– Nici o problema nu poate fi rezolvata de la nivelul de gandire la care a fost generata. – Vorbele lui Einstein sunt tocite deja de cat de folosite sunt si parca nu au avut niciodata mai mult sens decat in vremurile noastre. La prima vedere ne aflam intr-un impas: nu vedem o iesire clara din situatie. Suntem oficial (financiar – economica, de mediu) si subtil (morala, la nivel relational, culturala) in criza si alergam pe loc ca hamsterul pe roata fara sfarsit. Suntem blocati de propriile perceptii si constructii mentale; preferam sa-i acuzam pe “ceilalti” (guvernul, socialistii, capitalistii, liberalii, bugetarii, pensionarii etc.) de toate relele. “Nu exista alternativa”, nu gasim solutii. Spatiul public e plin de disperare, frustrare, revolta, confuzie. Multa confuzie.
de Sabin Muresan
Despre ce fel de criza vorbim de fapt? Este doar o problema a finantelor si economiei si ne asteptam ca “lucrurile” sa-si revina? Mesterim ceva, carpim pe alocuri si gata, sistemul functioneaza ca uns. Sau suntem mai degraba intr-o fundatura a evolutiei pe nivelul pe care umanitatea se afla acum si o oportunitate de a lasa in urma ceea ce ne dauneaza si de a transcende spre un alt nivel? Sa spunem: ne-am incheiat socotelile aici, am experimentat (individual, social, relational, cultural) tot ce am vrut sa experimentam, sa mergem mai departe. Sa incercam altceva.
Ar insemna sa recunoastem si sa acceptam intai cu adevarat starea de fapt. Situatia de fata e rezultatul actiunilor noastre trecute, individuale si comune. Creatia fiecaruia dintre noi si a unei realitati mai mari deopotriva. E ceea ce budistii numesc “karma”, altii numesc “soarta”, “manifestarea Universului”, crestinii o vad ca efect al faptelor noastre si vointei divine, fizicienii denumesc “cauza-efect”. Nu e vorba de fatalism, ci de a intelege fiecare experienta din viata asa cum e ea. Viata curge ca o insiruire de momente generate si legate de cele precedente; noi atragem si cream experientele de care avem nevoie pentru a evolua. Suntem dispusi sa acceptam asta si implicit sa ne asumam responsabilitatea actelor noastre?
Deocamdata in mare masura raspunsul e “nu”. Am vrea sa trecem peste criza fara sa o acceptam – ca si cum nu am contribuit la aparitia ei, fara sa ne stim responsabili si fiindu-ne frica de schimbare. Am vrea sa ne pastram status qvo-ul. Suntem atasati de ceea ce cunoastem deja (chiar daca e o realitate care nu ne mai place) si stim ca detasarea de situatia actuala implica acceptarea riscului, a necunoscutului; acceptarea faptului ca avem un control limitat asupra prezentului si viitorului.
Vazut din spatiu, Pamantul arata ca un sistem complex de materie si non-materie. Perspectiva e larga si include principiul de expansiune – contractie a Universului. Planeta si tot ce con-vietuieste pe ea se supune: ere glaciare, inversarea polilor magnetici, bombardamente cu meteoriti, incalziri globale, disparitia unor specii si aparitia altora si acum “criza financiara” (care pentru moment a luat prim-planul incalzirii globale). Istoria planetei noastre le cuprinde pe toate, in timp ce perspectiva noastra se intinde pe cateva sute sau mii de ani. Sau doar pe durata vietii noastre.
Care e istoria noastra recenta? Am globalizat comunicarea/informatia, economia, mancarea, banii, saracia, sistemele politice, aspectele culturale, viata sociala la oras, folosirea fortei si dominatiei ca argument suprem, tot ce am putut globaliza din punct de vedere material. Globalizarea noastra inseamna uniformizare si standardizare. Diversitatea vietii este principala victima de pana acum.
Daca vrem sa continuam cu aceleasi metode, semnele nu sunt incurajatoare. Povestile care stau la baza civilizatiilor noastre au un sfarsit indoielnic (Armagedon, razboaie chimice, nucleare, biologice, glaciatiune/incalzire globala, ciocniri cu meteoriti etc.). Ce ar fi sa globalizam constiinta, afirmarea co-existentei tuturor oamenilor si cu toate formele de viata de pe planeta pe care locuim? Putem oare sa ne transformam motivatia cu care facem fiecare lucru, sa inlocuim dominatia cu partneriatul, separatia cu unitatea? Sa readucem in prim plan con-stiinta faptului ca tot ce exista pe planeta noastra si in Univers sunt in-separabile?
Avem cel putin sansa de a incerca. Sunt suficiente semnale in lume ca alegem deja sa raspundem astfel la provocarile recente (vezi de exemplu indexul statelor cele mai fericite si folosirea fericirii pentru a masura progresul). Cineva spunea ca daca secolul trecut a fost unul al tehnologiei, industrializarii si marilor razboaie, secolul acesta va fi unul al intuitiei si iubirii. Stiu ca avem resursele interioare pentru asta. Vom reusi sa pacalim frica de schimbare?
35 de comentarii
Interesant conceptul. Mi-e teama ca e doar o incercare de a reinventa ceva!
Vorbesti de globalizarea constiintei intr-o lume unde indivizii sunt educati sa fie cat mai individualisti.
Daca vorbesti de iubire fara nici un fel de trimitere la sursa, datorezi macar recunosterea copyrightului.
Analiza ta este facuta intr-un sigur plan, dezbracata de orice alte trimiteri “stanjenitoare”.
Criza isi are originea in fundamentele/idolii lumii – iubirea de arginti (lacomia), consumismul exacerbat (bunastarea este scopul final!), punerea individualismului in centrul universului cu orice pret, goana cu orice pret (resurse de orice fel!) dupa noutati tehnologice, care ni se pare ca vor rezolva toate problemele lumii.
Distrugerea diversitatii este doar varful icebergului.
Sa vedem cam va fi cand vom simti efectele dictaturii in ceea ce priveste alimentatia si medicamentele – vezi Codex Alimentaris.
•
Vorbesc de globalizarea constiintei intr-o lume in care UNII indivizi sunt educati sa fie individualisti. Din fericire inca exista si alte (sub)culturi.
“Daca vorbesti de iubire fara nici un fel de trimitere la sursa, datorezi macar recunosterea copyrightului.”
In general nu pot/putem vorbi despre iubire fara ca sursa sa fie automat inclusa 🙂 In cazul ‘intuitiei si iubirii’ din text am mentionat ca nu sunt vorbele mele, le-am citit pe un forum/blog (posibil chiar pe hotnews.ro) – nu-mi amintesc exact unde. A ramas ideea.
Ma bucur de completari.
Copyrightul il datoram Celui care a dat Legea iubirii!
Daca ne-am simti si datori sa o si implinim aici chiar s-ar face diferenta! De vrut poate ca vrem , dar ne trece repede cand e sa ajungem la fapte!
ideile astea le vehiculeaza clubul de la budapesta inca de prin 70. daca stiai si nu ai mentionat e grav, daca nu stiai inseamna doar ca te-ai trezit abia acum.
spor la treaba, oricum deocamdata viziunea e buna, si eu am aderat la ea, sub rezerva sperantei ca e sincera si inocenta
cum ar fi sa vedem condamnari pentru egoism?:)
@sargo – Nu stiam de clubul de la Budapesta, multumesc. Sa spunem ca m-am trezit abia acum. De fapt asta e adevarul – am scris textul intr-o dimineata, trezit fiind din pat de ideile respective 🙂 Nu am cautat nimic pe net inainte si nici nu am pretentia ca sunt idei originale, am inventat roata sau scriu o lucrare academica. Scriu din ceea ce simt, experimentez si gandesc. Sunt convins ca, avand in vedere ca avem o constiinta comuna, ideile astea apar (relativ) simultan in mai multe locuri.
bun.
in cazul asta iti recomand cartea transformarea cuantica de ervin lazlo.
si informatii despre club, activitati si misiune. gasesti pe net.
cred ca o sa fii uimit sa vezi cum mentalul colectiv lucreaza, daca zici ca tu ai descoperit de unul singur toate astea. coincidenta mi se pare uluitoare.
f tare
Multumesc de indicii, foarte fain.
Nu zic ca am descoperit de unul singur, asta ar fi o minciuna. M-au ajutat intalnirile cu / lecturile din Eisler, Thich Nhat Hahn, Frithjof Capra, Krishnamurti, Danesh, Chopra, Quinn, Rumi, Wilber, Toll, Hafiz, Coelho, Gandhi. Si multi altii, mai ales oameni mai putin celebri cu care am avut norocul sa ma intalnesc in ultimii ani.
Frumos articol! Nu cred ca va mai dura mult si (daca depasim 2012 tot aici 🙂 ) masa critica de 5% va fi atinsa. Apoi bulgarele va incepe sa se rostogoleasca din ce in ce mai tare. Nu cred ca vor mai exista nici bani si nici tari in 20 de ani de acum inainte. Depinde doar de noi 🙂
Greu.
In timp ni s-au adormit reflexele firesti si am ajuns conditionati sa ne dorim meschin doar urmatorul model de iPhone, televizor 3D etc. Cine are azi timp de abisalitati cu expansiune-contractie a universului cand abia realizam targetul la vanzari?
Altfel, atata timp cat nu e un soc planetar, cei aflati in individual in dificultate vor fi facuti sa se simta vinovati ca strica hazul lumii.
Vezi
http://www.zarts.com/sites/default/files/Banksy_Napalm_2_0.jpg
Eu nu inteleg naivitatea oamenilor care cred ca restul Universului se invarte in jurul lor sau a generatiei lor. Nu, nu suntem in criza, nu alergam pe loc, nu suntem blocati si nu suntem la un moment de cotitura al civilizatiei umane.
Progresul (social, economic, stiintific, ecologic etc) continua intr-un ritm relativ constant iar singurul factor uman care l-ar putea afecta este conflictul militar mondial. Cum liderii care au acces la ‘butoanele rosii’ stiu exact ce implicatii ar avea un asemenea eveniment, sansele ca acesta sa se intample sunt extrem de mici.
Secolul intuitiei si al iubirii..? Poate, dar nu pentru noi, ci pentru Alice si nu in lumea noastra, ci in Tara Minunilor.
Secolul acesta va fi secolul in care comunicarea la nivel global va deveni un lucru trivial. Va mai fi, probabil, secolul inceperii augmentarii articiale a corpului/intelectului uman. Dpdv. social, va fi secolul in care toleranta fata de diferentele dintre oameni (sex, religie, rasa, orientare sexuala etc) va deveni regula, nu exceptie cum este acum.
Nu cred ca oamenii sufera din lipsa iubirii aratate de cei din jur. Eu, unul, vreau iubire din partea catorva persoane, atat. Suferinta exista din cauza lipsei de respect. Respect fata de semenii nostri si respect fata de planeta pe care o numim ‘casa’. Spre asta se indrepta civilizatia umana, nu falsa utopie a dragostei universale.
Oamenii pot fi respectuosi, dar individualisti. Este nevoie de compasiune (ca forma particulara a dragostei) pentru a actiona colectiv intr-un mod inteligent si a salva planeta din gradul de poluare care ne ameninta supravietuirea ca specie. Autorul are dreptate si este un articol minunat. Felicitari!
Compasiune? Oamenii nu sunt in stare sa-si iubesca copiii, parintii, partenerul de viata si voi vreti iubire planetara?
Chiar traiti in Tara Minunilor..
Ditto.
TOTI oamenii nu sunt in stare sa-si iubeasca copii, parintii etc? Doar unii. In ceea ce priveste compasiunea…” cei care spun ca nu se poate, sa nu-i intrerupa pe cei care dovedesc ca se poate” :)))) Si, da, pot exista generatii in jurul careia se invarte viitorul speciei. De exemplu, cele cu bomba :))) Sa fim iubiti! 🙂
Asta-i şmecheria convergenţei crizelor – momentul 2012 ca tipping point în istoria civilizaţiei. Foamea, frigul şi căldura, inundaţiile, războaiele, inutilitatea banilor or să îi amintească Omului (ca specie) că inima e mai reală decît capul, emoţiile decît raţiunea, dragostea decît explicaţia ei reducţionistă, neurochimică sau evolutivă.
Singularitatea la care visează lumea de juma de secol o să vină, dar nu în formă tehnologică (AI, cyborgi, transformarea materiei în computronium şi uploadarea minţilor bla bla etc etc)… o să vină sub formă spiritual-psihologică. Psy-ngularitatea 😀
kls, nu-i vorba de vreo obsesie egotistică în legătură cu generaţia noastră. Poate ne-nşelăm cu cîteva decenii (deşi acum e destul de clar că nu). E… pur şi simplu… maturizarea omenirii… sfîrşitul copilăriei 🙂 Wonderland? We sure hope so 😀
Atingerea ‘singularitatii’ este doar o noua haina a unei vechi povesti: The end is near.
Trebuie sa intelegeti odata ca oamenii se simt speciali, alesi, actori in evenimente cosmice samd, de cand au inceput sa gandeasca abstract.
Maturitatea de care vorbesti tu va veni numai cand atunci cand vom realiza care este adevarul: nu suntem nici speciali si nici nu traiam in vremuri speciale.
Haide să haidem să globalizăm eul unic, sinele primitor şi iubitor la nivel planetar, doritor de pace şi prietenie între popoare, care popoare? doar cele conştiente de conştiinţa lor colectivă, celelalte îs individualiste şi răspîndesc numa ură şi poftă de distrugere, noi, popoarele bune, ne iubim foarte tare, noi vrem pace in lume şi atît, iar dezideratul acesta este suprem, să fie bine înţeles! este cel mai de seamă ideal uman…să fie pace, intuiţie şi iubire in lume! restul, îndărătnicii care nu pricep trebuie responsabilizaţi, cu forţa, dacă este nevoie, că iubitorii de iubire nu resping utilizarea violenţei, violenţa e necesară şi foarte utilă cînd vine vorba de impus dragostea…ce, măi, nu mă iubiţi, las că v-arăt io vouă iubire, victime fraiere ale confuziei globalizate de mecanismele sociale generate de acţiunile noastre negative asupra pămîntului albastru şi plin de erotism universal, acum şi in stare lichidă, pe viitor…de ce nu, gazoasă. samd.
Cu scuze pentru parodie, domnule Sabin, dară nu m-am putut abţine, îs prea rău şi egoist ca să nu remarc şi persiflez tentaţia autodumnezeirii ce te bîntuie. sau cel puţin fantezia ‘cum ar fi să fiu Hristos pentru o zi’.
Ziua Rastignirii cumva?
@euNuke. Poate asta ne lipseste si anume curajul si responsabilitatea de a fi Hristos macar pentru o zi … Eu zic sa incerci, ce ti se poate intampla? In cel mai fericit caz o sa fii rastignit pentru cateva minute?!?!? Scuze ironia … 🙂
As dori sa adaug o posibila explicatie pentru criza (nu doar financiara) in care ne aflam: lipsa rabdarii. Traim in era lui acum, imediat. Suntem bombardati cu informatie, spre deosebire de generatiile dinaintea noastra. Se stie ca peste 95% din informatia de pe internet este nefolositoare. Si cea de la posturile TV la fel. Suntem inundati cu informatie, si raspunsul psihicului nostru este filtrarea. Sau altfel spus, lipsa rabdarii. Sintetizam, generalizam, si mai presus de orice filtram. Nu mai avem timp de lucruri marunte, ni se par o pierdere de timp. Pierdem din vedere faptul ca persoana care suntem este definita infinitatea de decizii mici pe care le luam pe pilot automat. In anii ’60-’70 se spunea ca automatizarea si tehnologizarea ne vor oferi mai mult timp liber. Efectul a fost insa invers. Am devenit sclavii unui sistem tehnologic care necesita deseori un input mai rapid si mai consistent ca efort decat putem noi fizic oferi. Solutii de iesire din criza ar fi. In primul rand tehnologia, care ne-a adus aici dupa parerea mea, ne poate fi si colac de salvare. Criza din anii ’30 a surprins o omenire la incepturile tehnologizarii. Acum avem calculatoare posibil mai puternice decat creierul uman. Tot ce trebuie sa facem este sa incepem sa ne dezvoltam mai mult pe noi, sa trecem prin un proces de introspectie, sa vedem cu adevarat cine suntem. Sa incetam sa ne barfim vecinii si sa ne dorim raul altora. Sa ne aducem aminte de vremurile in care singura sursa de informare era poate un ziar pe suport de hartie sau o ora de radio seara. Si foarte important cred eu, sa incercam sa ne re-cultivam rabdarea. Pasiunea lucrului bine facut, nu fuserit, a abordarii temeinice a problemelor, accentul pus pe dezvoltarea personala cu constiinta celui de langa tine. Atentia acordata detaliilor si intarirea relatiilor cu cei din jur ne pot scoate din aceasta criza. Intelegerea faptului ca tehnologia si informatia sunt sclavii nostri, si nu invers, adica altfel spus limitarea timpului petrecut in fata calculatorului si a televizorului, timp care poate fi cu siguranta numit pierdut mult mai des decat vrem sa recunoastem. Iar acest timp, sa il petrecem impreuna cu cei dragi, cu cei care ne sunt alaturi, cu cartile si activitatile care ne fac placere, si carora sa le acordam atentia noastra nedivizata. Sa apreciem cu adevarat ceea ce avem, caci beneficiem acum de utilitati fantastice, la care regii sau cei mai bogati oameni din trecut nu au avut acces. Cu toate acestea, ne simtim atat de saraci! Sa ne invingem teama, caci din aceasta deriva si lipsa rabdarii, Apreciez articolul, si cred ca este cu adevarat util sa promovam astfel de idei in media nationala. Felicitari Hotnews.
Pingback: Tweets that mention Globalizarea constiintei » Think Outside The Box -- Topsy.com
Confuzie e in capusorul vostru mic ce va exploda ca un calculator cuprins de singularitate. 😛
Prea multe legaturi si combinatii duc la explozie combinatorica, iar atunci singura chestie care te salveaza este LOGICA (chiar si cea probabilistica :)), ETICA in afaceri care ar trebui sa va spuna ca ceva a fost folosit gresit.
Sa fie oare CAPITALISMUL inteles (atat) de prost? Aplicat de niste marxist leninisti? Sa fie oare deception-ul rusesc din anii 90, sa fie oare mediocritatea atat de inspaimantatoare (uneori chiar promiscuitate) in care s-au complacut APROAPE TOTI intelectualii lumii?
Incercati mai bine sa folositi termenii corect – pana la urma urmei NIMIC nu e nou sub Soare, crize erau si pe vremea lui Aristotel.
🙂
Este putin anapoda prezentarea. Ca sa existe o contiinta globala trebuie sa existe o constiinta individuala si atunci globalizarea e naturala. Fiecare, cu cel mai mare si mai bun egoism, trebuie sa devina constient de el insusi. Nu-ti da nimeni asta, trebuie sa o castigi, nu ti se poate darui. Nu exista un fel de Big Brother care iti da constiinta: na si tie, na si tie! Facem un credit la banca de constiinta si platim in rate…lol
Ca în Pandora? In plin Avatar?
Nu ar fi rău, ar fi chiar frumos dacă ar fi posibil. Crizele într-adevăr nu sunt noi dar sunt extrem de virulente şi se propagă instantaneu la nivel global. Greşeşte un broker butonul tastaturii şi se închid firme şi fabrici în celălalt capăt al lumii. Şi asta dacă vorbim numai de greşelile involuntare.
Această analiză cred că are premize bune însă deduce nişte soluţii false, inoperabile. Opune unei globalizări o mega, trans-globalizare.
Mai curând alte soluţii propuse de cititori cred că sunt mai valabile: întoarcerea de la „marile” Valori, scrise cu majusculă, „universale”, (Iubire, Compasiune, Fericire, Cunoaştere a Întregului) la cele omeneşti, imperfecte dar mereu perfectibile: iubire, compasiune, bucurie, cunoaştere pe ici pe colo. Şi mai ales să ne creştem copiii în acest spirit al fericirilor omeneşti, realizabile aflate la îndemâna şi la capacitatea lor de realizare, şi nu al unor iluzii care-i condamnă la o veşnică nefericire.
Tot citesc postari pe Net in ultimii 15 ani si ma minunez cum niste neica Nimeni incearca sa-si acrediteze ideile atribuindu-le lui Einstein, Budha, Gandhi etc.
Ceausescu ne-a avertizat “Capitalismul este un sistem putred!” (de parca comunismul bun mai era!). Am ris de el, apoi l-am lichidat, pt. ca voiam capitalism, banci, credite de la banci straine instalate in RO, card bancar, masini straine, no matter how. Au trecut 20 de ani. Afara, capitalismul “de cazinou” (buna sintagma!) s-a dovedit ca intr-adevar e in putrefactie si Mos Niculae stia ce zicea. Mirosul de putred din Vest vine de la miile de tone de dolari tipariti fara noima, care mucegaiesc. In tara, “dezvoltarea prin consum” (in care unii economisti inca mai cred!) s-a dovedit o mare pacaleala care a ingrasat bancile straine si a devalizat tara. In RO avem un fel de hipercapitalism de tip americanesc, si ala muribund. Iar globalizarea eu nu o vad ca pe una “a constiintei” ci una a saraciei.
@mikka
“Sa fim iubiti! ”
Deci tot la ce fac alti pentru noi ramanem!
De primit sa primim, daca e sa dam si noi, intai sa facem niste calcule!
Englezul are o vorba: “The road to hell is paved with good intentions.”
Oricine se uita putin in cartea de istorie va observa ca schimbarile au adus beneficii unora (de obicei foarte putini) in detrimentul celorlalti. Da-mi un motiv BUN pentru care de data asta va iesi mai bine.
Evoluţia se întâmplă în fiecare moment şi este important să realizăm că evoluţie nu înseamnă progres, nu înseamnă creştere infinită. Evoluţia nu are prejudecăţi, ea curge prin crăpăturile pe care realitatea prezentă i le pune la dispoziţie, iar această realitate prezentă este rezultatul interacţiunilor tuturor entităţilor de la un anumit nivel, fie că vorbim despre organisme vii, de atomi sau de particule subatomice.
Evoluţia nu se poate mişca mai repede decât o face deja.
A intra în conflict cu ceea ce există deja, sau a încerca să schimbi prezentul nu provoacă decât suferinţă.
“klz” avea dreptate, oamenii au tendinţa să îşi dea prea multă importanţă, se pun în mijlocul universului şi judecă toate lucrurile relativ la ei. Aşa apar toate crizele. Sunt o interpretare subiectivă a unei realităţi care în sine nu are nicio semnificaţie.
Nu există oameni sau animale sau pietre există doar natură. Există un tot care evoluează. Problema apare când ne disociem de acest tot şi încercăm să controlăm lucrurile şi apoi de blamăm pentru că nu a ieşit ce trebuia.
Să ne relaxăm, să acceptăm că lucrurile sunt aşa cum sunt, să nu ne agăţăm de existenţa noastra efemeră şi de egoul acaparator. Să nu încercăm să purtăm greutăţile lumii pe umerii proprii. Este imposibil.
Singurul lucru pe care fiecare îl poate face este să se trezească dimineaţa şi să fie autentic. Atâta tot. Ce înseamnă să fii autentic? Asta rămâne să descopere fiecare pentru el.
– celor care s au dedat la a critica naivitatea si ideile autorului: eu cred ca e mai important ca sunt oameni care gandesc asa, decat ca ideile sa fie musai originale. nu avem nevoie de originalitate, avem nevoie de valori si respect pentru absolut tot ce ne inconjoara.
– nu e capitalismul, sistemul, sau alte creatiuni abstracte de vina pentru criza in care ne aflam (da si alte generatii au fost in criza, dar parca noi in loc sa iesim ne scufundam mai adanc) ci noi, OAMENII.
– ba da, se poate, ne putem schimba, putem adera la o constiinta globala. dar nu e usor si nici confortabil, atunci de ce sa incercam? pe mine nu m a educat nimeni sa mi pese de uzbeci, darfurieni, fetite circumcise, etc. dar m am gandit mereu ca sunt a dracului de norocoasa sa ma fi nascut aici, sa am ce manca zilnic, sa nu traiesc cu frica unui conflict care mi poate rade casa de pe fata pamantului. si ma gandesc zilnic ca as fi putut fi in locul cuiva care traieste asa si atunci mi as fi dorit sa i pese cuiva de mine.
– nu traim in tara minunilor, dar daca gandim asa inseamna ca deja ar fi posibil. e mai mult o chestie de educatie si mentalitate. mai mult decat compasiune trebuie sa simtim empatie.
– pesimismul vostru si ironia cu care tratati subiectul ma intristeaza, credeti deja ca aveti raspunsul la toate intrebarile, sau ce i mai rau nici nu mai puneti intrebari. specia umana e in deriva si asta nu o spun dupa ce am citit trei articole din ziare, o spun dupa ani de lecturi antropologice, istorice, sociale si observatii empirice.
Pe tema asta, recomand Doris Lessing, seria Canopus in Argos (in special Shikasta, si The Sirian Experiments). Apare acolo un pesimism pe tema asta ce caracteriza Marea Britanie inainte de Margaret Thatcher.
Constiinta globala? Si cine stabileste cum trebuie sa fie “constiinta asta globala”?? Chiar nu va dati seama ce vorbiti? Nu asta au incercat toate regimurile totalitare? Se incearca si acum, dar in alta maniera, deocamdata.
mostra de constiinta globalizata-positive thinking…
Criza pe care o traim nu este decat necesarul inceput al schimbarii si creerii constiintei comune, lucru la care incepe sa participe toata diversitatea umana si spirituala. Primul si cel mai mare lucru care incepe sa dispara este frica de a fi si de aici si criza sociala …
Si astfel, usor, usor incepem sa ne gasim linistea si recunoasterea de sine, incepem sa nu mai fim indiferenti la manifestarea diversitatii si ne dispare frica de a fi, regasind astfel fericirea de a trai departe de indicatiile celor platiti sa ne vegheze si nu sa ne ghideze …
Ma bucur tare mult ca in tarisoara aia mai sint oameni normali, capabili sa discute normal, chiar daca au pareri diferite. Credeam ca au disparut, insa din fericire m-am inselat, mai sint citiva.