor. Nu cred că profită material partide politice din asta, s-ar putea, dar nu am informaţii de acest gen. Momentul electoral este, însă, potrivnic. Şi, atenţie mare, există un alt fenomen care se propagă, pentru că în afară de Roşia s-au dat autorizaţii de tot felul în zonă, acestui investitor, dar şi altora, mai mari şi poate mai serioşi decât RMGC. Roşia este vârful icebergului, celelalte sunt mai puţin vizibile şi mai puţin în atenţia publică pentru că nu sunt într-o localitate monument istoric, dar există autorizaţii pentru cercetarea terenului, pentru a vedea dacă este sau nu aur, se dau cu duiumul, şi în Apuseni, şi în Maramureş, este o efervescenţă de a deschide mine pentru material preţios, ceea ce face ca pericolul să se multiplice.

 

Altfel spus, avem o goană după aur în vestul românesc.

Da, exact, exact aşa se şi vede.

 

Iarnă şi în vechi galerii sau peşteri

 

O rezistenţă încă mai există prin opozanţii proiectului, localnici, câţi mai sunt împotrivă (dar şi din alte părţi, în solidaritate – au fost chiar recent diverse acţiuni precum Marşul Aurului, sinucidere simbolică cu cianură, dans pentru Roşia, Occupy Conti, să nu uităm). Cât de mult a contat opoziţia asta moţească, îndârjită, a oamenilor?

A contat şi contează foarte mult, pentru că maşinăria de PR a RMGC şi a presei vândute lor spune că acei care se opun sunt „ong-işti”, acest cuvânt fiind aruncat aşa, ca şi când ar fi vorba de oameni care vor să facă scandal deşi nu e treaba lor, dar se bagă în ciorba altora şi vor scandal cu orice preţ. Această stigmă nu funcţionează cu cei de la Alburnus Maior, pentru că ei sunt de-ai locului, deci împotrivirea lor este una esenţială care a contat, contează şi va conta. Să vă spun o chestiune importantă: în fostul Imperiu Habsburgic erau două localităţi centre miniere importante, care aveau dreptul să bată monedă de aur. Una este Roşia Montană, cealaltă este o localitate din Slovacia, Banská Štiavnica. Istoria celor două localităţi este foarte asemănătoare până la un anumit punct. Vă recomand şi recomand tuturor să mergeţi să vizitaţi acest loc din Slovacia, este un centru turistic înfloritor. Şi acolo mai este aur, în inima muntelui, dar oamenii şi guvernele s-au raportat diferit la situaţie, au investit în infrastructură, în renovarea clădirilor, în a face o staţiune turistică, care este înfloritoare, pe lângă faptul că au bere bună, dar şi ce peisaje şi vestigii!

La noi, în schimb, nu pot să remarc decât cinismul argumentului pe care l-am auzit de la preşedintele Traian Băsescu, de la ministrul Kelemen Hunor: „Voi aţi văzut pe aici (la Roşia) turism? Eu sunt singurul turist!”. Păi, dacă timp de 10 – 15 ani numai se distruge, nu se dau autorizaţii, nu se dau bani pentru a se dezvolta turismul, localitatea este pustiită de oameni, albia pârâului este strămutată ca să distrugă fundamentul caselor, atunci la ce să vină turiştii, la ce să te aştepţi? Guvernele au făcut ce au putut împotrivă, în aşa fel încât oamenii locului să nu găsească o altă îndeletnicire, locuri de muncă; au pustiit localitatea. Şi acum vii şi spui, da, sunt nişte ONG-uri care se ocupă cu renovarea caselor, cu ei discutăm (şi ăsta e de-al meu, de la UDMR, ministrul care a zis aşa, de la cultură). Adică eu, ministrul Culturii, Guvernul României, spun că societatea civilă este răspunzătoare de situaţia acelor monumente istorice? Mi se pare de un cinism înfiorător. Mă rog, nu vorbesc numai de guvernul actual, ci de toate cele care au trecut de 12 ani.

 

Zona e declarată monoindustrială, tocmai în acest scop…

Da, dar toată lumea ştie că monoindustria aduce numai pagube, pentru că dacă pică, adio! Asta e o investiţie de 15 ani, cu numărul de locuri de muncă e o poveste de adormit copiii, oricum e pe o perioadă limitată, monoindustria e pe o perioadă limitată. Vedem de la Reşiţa la oriunde că, din moment ce a căzut industria mono, a căzut zona cu totul.

 

Ce şanse are lupta în justiţie contra proiectului?

E o luptă a lui David contra lui Goliat, David fiind societatea civilă, pentru că aceasta este lipsită de mijloace materiale, de accesul la media, este într-o situaţie dificilă. De asta au făcut fetele şi băieţii de la Conti (Occupy Conti pentru Roşia Montană) o acţiune care să atragă atenţia, pentru că nu au avut alte mijloace. Această societate civilă implicată împotriva cianurii este una foarte diversă, care uneori colaborează, alteori e chiar o dispută între ei în legătură cu ce mijloace să uzeze şi ce să facă. Faţă de ei, este ditamai RMGC, cu mijloacele materiale pe care le are şi cu susţinerea din parte autorităţilor. Un lucru categoric pozitiv este că instanţele care s-au pronunţat până acum (Curtea de Apel Alba, Curtea de Apel Cluj) întotdeauna au adoptat hotărâri, în opinia mea, corecte şi în repetate rânduri au anulat unele acte care facilitau începerea acestei investiţii. Ca atare, această sursă rămâne deschisă şi sunt avocaţi pe care îi respect foarte mult şi care sunt implicaţi pro bono în procese şi le-au dus la câştig. Este, categoric, una din armele acestei armate dispersate, fără comandă unică şi fără bani. Eu, totuşi, încă mai sper în responsabilitatea partidelor politice şi mai ales a Guvernului de a nu da undă verde acestui proiect.

 

Citiţi şi:

Partea I:  Decizii grele în mâinile miniştrilor UDMR

Mâine, partea a III-a: “Trebuie împiedicată modificarea legii minelor, este un pericol imediat şi iminent

 

Foto Eckstein Kovacs Peter: Cotidianul

Fotografii Roşia Montană: Călin Caproş


10 comentarii

  1. Excelent interviul, ma inclin in fata admirabilei verticalitati a domnului Kovacs….sper sa fie contagioasa atitudinea dansului. Veritas vos liberabit!

    • nu mi se pare ca un proiect pe 30 de ani e castig rapid. Sau simplu. Mai ales ca e nevoie de cheltuieli enorme pentru un proiect minier modern. Totusi, de ce sa nu fie si exploatare si turism? Ca mai sunt localitati in lume care au facut tranzitia asta. Si la urma urmei, de ce sa nu hotarasca cei din localitate ce vor sa faca sau ordinea in care vor sa faca?

  2. Si totusi, domnule Kovacs, David l-a invins pe Goliat 🙂 Eu personal va multumesc pentru acest interviu, el este cu atat mai credibil cu cat va delimitati explicit de colegii dumneavoastra de partid. Nu multi oameni politici ar face asta. Ceva e putred cu proiectul asta, altfel ar fi inceput demult, la banii pe care ii au canadienii si la lobby-ul pe care il fac. Ceva pute rau… si nu cred ca e numai cianura.

  3. Pingback: Eckstein: a verespataki meccs a tőzsdén dől el » Think Outside The Box

  4. Cand protestele au fost in floare, localnicii din Rosia au sustinut vehement proiectul si acum iar se merge pe premisa ca nu-l vor? Oare ce trebuie sa faca sa fie auziti…

Leave A Reply