Laurier Rochon este autorul unui ghid de buzunar pentru toți conducătorii totalitari care vor să știe cum să folosească tehnologiile comunicării online pentru a-și păstra statutul și pentru a înăbuși revoltele. The Dictator’s Practical Guide to Internet Power Retention, Global Edition este o analiză critică a societății rețelei, pornind de la instrumentarea politică a Internetului. Cum să diseminezi prin propagandă virală anumite valori, cum să neutralizezi mișcările de opoziție sau cum să distragi atenția națiunilor de la problemele cu adevărat importante – doar câteva dintre capitolele acestui ghid.
Cărțulia lui Rochon poate fi citită integral aici. În 45 de pagini, sintetizează raporturile dintre politicile totalitare sau aflate pe drumul totalitarismului și tehnologiile informației, pornind de la studii de caz cum sunt Singapore, Iran, China sau Azerbaijan, ale căror programe de control al Internetului sunt foarte similare. Pe lângă aceste state ”non-democratice”, Rochon ia la bani mărunți și cazul Statelor Unite și al altor state ”libere”, observându-le anumite strategii de control al mediului online, generate de fenomene ca Wikileaks sau piraterie.
”Scopul acestui ghid,” scrie autorul în introducere, ”este să le ofere liderilor regimurilor autoritare, autocratice, teocratice, totalitare și dictatoriale un set de reguli elementare despre cum să folosească Internetul pentru a rămâne la putere cât mai multă vreme. Cel mai bun mod de a obține acest lucru este să nu ți se conteste niciodată autoritatea.
Ghidul vă va acompania în demersuri de înăbușire a disidenței politice. Atunci când există un consens general sau când ai impresia că există, viața în fruntea statului va fi îndelungată și prosperă.
Și cum regimurile non-democratice sunt extrem de variate, unele dintre recomandările formulate vor avea relevanță mai mare pentru anumiți lideri, în funcție de factorii implicați în procesele de conducere. În general, țările cu rate de creștere economică mai mari au o muncă mai ușoară în a face alegeri. (…) Valorile autoritare sunt sub asediu în multe colțuri ale lumii, iar dictatorii nu folosesc decât o fracțiune a posibilităților Internetului ce ar putea fi îndreptate spre controlul populației. Acest lucru poate fi, pe de o parte, pus pe seama eficienței tehnicilor represive tradiționale, a credinței eronate că tehnologia are proprietăți democratice inerente sau a lipsei de interes pentru dezvoltarea unei asemenea culturi. Liderii statelor non-democratice trebuie să-și schimbe perspectivele și să se adapteze la acest niu peisaj, plin de oportunități,” recomandă Rochon.
Înainte de a trece la explicațiile propriu-zise, concepute în dubla cheie a ironiei, autorul ghidului atrage atenția că ”în ciuda credințelor obișnuite, dezvoltarea tehnologică nu se traduce automat în instituții mai democratice. Sunt multe țări care, deși au cunoscut o răspândire rapidă a tehnologiilor IT, au rămas bine-mersi autoritare. Câteva cazuri sunt Brunei, Eritrea, Gambia, Iran, Iordan, Maroc, Oman, Rusia și altele.”
În vremuri în care în discursul politic românesc reapar cuvinte ca ”dictatură” și ”totalitarism”, lectura unui asemenea ghid e un instrument util celor care vor să înțeleagă mai bine rolul tehnologiilor de comunicare în procesele politice.
Sursa: Boing Boing
Foto: International Herald Tribune