Dacă ți se pare că ești prea mic să schimbi ceva, încearcă să dormi cu un țânțar în cameră, spunea, ieri, pe un frig neprietenos, o “ocupantă” a Pieței Unirii din București. O mână de oameni rezistase pâna după-amiază în spiritul unei revoluții globale care a scos oameni din toată lumea în stradă.
Roxana Bucată
15 octombrie, ziua Global Revolution, a fost marcată și la București printr-o mișcare similară acțiunilor “Occupy” din toată lumea, care au pornit de pe Wall Street. “Noi am încercat să creăm o platformă pentru români, unde să se exprime acum și pe viitor, să le arătăm că se poate comunica în felul acesta, fără lideri, fără ideologie anume, doar cetățeni care se unesc și gândesc, își pun mintea la contribuție și caută soluții. Se pare că profesioniștii pe economie, pe politică, pe sănătate nu au făcut ce a trebuit”, spune Alexandru Alexe, inițiatorul mișcării “Occupy Bucharest”.
El a fost criticat de protestatarii mai radicali că a luat o autorizație pentru protestul din Piața Unirii, ceea ce ar intra în contradicție cu spiritul mișcării. “Autorizația s-a luat pentru a se crea un cadru legal și liniștit și pentru a da încredere oamenilor că se pot strânge. Dacă vii și în 5 minute Jandarmeria te-a dispersat, cum îți mai exprimi tu ideile? Câți oameni vor avea curajul să vină? Nu toți oamenii au curajul să înfrunte Jandarmeria”, explică acesta.
În Piața Unirii, principalul mesaj a fost “așa nu se mai poate”. “Noi am stabilit de la început să nu se restrângem la două-trei idei pentru că în 22 de ani s-a adunat o listă infinită de nemulțumiri și de propuneri de solționare. Noi oferim o platformă pentru ca nemulțumirile și soluțiile să se întâlnească. Nu poți ști ce vor românii dacă nu îi pui la un loc și îi pui să se exprime. Am reușit să ținem mișcarea apolitică, asindicală”, spune Alexandru.
În ciuda numărului restrâns de participanți, “ocupanții” împărtășeau un optimism general. Anca este proaspăt demisionară din armată și a venit la protest înarmată cu optimism că revoluția globală va schimba ceva. “M-a determinat să vin faptul că mi-am dat seama după luni de socializare pe Intenet că oamenii sunt motivați de aceeași idee comună, oamenilor le e dor să trăiască, să cunoască, să se bucure, să experimenteze liber. Dar, oamenii nu se cunosc și nu sunt uniți, sunt uniți numai cât au siguranța asta a ecranului – ‘mă numesc x-ulică și îl înjur pe nu-știu-cine și e super ok că pot să-mi ascund și ip-ul și sunt safe și fac luuuuucruri!’. Mi-am dat seama de asta și am început să mă întreb dacă nu se poate face și altfel și iată că am avut ocazia să fac asta odată cu tot ce se întâmplă în lume”, spune Anca. Ea le dorește și celor 1% nu să moară, așa cum susține o lozincă a mișcării, ci să se trezească, pentru că e mult mai dureros, dar cu un scop bun.
Optimismul a fost un efect direct al adunării, spune Alexandru. “Tu ai acolo o doză de optimism, dar e îngropată de societate, când te aduni cu alți oameni doza aia de optimism se adună și atunci intră într-o inerție și se înmulțete se la sine optimismul. Asta e și una dintre chestiile care îi îngrijorează pe cei de sus, că oamenii încep să gândească liber și gândesc în grup liberi și se adună și atunci oamenii devin o putere. Noi am ales oameni să ne reprezinte și nu ne-au reprezentat”.
“Am 30 de ani și datorii pe 100”, “Tinerețe fără viitor, fără serviciu, fără locuință” sau “Don’t worry, we come from the Internet” sunt câteva dintre lozincile tinerilor care s-au mobilizat cu sutele pe platformele de socializare și au ajuns cu zecile în Piața Unirii.
Dacă frigul a fost unul dintre motivele care i-au descurajat pe români să “ocupe” Piața Unirii, motivele mai grave sunt mentalitatea învechită și faptul că românii nu își permit, de fapt, să protesteze. “Americanii au ‘fuck you money’, adică dacă nu le place slujba pe care o au, renunță, dar au bani să trăiască până își găsesc alta. Noi nu avem banii ăștia, nu avem când să-i facem”, spune Silviu, care a venit de la Rădăuți, din nordul țării, pentru a participa la “Occupy Bucharest” pentru că a simțit vibrația mișcării mondiale.
Global Revolution a început, ieri, cu mișcări în Noua Zeelandă, părți din Asia, s-a răspândit în Europa și s-a încheiat la punctul zero, pe Wall Street, unde a și început în urmă cu mai mult de o lună de zile. În New York, 5.000 de protestatari au denunțat lăcomia corporațiilor și inegalitatea economică. Protestul a devenit violent la Roma, unde mai mulți oameni mascați au incendiat mașini și au spart vitrine.
15 octombrie a fost doar începutul revoluției globale, spun inițiatorii, alte mișcări sincronizate la nivel mondial urmând a avea loc.