După vreo oră jumate de plimbări prin centrul vechi al Bucureştiului, conduse de Eugen Istodor, pentru care Lipscaniul a fost în ultimele luni aproape un “loc de muncă”, într-una dintre nenumăratele crâşme, al căror număr şi geografie se schimbă în timp real, mai preci la Malagamba, lumea s-a strâns buluc pentru lansarea unui instrument esenţial de orientare. Fie că eşti prin Bucureşti doar în trecere, fie că eşti turist în propriul oraş, “Lipscani. Ghidul turistic şi de chefuri” al lui Istodor, apărut la Editura ART, n-ar trebui să lipsească nimănui interesat nu doar de istoria locurilor de loisir din Lipscani, ci şi de obiceiurile culese la firul ierbii sau la botul calului. În timp ce nea Gigi Mondialu’ şi colegul lui de lăutărie îi dădeau ba cu My Way, ba cu Ciobănaş cu 300 de oi, varianta acordeon & vioară, printre cei veniţi cu chef de carte, te mai acosta din când în când câte-un copil gata să-ţi vândă, pe rând, plasturi, şerveţele sau flori de câmp ori să-şi pună papagalul din dotare în slujba viitorului tău, pentru sume modice.
Ghidul lui Eugen Istodor e rezultatul câtorva luni bune petrecute în centrul istoric al Bucureştiului, unde, cu un buget subţire, s-a oprit în toate barurile, cafenelele, restaurantele, cârciumile, crâşmele & celelalte derivate. “Am mîncat şi am băut, am testat ca ambianţă-toaletă-mîncare-băutură TOATE crîşmele din Lipscani,” spune autorul. “Cu o sumă minimă am luat la rînd restaurante şi baruri şi le-am clasificat. Cheful caracterizează cîrciumăria: azi e bine în acelaşi loc în care ieri a fost dezastru. Cheful caracterizează istoria Lipscaniului.” Ce sfaturi are Eugen Istodor pentru cei care vor să aibă o relaţie bună cu Bucureştiul Lipscanilor şi de unde acel nu-ştiu-ce al locului, vă invităm să citiţi în continuare.
Sfaturi
“Nu veni beat sau mâncat! Fă-te „pinguin“ la faţa locului. Bucură-te de amestecătura de stiluri, paragini, alcooluri, bucate.
Nu-ţi lua faţă de prost. Te halesc ospătarii dintr-o privire.
Nu umbla cu tone de bani la tine! Ai nevoie de bani, dar e bine să ai atâta bănet cât să nu regreţi după aceea că nu te-ai distrat destul ori că te-au furat „băieţii“.
Priveşte atent meniul şi nota! Dacă e ceva dubios, cere-ţi drepturile, dar nu te aştepta să ţi se dea dreptate. Oricum, nu plăti, chiar dacă ţi se umflă ochii!
Dacă vrei să te distrezi, e bine să vii seara, după 7. Distrează-te, dar nu ieşi treaz din Lipscani: Bucureştiul la ora aia n-are ce-ţi oferi decât malluri.
Aruncă gunoaiele, mergi la toaletă în locuri special amenajate: în crâşme.
Nu întărâta câinii. Sunt mai mulţi decât tine!
Orice-ai face, nu te mira dacă eşti luat la mişto. Vorbele trec, nu rănesc!
Dacă ţi se spune să te arunci în Dâmboviţa, n-o face. Îţi vei sparge doar capul!
Nu râde ca prostu’, dar, orice ai păţi, râzi, n-are nimeni ce să-ţi facă. Dezarmezi! Eşti puternic!
Oamenii sunt deschişi către tot felul de prietenii de-o noapte, dar ar fi bine să te întrebi cine dracu’ te crezi tu, de fapt?
Viteza maşinilor pe lângă pietoni e nesimţită. Nesimţiţii au întotdeauna dreptate.”
“Ştiaţi că străzile…
…Au fost încurcate şi înguste ca nişte uliţe de sat şi nici în zilele noastre
nu-s mai breze?
…Întâi au fost pământoase, apoi „bătute“ cu piatră măruntă şi moloz şi-n sfârşit podite cu bârne ce ţineau murdăriile dedesubt?
…Trebuiau pavate cu piatră, în 1824, dar inginerii Freiwald şi Harting folosesc pământ de proastă calitate, furat din Curtea Domnească de pe Dealul Spirei, şi fac scurgerile prost?
…Au fost cauza apariţiei legii de legare a porcului? Mahalagiii aveau porci plimbăreţi, ce scobeau pavajul.
…L-au făcut bogat pe Freiwald, care din banii cinstit-necinstit câştigaţi deschide o fabrică de postav?
…Sunt încredinţate spre facere în 1860 inginerului Maxenţiu? Deşi acesta recomandă piatră românească de caldarâm, se hotărăşte să se aducă granit şi gresie scumpă din Scoţia.
…Abia la începutul secoluli XX erau asfaltate pe jumătate, cealaltă jumătate având un amestec de pavele de lemn umplute cu bitumen?
…Abia în perioada interbelică arătau civilizat?
…Au păstrat şi-n vremurile noastre această tărăgănare a lucrărilor?
Primăria a anunţat, pentru a nu se ştie câta oară, finalizarea lucrărilor „pentru vara viitoare“.”
“Știaţi ce viermuială era? Știaţi că…
…În zori, te „asasinau“ cu strigătul oltenii, „oamenii-catâri“? Umblau zi-lumină cu cobiliţele pline de fructe şi legume pe străzi.
…Nu era nevoie să intri într-o cârciumă ca să mănânci boiereşte? Fripturile te aşteptau la răscruci, sfârâind pe grătare, ţuicile erau la botu’ calului. Desertul? Orice oltean îţi spărgea în drum un pepene, ori luai de la ţigăncuşele desculţe porumb copt.
…Spre biserica Sf. Gheorghe era târg zilnic de chivuţe, fete de la ţară venite în căutarea unui loc de muncă în gospodărie sau în plăcere?
…În 1935, pe străzile centrale taxiurile nu aveau voie să circule fără pasageri? Aşa că în taxi circulau nişte „vânători“ de clienţi, care ocupau locul numai pentru a trece taxiul prin Lipscani, „înşelând vigilenţa“ gardienilor.
…Existau copii care-n staţiile de tramvai se ofereau să ajute, apoi cereau bani?
…Lustragiii vindeau şi chiftele de cartofi?
…Existau agenţi plătiţi de firme de şampanie ca în toiul serilor să facă scandal la crâşme şi să strige numele unei anume băuturi pentru reclamă?
…Un poet umbla şi dedica versuri sau volume de versuri avuţilor? De fapt, le vindea versuri sau cărţi cumpărate ieftin de la anticariat, scrise de alţii, semnate de el.”