Ghidul României văzute de pe bicicletă

19

 

La 26 de ani, Mircea Crisbăşanu se pregăteşte să introducă cicloturismul în vocabularul şi obiceiurile celor care s-au săturat de clişeele turismului clasic. După doi ani petrecuţi în Olanda, unde a studiat biomimetica în construcţii, a hotărât să schimbe foaia, într-una cu mai multe viteze: CyclingRomania. După mai bine de 12.000 de kilometri pedalaţi nu doar pe trasee din ţară, ci şi pe drumuri cu mai puţine gropi, Mircea a decis să devină ghid cu acte-n regulă pentru cei care vor să aibă parte de o experienţă românească ferită de kitsch şi gunoaie. Nu doar faptul că traseele pe care le-a conceput şi testat se vor derula, în mare parte, pe bicicletă face diferenţa specifică, ci şi povestea pe care o construieşte în jurul fiecărui tur.

de Andra Matzal

Cum ai trecut de la construcţii la cicloturism?

Am făcut cinci ani de construcţii la Bucureşti şi un masterat de doi ani la Delft, iar la întoarcere mă gândeam să lucrez în domeniul în care m-am pregătit. Dar când am plecat în Olanda, contextul era minunat şi se construia foarte intens. Însă imediat cum am plecat, a venit criza, care la Bucureşti încă se resimte. Ideea cu cicloturismul mi-a venit văzând cum stau lucrurile în afară şi amintindu-mi cât de bine stă România la capitolul cultură, tradiţii, obiective geografice, patrimoniul cultural, mult mai bine decât Olanda în ceea ce priveşte varietatea.

Cât este de dezvoltat cicloturismul în România?

E mai degrabă subdezvoltat, iar lumea nu prea ştie ce înseamnă. Nu înseamnă să parcurgi distanţe cât mai lungi pe bicicletă, ci şi să vizitezi obiective geografice, istorice, socio-culturale, să vorbeşti cu oamenii locului şi să le observi tradiţiile. Am o abordare foarte personală a tururilor şi fiecare dintre ele va avea o temă. Deocamdată am gândit două astfel de trasee – The Heart of Transylvania, adică zona Munţilor Apuseni, şi Glory from the Mountains, adică traseul trupelor şi de pe vremea lui Mihai Viteazul, dar în timpul Primului Război Mondial –, iar acum lucrez la încă trei.

Cum îţi gândeşti traseele?

În primul rând, sap foarte adânc după informaţii, le învăţ şi, din aproape, în aproape aflu foarte multe poveşti, mai ales de la oamenii locului, care ştiu o mulţime de lucruri pe care nu le găseşti pe net. În acest moment, îmi constuiesc şi reţelele de colaboratori: îi găsesc mai întâi online sau pe hartă, îi încercuiesc cu markerul, după care vorbesc cu ei şi văd dacă sunt sau nu corespunzători. Prin trierea celor valoroşi, ajungi să clădeşti. Nu caut orice fel de locuri, ci unele care să păstreze specificul zonei, care au influenţe tradiţionale serioase şi care nu sunt kitschoase, precum şi locuri ai căror proprietari au o poveste. Contează foarte mult să găseşti mai multe direcţii şi să construieşti pe baza lor. Parcurg fiecare tur înainte cu bicicleta, pentru că trebuie să văd cum arată traseul, cum sunt oamenii şi care sunt condiţiile de cazare. Trebuie să ţii, de asemenea, cont, de multe aspecte: bicicletele folosite, o maşină care să transporte mereu energizante şi echipamentele oamenilor ş.a.m.d.

 

 

Ce trasee cu poveste mai ai în pregătire?

Acum lucrez la un tur de 11-12 zile, The Fortified Churches Route, care include toate cele şapte biserici fortificate din Patrimoniul UNESCO – în străinătate, UNESCO funcţionează foarte bine ca garanţie oentru turişti. Pe lângă acestea, turul va mai trece şi prin alte biserici, poate chiar mai interesante, dar neindexate în această listă de patrimoniu. Mai pregătesc un tur în zona Buzău, unde sunt o mulţime de obiective mai mult sau mai puţin cunoscute: de la Vulcanii Noroioşi, până la aşezările rupestre – condiserate Athosul european, unde există hieroglife încă nedescifrate –, Muzeul de chihlimbar de la Colţi şi Focul viu sau cea mai mare peşteră de sare din Europa. Nu sunt mulţi oameni care ştiu aceste lucruri despre România şi care au un mare porenţial turistic. În Elveţia, de pildă, se face turism din orice: dacă ai un ciot mai special, devine obiectiv turistic. O altă zonă de interes ar fi Defileul Dunării, de la Cazane, unde se află chipul lui Decebal, cea mai mare sculptură în piatră din Europa – lucru la fel de puţin ştiut.

Cum e România văzută de pe bicicletă?

Se merge foarte bine şi, dacă vrei să eviţi drumurile intens circulate, ceea ce e şi recomandat, e cu atât mai bine. Se merge cu mountain bike pe drumuri asfaltate – bune şi proaste – pe drumuri forestiere, foarte bune, cu pietriş sau bolovani, dar cu bicicleta te descurci. În oraşe e un trafic nebun, dar în afara oraşelor e cu totul altceva.

Cum ai învăţat să mergi pe bicicletă?

În faţa casei, am un părculeţ oval, unde, când eram mic, tata m-a dus să mă înveţe să merg pe o bicicletă cu roţi ajutătoare. După multe ture de parc, bicicleta nu se lipea sub nici o formă de mine, aşa că la un moment dat am renunţat. Însă odată, când eram singur acasă, am luat cea de-a doua bicicletă din casă, un Pegas, am deschis poarta şi am mers din prima. Îmi amintesc perfect entuziasmul pe care l-am simţit reuşind să-mi depăşesc frica. Mai târziu mi-am luat un mountain bike, pe care am parcurs sute de kilometri şi pe care am făcut prima ieşire din oraş, undeva în apropiere de Ploieşti. Unul dintre primele tururi, făcute împreună cu prietenii, a fost pe Valea Arieşului, iar mare parte din traseul The Heart of Transylvania a fost conceput atunci. Îmi amintesc cum stăteam pe marginea apei şi frigeam cârnaţi în ţepuşe, lucru pe care l-am propus în itinerariu pornind de la faptul că, în Olanda, nu ai voie să dormi afară, nu ai voie să-ţi pui cortul sau să faci foc. La noi, libertatea este mult mai mare.

 

 

Libertatea aduce la pachet şi gunoaie?

În multe locuri, da, din păcate. La Cheia, de pildă, e monstruos: ai Muntele Roşu şi muntele de gunoaie. Ultima oară când am mers, am făcut focul şi am început să strâng din peturile din jur, pe care le-am ars apoi. Nu e tocmai eco-friendly, dar e mai bine decât să le laşi.

Când vei face primul tur pentru turişti străini?

În mai, va veni un grup de cehi, alături de care vom face un traseu un zona Sighişoara-Sibiu, unde va avea loc un eveniment de echitaţie şi un festival medieval. Mai târziu, va veni un grup de olandezi, cu care vom avea un traseu mai adventure.

Cum e mersul pe bicicletă în Bucureşti?

Îmi îndrum toţi prietenii să-şi scoată bicicletele de la naftalină. Tuturor le e frică de trafic, dar există întotdeauna străduţe pe care poţi ocoli marile bulevarde. Chiar dacă uneori durează mai mult, eşti relaxat. Te mai aleargă un câine, iese cineva din parcare şi nu-ţi acordă prioritate, dar în oraş trebuie să fii atent. În Olanda, 50% din cei 16 milioane de oameni merg pe biciclete. Aici nu mi s-a furat nicio bicicletă, însă în Olanda se fură foarte uşor, principiul fiind că, dacă ţi s-a furat bicicleta, poţi găsi oricând alta pe care s-o furi la rândul tău.

Câţi kilometri ai până acum la activ?

Cam 12.000. M-am apucat de ture prin 2005, iar de atunci am peste o sută de ture, pe care mi le contorizez. Am stat şi trei luni în Elveţia, unde a fost adevărata desfătare pe bicicletă. Într-una dintre ture, mi-am luat cortul şi am mers singur cu bicicleta, aproape 300 km în 3 zile. Niciodată nu am fost aşa de obosit ca atunci şi, deşi mi-am propus să nu mă mai ating de bicicletă două săptămâni, am căutat imediat un nou traseu.

 

 

Înainte de cicloturism, ai studiat o zonă aproape necunoscută în România: biomimetica. Ce înseamnă ea mai exact?

Înseamnă împrumutarea formelor de structură din natură, foarte eficiente, şi implementarea lor în structurile reale, de construcţii. Nici în lume nu se cercetază prea mult această zonă, cu atât mai puţin în România. Eu m-am ocupat de structuri pneumatice, în care am folosit aerul ca element. Ideea pe care am lucrat s-a dovedit aplicabile, iar cercetarea poate merge mai departe pe rezultatele găsite de mine, pentru care am primit un feedback foarte bun. Mă gândeam însă, ca pornind de la direcţia mea actuală, cicloturismul, să vedem cum se leagă construcţiile de turism. Dacă până acum se construia, iar apoi erau aşteptaţi clienţii, acum nevoia ar putea genera noi construcţii.

Cât costă un tur la CyclingRomania?

Costul unei zile este undeva în jur de 100 de euro, iar dacă vrei să închiriezi bicicletă, acesta va mai creşte puţin. La început vor fi mai mulţi turişti străini, pentru că în România oamenii nu prea practică turismul pe bicicletă. Sper să-l descopere însă şi să-şi înceapă propriile trasee. Ar fi minunat să văd cât mai mulţi oameni pe bicicletă.

Tags:



19 comentarii

  1. PAREMISE MIE CA NU IL CUNOASTETI PE ANTON DUMA CARE A FACUT INCONJURUL EUROPEI PE BICICLETA INTR-UN AN DE ZILE APROX. 12000 DE KM PLECAND DE ACASA CU 300 DE EURO, ECHIPAMENTUL SI CORTUL.
    STUDIATI BLOG-UL O SA VA UIMEASCA.
    BAFTA

    • Alex, sigur ca am auzit de Anton Duma; nici nu se pune problema unei comparatii cu un asemenea ‘ciclotrubadur’. Port un mare respect pentru astfel de oameni curajosi si pasionati care fac totul pentru cicloturism.

      Claudiu Moga si Virgil Galatanu sunt alti doi mari cicloturisti romani si imi doresc sa vad cat mai multi pe viitor.

  2. Cicloturism se face si pe la noi si chiar se face la greu in jurul Timisoarei de cativa ani incoace.
    Aprilie Nebun incepe maine, octoombrie pe doua roti, nigthrides, turele verde pentru biciclete sunt doar cateva dintre pedalarile la care am fost.
    Carol va poate spune mai multe sau gasiti pe
    Grupul de discutii al comunitatii de cicloturisti timisoreni.
    http://groups.yahoo.com/group/cicloturism_tm/

    • Mersi fain, Paul.

      Stiu despre Aprilie Nebun si cu Carol Varga am luat deja legatura, ar fi foarte frumos sa lucram impreuna.

      Intreaga regiune Resita – Cheile Carasului – Cheile Nerei – Cazanele Dunarii mi se pare cu totul deosebita si vreau sa o promovez prin cicloturism.

      Toate bune!

  3. Asociatia Doina -” Pentru o viata mai buna”, este interesata de o posibila colaborare, suntem iubitori ai naturii,doritori de-a arata locuri unice din tara din saua bicicletei si cautam sa ne unim eforturile cu cei ce promoveaza atat cicloturismul cat si mersul pe bicicleta… in general., ca o alternativa la transportul conventional.

    Astept cu ineres un semn,

    cu drag,

    Antonio Andrusceac
    ( atu.consulting@gmail.com)

  4. Felicitari Mircea,

    Iti doresc mult succes in demersul tau laudabil ce ti-ai propus si sper sa colaboram pe viitor sau macar sa ne intalnim.
    Apreciez enorm oamenii care au preocuparile tale. Din pacate, sunt cam putini la noi.
    Ture cat mai frumoase si satisfactii cat mai mari pe 2 roti iti doresc!
    cu prietenie,
    Claudiu

  5. Am rulat cu Mircea în mai multe ture cu bicicleta, atât în România cât si în strainatate, si stiu ca lucra la acest proiect de mai multi ani. Este nu doar un profesionist al bicicletei, dar si un profesionist al tovarasiei si ma gândesc cu nerabdare la urmatoarele pedalari împreuna.
    Cât despre mituri românesti ale cicloturismului, am auzit de mai multi ani de Stefan Roman: http://www.stefanroman.com/

  6. Ra, as vrea si eu sa te cunosc cum vreau sa-l cunosc si pe Mircea.
    Putem lua legatura? De unde esti?
    In curand ma pregatesc de un tur al tarii pe bicicleta. In caz ca doreste cineva pasionat de cicloturism sa ne intalnim, nr. meu de telefon este 073 691 6441.
    Acestea sunt traseele facute de mine in Romania: http://news.webshots.com/photo/2334193610103566993ftDXoD
    Pe Stefan Roman il stiu de vreo 5 ani. Excelent cicloturist, insa pentru mine cel mai mare cicloturist roman ramane Stefan Hodi, pe care-l consider mentorul meu. Are cea mai buna continuitate in cicloturism. Pacat ca a avut recent un accident dar isi va reveni in curand si va continua sa pedaleze.
    Sanatate si virtute tuturor!

  7. e o idee buna si va avea viitor la vremurile astea. sunt mai in varsta dar nu e tarziu niciodata ma apuc din nou

    • Adi, cicloturismul nu are varsta, la fel ca si orice sport pe bicicleta, competitional sau de agreement. Oricine il poate practica.

      Oricand vei dori sa afli detalii si idei despre rute de cicloturism, sunt la dispozitia ta!

  8. Multe felicitari si apreciez foarte mult ceea ce faci.
    Eu pedalez prin judetul Suceava, prin zona manastirilor din frumoasa si fascinanta Bucovina si nu ma satur niciodata. Astept toti pasionatii de cicloturism sa ma anunte cand au traseu pe aici. Nr meu este : 0746 823 746.

  9. Mihalache Cristian on

    Cei care il vor cunoaste pe Mircea in turele organizate de el vor fi niste oameni norocosi. Mult succes Mircica !

  10. Mircea, vad ca deja ai dat de prima izbânda: ai reusit sa strângi laolalta un grup de velomaniaci care pâna acum îsi cautau semenii :).
    In ceea ce ma priveste, îmi notez toate contactele ce apar aici si daca aveti drum prin vestul Frantei scrieti un mail la: mesurares [at] yahoo [dot] com.

  11. Pingback: Un jurnalist de la The Guardian prezintă Romania ca destinaţie pentru amatorii de cicloturism în natură | TOTB.ro - Think Outside the Box

  12. Pingback: Centura Cicloturistică București – biciclete, ouă, vin ecologic și mături | TOTB.ro - Think Outside the Box

  13. Pingback: Dunărea și oamenii ei se cunosc cel mai bine de pe bicicletă | TOTB.ro - Think Outside the Box

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger