Gîndirea pozitivă obligatorie ne face nefericiți

Ce poate fi mai trist decît să fii trist și cineva apropiat să-ți spună să nu mai fii așa? Impresia pe care ți-o dă un astfel de răspuns la starea ta e că ești cu adevărat singur, dacă nici cei de lîngă tine nu înțeleg că ai nevoie de altfel de vorbe.

În această carte sînt descrise rezultatele unor experimente în acest sens. Cînd unor subiecți li s-a comunicat un eveniment nefericit și apoi li s-a spus să nu se întristeze, au devenit și mai triști decît cei care au fost primit aceeași informație dar neînsoțită de vreo instrucțiune.

Într-un alt studiu, s-a descoperit că pacienților care suferă de atacuri de panică și ascultă programe de relaxare (muzică de relaxare, voci pufoase care-ți spun să-ți eliberezi mintea de gînduri negre etc) le bate inima mai repede decît acelorași pacienți cînd ascultă audiobook-uri fără un conținut explicit relaxant.

Și un alt studiu arată că îndoliații care fac cele mai mari eforturi să evite tristețea au și cea mai lungă perioadă de recuperare. Emoțiile trebuie deci trăite, nu alungate cu gînduri artificiale, pozitive.

Același mecanism e valabil și în ceea ce privește sexualitatea – subiecții cărora li se cere să nu se gîndească la sex se excită mai mult, după cum arată aparatele care măsoară conductivitatea electrică a pielii, decît cei cărora nu li s-a cerut așa ceva.