Glacial

10

Azi ne aflăm în Eră Glaciară, deși mulți oameni nu conștientizează situația. Schimbările sunt transformări evolutive inevitabile pe parcursul Istoriei Naturale, inclusiv schimbările climatice, indiferent că ne plac sau nu. Ce putem constata? Glaciațiunile sunt rare pe parcursul istoriei acestei Planete, iar cvasitotalitatea ultimelor 500 de milioane de ani temperatura medie a Planetei a fost mult mai ridicată decât acum. Cuaternarul a început în urmă cu 2,58 milioane de ani. O foarte lungă perioadă înainte de Cuaternar, Planeta noastră nu a avut gheață polară; nu au existat calote și ghețari în munți.

 

de Peter Lengyel

De fapt, înainte de actualul Cuaternar, glaciațiunea precedentă a fost o răcire mai puțin accentuată, în urmă cu 350-280 milioane de ani (deci înainte de apariția dinozaurilor, petrecută în urmă cu cca. 230 milioane de ani), iar înainte de ea, o glaciațiune care să fi răcit clima atât de tare ca acum, a fost prezentă în urmă cu cca. 450 milioane de ani, când cele mai evoluate ființe erau peștii.

Cuaternarul, instalat în urmă cu 2,58 milioane de ani, prezintă reci perioade glaciare și interglaciare mai calde. A face predicții despre comportamentul unor sisteme complexe nu e foarte simplu, dar în principiu comportamentul lor din trecut se poate extrapola către viitor. La asemenea sisteme putem lucra cu probabilitățile, utilizând diferite modele create de om (și nu putem să fim siguri pe rezultate…), dar nu trebuie să subestimăm nici capacitatea de analiză și sinteză a creierului uman… când are la dispoziție datele relevante. Dacă vezi dimensiunea în timp a glaciațiunilor antecuaternare, de multe zeci de milioane de ani lungime, poți presupune că ne aflăm pe la începutul unei asemenea ere reci. Patternul din ultimul milion de ani arată că perioadele reci durează cca. 100.000 de ani, iar încălzirile interglaciare durează cca. 10.000 (15.000?) de ani: avem deci lungi perioade reci, și scurte perioade mai calde. Nu avem motive clare să credem că acest pattern nu va mai continua. Holocenul, perioada caldă actuală, a început în urmă cu 10.000-15.000 de ani… depinzând de zona luată în analiză. Extrapolând stilul de până acum, se poate previziona o răcire glaciară în viitorul apropiat… dar la dimensiunile de timp aflate în discuție, asta ar putea să se întâmple în decenii sau milenii. Oricum, în principiu în timp scurt se pot întâmpla schimbări majore, și ele nu ar trebui să fie o surpriză pentru un om rațional. Dacă acest fenomen al glaciațiunii actuale va continua să se manifeste, se va extinde calota glaciară nordică, ocupând mari părți ale Americii de Nord și Eurasiei. Spre exemplu la New York poate să existe o cuvertură de gheață de kilometri grosime, iar actualii zgârie-nori vor fi nisipul de sub calotă.

Deși această transformare climatică cuaternară este foarte recentă în istoria naturală, vietățile au reușit să se adapteze remarcabil de bine, așa că vedem specii ale ghețurilor, spre exemplu din ursul brun o ramificație evolutivă a dus la specia numită urs polar… evident o nouă specie care nu avea cum să existe înainte de glaciațiune (și nici după…). Existau și alte specii emblematice adaptate climatului rece, de la mamuți la rinoceri blănoși (lânoși)… dar au dispărut probabil și din cauza prezenței în peisaj a vânătorilor preistorici, care erau înfometați (tare).

Teritoriul pe care azi îl numim România, era pe atunci un peisaj radical diferit: erau ghețari prin Carpați, o uriașă tundră/ stepă rece în rest, niște arbori trăiau prin „refugiu” în Dobrogea, nivelul apelor Mării Negre era mai redus cu cca. 70-100 m… și nu avem argumente să susținem că acest fenomen nu se va repeta în viitorul apropiat. Pe atunci erau oameni în peisajul acesta, triburi de oameni primitivi îmbrăcați în blănuri și fugărind mamuții… niște vegetarieni adevărați. În timp ce acel om mesteca lent carnea tare și prăjită a mamutului, lângă focul de vreascuri de arbuști, nici nu-și putea închipui ce încălzire globală va urma, ghețarii din Carpați se vor topi, iar peisajul va fi invadat (temporar) de pădure.

Răcirea ce este posibil să urmeze, se poate derula în 1-2 decenii, deci trecerea poate să fie bruscă. Dacă realmente se va întâmpla o răcire glaciară, aparent destul de bruscă în cazurile anterioare, cu o uriașă cantitate de zăpadă ce nu se mai topește ci devine firn și gheață, și se adună de la an la an mai multă și mai multă… atunci omenirea va avea de înfruntat o criză brutală: vor putea fi locuite stabil zonele tropicale, unde nu se va simți o mare schimbare, precum și sudul continentelor (Nord-America și Eurasia), în acele zone care vor deveni din nou refugii glaciare, așa cum au mai fost nu odată. Mare parte din ceea ce este azi zona temperată atât de dezvoltată economic, de la Canada la SUA, Europa de Nord-Vest, Rusia, Japonia… vor redeveni întinse suprafețe de gheață din care vor ieși câteva vârfuri montane de piatră. Nivelul Oceanului Planetar va scădea cu zeci de metri… până la -120 m față de nivelul actual, așa cum a fost la anterioarele perioade glaciare, ca rezultat al uriașelor cantități de apă înmagazinate în calotele continentale.

Omul, ca specie, a mai trecut de multe ori prin asta, dar pe atunci omul zonelor aflate sub influența directă a glaciațiunii era un vânător de mamuți și rinoceri blănoși, retras pe sub arcade de piatră și sub intrări de peșteri… cu bucăți de cremene aprinzând mărunte focuri ale speranței… iar oamenii zonelor tropicale nu prea aveau cum să afle de schimbările (răciri-încălziri) din zonele mai reci/ temperate. Ultima interglaciară din cele de până acum, spre capătul căreia(?) suntem noi azi, a fost cea în care civilizația umană a apărut și s-a dezvoltat, iar gândirea rațională a dus la înflorirea științei. Omul a ajuns să poată înțelege asemenea fenomene, a ajuns să vadă amploarea frumuseților naturii. Cauzele apariției glaciațiunilor sunt complexe, rezultând din sinergia unor elemente de ordin astronomic, ciclicitate a intensității activității solare, schimbări ale formei orbitei Pământului, schimbări ale înclinării axei terestre față de orbită, aspecte ale tectonicii globale/ poziția relativă a continentelor, vulcanism, schimbări ale compoziției atmosferei, cantitatea de particule de aerosoli din aer, albedoul planetar șamd… Se cunoaște că odată apărută o glaciațiune, ea prezintă ciclurile Milankovitch de răciri glaciare și încălziri interglaciare cu repetiție relativ regulată…

Dacă vezi graficele care arată CO2 atmosferic din ultimii 600 milioane de ani, vei avea de constatat că acest gaz cu efect de seră a fost prezent în cantitate mult mai mare în atmosfera timpurilor trecute, prezentând un trend de scădere care a produs în timpurile cuaternare variații naturale pe la 100-300 părți per milion (ppm)… cu toate că în urmă cu 600 milioane de ani era pe la 7.000 ppm, iar pe vremea dinosaurilor, în urmă cu 100-200 milioane de ani era pe la 2.000 ppm. Au fost desigur interferențe umane în patternurile naturale actuale, spre exemplu injectarea în atmosferă a CO2 prin arderea combustibililor fosili a dus de la naturalul preindustrial de cca. 280 ppm la aproape 400 ppm cât este acum, dar ideea că această schimbare a unui oarecare factor să ducă la schimbarea comportamentului întregului sistem, nu pare prea probabilă… este cel puțin chestionabilă. La ora actuală se constată o retragere a ghețarilor și avem veri calde, chiar fierbinți, dar poate să fie o chestiune de detaliu așa cum a fost perioada încălzirii medievale urmată de Mica Eră Glaciară (secolele 14-19), o oarecare fluctuație de importanță mai redusă care se suprapune peste patternul major și semnificativ. Majoritatea cercetătorilor de azi fac proiecte la modă pentru care există finanțare, care să demonstreze că speciile își translatează arealul sub influența încălzirii globale… urcând către nord și către înălțimile montane… Această abordare se limitează la cercetarea detaliului momentului…. a realității actuale, o realitate desigur existentă, dar făcând parte din fluctuații sus-jos, abrupte, radicale și majore, care au caracterizat ultimele milioane de ani când gheața avansa apoi se retrăgea… dar persista ca factor definitor al zonelor extratropicale ale Terrei. Există desigur și cercetători care prevestesc o viitoare răcire… adică terminarea acestei „veri interglaciare” și continuarea patternului natural de până acum… revenirea ghețurilor.

Contemplarea acestor aspecte ale proceselor naturale, oferă senzația unei Planete care își are propriul ritm de existență, cu pulsarea glaciar-interglaciară neimpresionată de prezența umană sau a altor specii de vietăți mărunte, a pădurilor și râurilor care toate devin zdrobite și nivelate de uriașele Calote de Gheață. Prin mișcarea lor târâtoare, acești coloși albi instalați pe uscaturile continentale duc la nivelarea detaliilor peisajului, totul este ras și triturat pentru ca fragmentele să fie depuse undeva pe la margine, ca mormane de morene… rămase după gheața care se topește pentru o perioadă.

Faptul că este greu să „previzionezi științific” viitorul climatului devine ușor de înțeles când constați complexitatea problematicii. Gradul de incertitudine la încercările de a previziona comportamentul unor sisteme complexe… este evident mare. Numărul de factori și interferențele complicate ale acestora, duc la o situație în care realizarea unor calcule exacte devine o pretenție nerealistă… Rămâne așadar observarea “empirică” a rezultatelor științifice care descriu caracteristicile trecutului și extrapolarea constatărilor asupra viitorului…

Cercetătorii au produs printr-o muncă incredibil de performantă, miliardele de date care au permis realizarea acelor grafice de sinteză care arată cam cum a fost trecutul climatului la nivel planetar. A interpreta acele grafice și a înțelege esențialul din ele, a percepe cam cum a fost și cam cum ar fi probabil să fie… asta nu mai necesită neapărat o nouă măsurătoare a unui detaliu al detaliului. Când vezi că un sistem are un comportament evident pe o traiectorie în zig-zag, a măsura schimbările pe o perioadă infinitezimală și a le extrapola cu pretenția că ai defini trendul reprezentativ… nu denotă o prea mare capacitate intelectuală. Cum era acea formulare, „nu vezi pădurea din cauza copacilor”… ceva similar este și atunci când omul se afundă în cercetarea unor detalii din ce în ce mai nesemnificative, în dorința lui de „a rămâne performant” în domeniul personal de „expertiză științifică”… și încetul cu încetul, ajunge „să știe totul despre nimic”.

A decela schimbările climatice naturale de cele eventual induse de om, este o încercare dificilă… dacă nu imposibilă. Constatăm că activitatea umană a dus la o creștere a concentrației de CO2 atmosferic, de la 280 preindustrial la aproape 400 ppm în etapa actuală… dar CO2 este unul dintre milioanele de factori din a căror interacțiune sinergistică rezultă realitatea climatică a momentului. A crede că dacă nu era CO2 injectat de om în atmosferă, atunci “totul ar fi fost bine”, pare o naivitate: mai mult decât atât, culmea ironiei este când se afirmă că nu se va instala curând noua perioadă rece glaciară, ca rezultat al activităților umane care au pompat CO2 în atmosferă… cu efect de seră care contracarează naturala răcire care ar trebui să urmeze…. De aici rezultă că dacă eram mai “eco”, acum era mai probabilă formarea calotelor de gheață continentală, care să distrugă tot ce știm în peisajul nordic și temperat al Eurasiei și Americii de Nord… Dacă mai vezi cam câte altfel de gaze a injectat în atmosferă activitatea umană, precum și aerosoli/ pulberi, cam cum a fost modificat albedoul spre exemplu prin defrișări de pădure, terenuri agricole, cum au fost desecate mlaștinile care produceau metan… alt gaz cu puternic efect de seră, care este producția de metan din digestia uriașelor turme de vite domestice, cum a fost afectată capacitatea de absorbție a CO2 de către biodiversitatea oceanică… aflată sub influența milioanelor de poluanți deversați în ape… îți dai seama de ce este dificil de prevăzut, în special… viitorul.

Prin anii 1970, experți specializați pe cercetarea glaciațiunii previzionau o răcire glaciară iminentă. Apoi a urmat până azi etapa finanțării studiului încălzirii globale induse de om, care a devenit “norma” zilelor noastre. Oricum, ortodoxia științifică actuală previzionează încălzire globală indusă de om, finanțarea a mers pe această direcție, iar climatologii care eventual ar avea o altă părere, mai bine se abțin de la afirmații publice decât să își termine rapid cariera. Mai recent apar și sporadice voci care anunță o nouă Mică Perioadă Glaciară (cercetători englezi preluați masiv de mass media), indusă de activitatea solară mai redusă în intensitate… Vedem cum pe parcursul deceniilor recente, variază radical părerea momentană a celor care se ocupă de schimbările climatice… parcă ar fi influențați de vreme. Constați că la o asemenea variabilitate a părerilor, greu ai pe ce să te bazezi dacă vrei „ceva sigur”.

Imaginea actuală asupra traiectoriei viitoare a climatului este formulată mai cu seamă de IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change), o structură care include mii de savanți (voluntari), și care susține vehement existența unei încălziri globale induse de om, o încălzire care se accelerează; nu este de mirare, cât timp scopul existenței ei este să analizeze riscurile schimbărilor climatice induse de om. Există evident și voci care comentează stilul acestei structuri. Există climatologi care atrag atenția asupra stilului de finanțare care prefigurează concluziile științifice la care trebuie să se ajungă, interacțiuni cu interese de politică energetică șamd. Când finanțarea este disponibilă pentru a demonstra schimbări climatice induse de om… cei care se ocupă de subiect fiind oameni, vor avea tendința să accepte finanțarea și „să demonstreze ceea ce trebuie”. Așa cum scria dr. Roy Spencer, climatolog lucrând pentru NASA: „I also think currently proposed energy policies will cause widespread death and suffering. The IPCC not only destroys scientific objectivity and scientific progress, it also destroys lives. Therefore, I view it as my moral duty to support the “forgotten science” of natural climate change, a class of alternative hypotheses that have all but been ignored by the IPCC and government funding agencies. (…) But from everything I’ve seen, I still think Nature probably rules, and that humans (as part of nature) also have some unknown level influence on climate. (…) After all, scientists will go where the money is. If scientists are funded to find evidence of natural sources of climate change, believe me, they will find it.

În politicile globale de mediu aspectele încălzirii globale au ajuns prioritare… ca subiect de dezbatere vehementă, care înghite multă energie și atrage vizibilitate mediatică; a ajuns un subiect de luptă politică, de interese economice cu investiții în „energie verde” subvenționată și în traficarea cotelor de emisii, dar sistemul este avariat de retragerea statelor care ar trebui să plătească, pe când altele mai reticente nici nu au luat parte la această „afacere”. Atât de mare a devenit focalizarea pe acest subiect, încât alte aspecte de mediu, mult mai evidente și mai dramatice, cu consecințe clare cum sunt despăduririle și exterminarea stocurilor de pești oceanici, cum sunt degradarea globală a ecosistemelor, criza biodiversității și extincția globală a speciilor, dar mai cu seamă creșterea exponențială a populației umane în timp ce resursele sunt suprasolicitate și aflate în degradare… au devenit oarecum subiecte marginale. Dacă ai avea tentația de a crede în teorii conspiraționiste, ai putea ușor crede că asta nu se putea întâmpla fără o susținere programată….

Nu se poate exclude ideea că focalizarea pe încălzirea climatică indusă de om ar putea să fie cea mai mare “diversiune eco” posibilă, cel puțin până acum: un “subiect eco” climatic, pentru distragerea atenției de la crunta criză ecologică în care omenirea se afundă cu o totală imbecilitate, din cauza creșterii economice și demografice care epuizează resursele naturale și subminează ecosfera. Se susține că “soluția la încălzirea globală indusă de om” este “creșterea verde” prin trecerea la surse de “energie verde regenerabilă” (hidro, solară, biodiesel, eoliană)… Din păcate un ecolog/ ecologist realist vede că dacă iei în calcul dimensiunea economiei globale și nevoia actuală de energie, și adaugi traiectoria de creștere economică și demografică, o asemenea presupusă “creștere verde” este imposibilă. Hidrocentrale noi în acest număr ar însemna înecarea peisajelor, distrugerea râurilor și biodiversității din zonele învecinate la un ritm inimaginabil. Implantarea peste tot a parcurilor de eoliene (care omoară masiv păsări și lilieci) ar produce energie cât timp suflă vântul… dar ele destabilizează sistemele energetice și trebuie secondate de sisteme de siguranță clasice (nucleare, termo etc) aflate în stand-by. Producerea de biodiesel ar însemna că terenurile respective nu mai produc hrană pentru oameni, sau nu mai există pe ele ecosisteme naturale. Energia necesară pentru crearea unei asemenea infrastructuri de “energie verde” și mentenața acesteia este… incredibil de mare. Din investițiile în “energie verde” de pe la noi, mii de eoliene din Dobrogea și nenumărate microhidrocentrale aflate în construcție sau proiectate pe văile din Carpați, câștigă doar cei care absorb subvențiile bugetare și nu Natura sau sustenabilitatea societății umane. Cu isteriile încălzirii globale și a forțării soluțiilor pretinse “eco”, a fost distrasă atenția comunității umane de la marile probleme ale civilizației noastre, anume degradarea resurselor suprautilizate de o economie globală uriașă și o populație umană crâncen de mare, care au depășit capacitatea de suport a Planetei…. și prezintă în continuare tendințe de creștere: acum se distruge viitorul.

Cât de ușor se pot manipula datele? Dacă faci un grafic pe care arăți doar secvența de timp a secolelor anterioare, adică a Micii Ere Glaciare și a încălzirii climatice care a urmat acesteia, omul poate avea impresia că era cândva un climat stabil și ulterior a început să se încălzească Planeta… o idee care devine evident o aberație dacă extinzi câmpul vizual al graficelor pe o distanță temporală mai largă: 2 milenii, 10 milenii, 100 milenii, 2.000 de milenii, 500.000 de milenii.

Oricum esențial de reținut este că dacă privești și analizezi graficele cu reprezentarea transformărilor derulate în ultimii 600 milioane de ani, conștientizezi că în general climatul Planetei era mult mai cald, în mare parte nu existau calote de gheață așa cum avem una în Antarctica persistentă de 2,6 milioane de ani și cum avem intermitent calotele continentale din nordul Eurasiei si Nordamericii… îți dai seama că suntem într-o rară Eră Glaciară, mai concret într-o scurtă „vară interglaciară” a acesteia, și în principiu noile calote așteaptă se se formeze… e o chestiune de timp. Dacă așa se va întâmpla, va fi o mare criză pentru actuala civilizație umană, care are infrastructura dezvoltată exact în cele mai vulnerabile zone ale Planetei.

PS.  Dacă vezi niște imagini filmate prin februarie 1954, când viscolele s-au dezlănțuit cu o incredibilă putere… aducând zăpadă de 1,7 m grosime în zona Călărași, troiene de peste 5 metri prin sud-estul Românei, Bucureștiul blocat de zăpada care acoperă masiv peisajul… vânt care bate în rafale ce ajung chiar și la 126 km/oră, pare dur chiar dacă a fost nu demult. În iarna lui 1966, în viscolul din 4-7 ianuarie, prin zona Iași viteza vântului era aproape de 200 km/ oră. La 24-25 ianuarie 1942, a fost atinsă temperatura de minus 38,5 grade C… minima măsurată pe la noi, până acum. Auzi în recentele ierni mai dure cum mass media vuiește despre aeroporturi blocate de zăpadă, avioane ținute la sol din cauza epuizării stocurilor de lichide de degivrare iar „păsările metalice” sunt pline de chiciură și gheață,… auzi cum oamenii vorbesc despre gerul care crapă pietrele. În iarna 2012 numărul celor care au murit din cauza gerului/ zăpezii este la ordinul sutelor de persoane prin Europa (până acum). Și totuși, nu e nimic special, încă… Dacă te uiți la ninsori masive, la furtuni de zăpadă, la gerul de minus 25-30 grade C, care apare în iernile actuale de pe la noi… conștientizezi că acestea sunt glume față de stihiile albe ale glaciațiunilor dezlănțuite, a climatului care a dominat peisajul nostru până nu demult… Glaciațiune care în principiu nu are de ce să nu revină… curând. Privești tractoriștii și oierii care se autoproclamă politicieni, vezi cum se screm să dea la o parte de pe șosea niște fuioare de zăpadă… cum au păreri… vezi cum îi surprinde iarna în fiecare an… că uită de pregătiri… de tăntălăi ce sunt… cât timp se luptă pentru “putere” și pentru achiziționarea de poșete… ori se luptă cu gramatica sau logica elementară.

PS2. Când aveți timp, merită văzut filmul The Day After Tomorrow.

PS3. A înțelege traiectorii ale climatului din trecut, este o mare realizare. Dar a previziona viitorul? E ca și cum ar trebui să prevezi viitorul evoluției, pe baza trecutului evident. Evident, pentru cine? Când vezi că până și la înțelegerea proceselor trecutului și prezentului, atât de evidente cum este spre exemplu evoluția biologică, turmele uriașe de inculți iraționali… se opun cu toată încăpățânarea, încercând să evite acceptarea realității că omul este o specie de mamifer dintre primate…

work in progress

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost preluat de pe site-ul dr. Peter Lengyel.

Foto: Iphoneappsclub.com

 

Peter Lengyel s-a născut în 1973 în Sighetu Marmaţiei şi a absolvit biologia la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj. Este biolog, expert în conservarea biodiversităţii, fotograf al naturii, membru al Asociaţiei “Valea Verde”, dar şi secretar ştiinţific la ONG UNESCO Pro Natura, cu sediul în Bucureşti, şi membru al Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii.


 

Puteți citi și:

Viziunea romantică asupra Naturii și Omului

Braconierul bătrân şi capra neagră

Animal Sălbatic în Iarna Carpatină

Comunicarea Naturii în Era Digitală

Filmul Documentar despre Natură – cum este la noi și cum ar putea să fie

Ecologistul ideal și totuși real

Iubirea cărților bune și performanța intelectuală

 


10 comentarii

  1. Dle Lengyel,

    Sunt foarte bucuros că am găsit în dumneavoastră un om care gândeşte « outside the box », dar şi unul convins că opoziţia frontală contra gândirii ultra-dominante în materie de « ecologie » este absolut necesară. (Pun mereu « ecologia » între ghilimele, deoarece o consider ca rău numită şi în orice caz nu ştiinţă, ci o nouă formă de religie.)

    Eu nu sunt specializat în vreun domeniu legat de ştiinţele care se ocupă cu formele de viaţă, nici în cele privitoare la Terra (paleogeologie, geologie, geofizica, climatologie ş.a.) ; dar îmi place, printre altele, să studiez Istoria. Aceasta m-a învăţat că, dintotdeauna, adevărurile oficiale s-au dovedit găunoase, false şi chiar dăunătoare diverselor societăţi care ne-au precedat, deoarece sau le-au împiedicat, sau le-au întârziat evoluţia.
    …Numai că omul este o fiinţă bizară, care are nevoie de « cârje mintale » furnizate de alţii. Suntem, încă – şi în pofida ultimelor decenii de progres tehnologic – extrem de primitivi. Capacitatea craniană a primilor « sapiens sapiens » nu diferea semnificativ de a noastră, cei care ne credem moderni şi evoluaţi ; or, dacă avem acelaşi creier, cum aş putea eu crede că în interiorul acestuia s-ar fi produs vreo mutaţie enormă, fără nici o schimbare volumetrică ?!

    Noi nu avem nevoie de Adevăr, ci de un peisaj mintal presărat de jaloane considerate ca fixe şi perene – pe care le numim « valori ». Mai avem nevoie şi de forme de spiritualitate, care sunt în general de două feluri : credinţă religioasă şi gândire speculativă (sau abstractă). La ele se adaugă o mulţime de superstiţii debile, dar de care nu ne putem dezbăra, deci nici ignora. …În condiţiile astea, facem şi noi ce putem ! (N-am vorbit de emoţional, deoarece nu mi se pare un domeniu de gândire, ci doar de reactivitate la stimuli exteriori.)
    Privitor la era glaciară ce ne aşteaptă, mi se pare că suntem ca-ntr-o fabulă cu un măgar care vedea lupii apropiindu-se de el şi-şi tot zicea că nu se poate să fie lupi, ci doar câini vagabonzi. …Până când l-a muşcat primul lup ! « Ecologii » noştri sunt în exact acelaşi mecanism mintal de negare a datelor care nu corespund cu credinţa lor. Numai că, din păcate, au reuşit să-I convingă pe mulţi oameni influenţi la nivel politic şi că toată tărăşenia asta se va termina ca întotdeauna, prin mari catastrofe umane.

    …Dar asta-i viaţa noastră de imperfecţi cronici şi aşa va continua. Să nu uităm că Isus nu voia să fondeze o nouă religie, ci numai s-o modernizeze pe cea strămoşască din Palestina şi că între mesajul lui de întrajutorare şi de dragoste frăţească şi ce s-a făcut realmente, mai târziu, de către bisericile creştine, este o imensă prăpastie plină de milioane şi milioane de cadavre, ignoranţă belicoasă, imbecilitate băloasă, comportament de oi debile !

  2. multumesc.

    sper sa vina cat mai repede glaciatiunea sa distruga pentru totdeauna specia noastra oribila. cel mai rau imi pare pentru restul speciilor care nu ar rezista nici ele.

  3. Hai să nu fim chiar atât de negativi! Natura nu are morală. Pentru ea, deci, noi nu suntem nici buni, nici răi : doar suntem.

    Oricum, tot ce apare pe planeta asta (ca si pe toate cele care conţin germenii vieţii) se supune unor reguli de fier : naştere, creştere, înflorire, degradare treptată, dispariţie totală, înlocuire cu altceva ş.a.m.d., ciclu dupa ciclu.

    Noi suntem maniaci în a pune etichete pe orice şi, mai mult, în a formula tot timpul judecăţi morale ; ori, ca şi Natura, viaţa sociala nu e morală, ci doar împinsă încoace şi-ncolo de nevoile noastre (în funcţie de care ne tot schimbăm criteriile de gândire – deci de judecată).

  4. Pingback: Pe tati îl mânâncă un animal mare! | TOTB.ro - Think Outside the Box

  5. Pingback: Omul și niște zăpadă… | TOTB.ro - Think Outside the Box

  6. Pingback: | TOTB.ro - Think Outside the Box

  7. Pingback: Vânătoarea: crimă împotriva biodiversității | TOTB.ro - Think Outside the Box

  8. Pingback: Fată Verde cu Părul Pădure | TOTB.ro - Think Outside the Box

  9. Pingback: Cel mai mare spărgător de gheață nuclear | TOTB.ro - Think Outside the Box

Reply To Raluca Ioana Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger