Geneza legendelor urbane: Ingerii negri care rapesc copii

32

Ciuma a fost adusa in spatiul romanesc de un tatar pe nume Atlari Dobruca, in secolul XIII, si raspandita de colegii sai de armata infestati. Daca nu v-am spune ca aceasta informatie este inventata, probabil ca ati gasi in ea un sambure de adevar, fiind diseminata printr-un canal mass media si fiind greu de verificat. La fel cum poate ati crede ca, inainte de Revolutie, o secta de experti in arte martiale rapeau copii pentru a-i transforma in adepti, din moment ce o generatie intreaga de baimareni isi aminteste de prezenta lor. Va prezentam mai jos modul in care se propraga si se intretin legendele urbane.

de Ionut Dulamita

„Eram convins ca am vazut unul odata. Era un om in fata mea, in negru. A luat coltul blocului, l-am luat si eu si nu mai era”, isi aminteste Alin (29 de ani), un prieten de-ai mei din Baia Mare, un episod trait la varsta de sapte ani. „Eram sigur ca era Inger Negru. Le-am zis alora de la bloc si dupa juma’ de an s-au jurat ca ei au vazut ingerul disparand”. Asta se intampla la sfarsitul anilor ’90, cand in Baia Mare si-a facut aparitia o gasca oculta de „ninjalai” experti in arte martiale si invesmantati in negru, care traiau in canale si se ocupau cu rapirile de copii: „Ingerii Negri”. Unii spun ca si cu crima.

„Ingerii Negri” nu se aratau niciodata in carne si oase si nu lasau urme la locul faptei. Nici Militia nu cauta urme „clasice”, pentru ca nimic din ce foloseau „ingerii” nu intra in „vocabularul criminalistic”. Se stia insa ca isi aveau obarsiile in Sighet – „Polul Intunericului”, ca se trageau dintr-o sursa a raului si ca racolau copii pentru a si-i face adepti. Un pieptene, o coala A4 cretata sau un bilet de tren puteau fi letale in mana lor. O femeie din Aiud ar fi fost gasita ucisa cu un timbru.

Asa descriu protagonistii documentarului „Ingerii Negrii”, lansat in 2007 si realizat de regizorul amator Sebastian Big (Baia Mare), „gasca de ninjalai” care ar fi activat de prin 1988 pana prin 1992 in Baia Mare si in judetele din jur. Chiar daca marturiile protagonistilor par fanteziste, ele traduc un fenomen manifestat pe bune in imaginarul copiilor baimareni de dinainte de ’89, inarmati cu nunceaguri in drum spre scoala, si exemplifica modul in care se propaga o legenda urbana.

O legenda urbana este o poveste moderna, fictiva, spusa cu titlu de adevar, care atinge o audienta larga, fiind transmisa din persoana in persoana, se arata pe site-ul How Stuff Works. Muzeograful Cosmin Manolache, de la Muzeul Taranului Roman, spune ca are ca punct de pornire decupaje din realitate „pe care sunt altoite elemente atractive”, cu grija de a pastra spatii neumplute pentru intretinerea unui mister. „Mi le imaginez precum benzile desenate, unde cadrele si bulele par colate, cu multa grafica, dar si cu tuse de culoare. Sau cu romanele politiste”. Asa ca au nevoie de un subiect cu priza la public: o vedeta, un loc cunoscut sau fenomene ce activeaza credintele sau superstitiile unei comunitati.

Legendele urbane sunt adesea false, dar nu intotdeauna. Cateva dintre ele se dovedesc a fi adevarate in mare parte, iar multe sunt inspirate dintr-un eveniment real, dar transformate apoi in ceva diferit prin propagarea de la o persoana la alta. Asa pare sa se fi intamplat si cu „Ingerii Negri”. „Cred ca chiar a fost rapit ceva copil. Dar disparitii de copii sunt intotdeauna. Chiar m-am uitat pe site-ul Ministerului de Interne inainte de film si am gasit o gramada de copii disparuti”, spune Sebastian Big, realizatorul documentarului mai sus amintit. „Apoi treaba a dat-o in Lambada complet cand unul a introdus in ecuatie elementul ninjalai si povestea s-a umflat, dupa care a venit revolutia si lumea a avut alte ocupatii. Dupa Ingerii Negri ne-am facut rockeri”.

Sebastian nu isi aminteste cum au aparut „Ingerii Negri”, dar i-au ramas in minte doua imagini: 1. povestea cu baietii in fata blocului, cand a venit unul si le-a spus ca au aparut in oras niste indivizi care rapeau copii; 2. un perete pe care era scris cu spray-ul „Ingerii Negri”. „In general, cei care manipuleaza [legendele urbane]jura ca au vazut cu ochii lor cele relatate sau ca li s-au intamplat unui cunoscut”, spune antropologul Bogdan Iancu. „Legendele urbane se nasc la intersectia dintre imaginatia unor indivizi nascuti povestasi si intamplari care nasc mistere prin neelucidarea unora dintre conditiile care le-au generat”.

Sebastian Big in deschiderea documentarului “Ingerii Negri”

How Stuff Works explica procesul. Cum multe dintre legendele urbane trateaza crime atroce, mancaruri contaminate si alte evenimente care ar putea afecta un numar mare de oameni, oamenii se simt constransi sa-si avertizeze familia si prietenii. Daca un prieten, sa-i spunem Radu, iti spune o legenda urbana, sunt multe sanse sa precizeze ca i s-a intamplat prietenului unui cunoscut de-al lui. Ai incredere ca Radu iti spune adevarul si stii ca si el are incredere in persoana care i-a spus povestea. Doar ca Radu si cel care i-a spus povestea o abreviaza cand o transmit mai departe, ceea ce ti se poate intampla si tie.

In acest caz, povestea i s-a intamplat amicului unui prieten de-al lui Radu, dar, ca sa simplifici lucrurile, vei spune ca i s-a intamplat unui prieten de-al lui Radu sau chiar lui Radu. Astfel, fiecare „povestas” lasa impresia ca e doar la doua persoane distanta de protagonistul povestii, cand, in realitate, poate fi la sute de oameni distanta. Plus ca oamenii adora sa spuna o poveste buna.

„[In Romania], pana de curand, nu exista categoria de legende urbane. Existau insa zvonuri din abundenta pana in 1989, alcatuind o forma de legatura sociala permisa si tolerata” , explica antropologul Liviu Chelcea. „De exemplu, cand eram mic, in anii ’80, era un megazvon – astazi i-am spune legenda urbana – despre faptul ca ‘sectantii’ rapesc copii sau ca cei care veneau cu carute sa vanda pamant de flori prin cartierele gen Drumul Taberei aveau ingropati copii pe fundul carutei”.

In privinta legendelor urbane, lucrurile stau diferit in Romania si in sud-estul Europei in general fata de Occident, care se hranea din legende urbane gen „Jack Spintecatorul” inca de la 1800, completeaza Sebastian Big. El spune ca, in perioada interbelica, populatia urbana din Romania nu depasea 5%, intr-un moment in care Occidentul atinsese un climax al industrializarii. „Aveam si noi legende, dar erau rurale”.

Cele mai cunoscute legende urbane autohtone vin din perioada comunista, spune antropologul Bogdan Iancu. El isi aminteste de una in care portarul Stelei, Helmuth Duckadam, ar fi fost impuscat in umar, la o partida de vanatoare, de chiar Nicu Ceausescu, care ar fi fost invidios pe portarul care aparase 4 penalty-uri in finala de la Sevilla. „Legenda a aparut la putin timp dupa ce Duckadam si-a incheiat cariera din cauza unor probleme aparute la unul din umeri”. Antropologul si-o aminteste si pe cea cu sectantii care rapeau copii – avand nevoie de sangele lor pentru ritualuri, aparuta intr-o perioada in care sistemul comunist ducea o lupta sustinuta impotriva curentelor religioase neo-protestante.

Inainte de ’89, astfel de povesti erau incluse intr-o cultura alternativa presarata cu evenimente obscure, personaje imaginare, societati secrete si legende povestite la colt de bloc, care ii tineau in priza mai ales pe copii, in lipsa produselor media care sa le starneasca imaginatia. Asa a fost si cu Ingerii Negri. Sebastian Big, nascut in 1979, se autoincadreaza in prima generatie nascuta si crescuta in mare proportie la oras, care nu a ramas cu nimic fantezist de la parinti.

„A cam trebuit sa ne inventam [singuri]povestile. Aici intra si asta cu Ingerii Negri”, spune el. „Toma Alimos si gasca nu ne placeau, ca tineau de scoala, iar alte povesti nu prea auzeam. Asa ca ni le-am inventat”. De obicei, legendele urbane combina umorul, groaza, morbiditatea, avertizarea, rusinea, apelul la moralitate sau la empatie, scrie How Stuff Works. Adesea, au o intorsura bizara, dar indeajuns de plauzibila pentru a fi luata drept adevarata. Asa a fost si cu Ingerii Negri, capabili sa omoare pe cineva un cu un pachet de tigari gol, motiv pentru care baimarenii au inventat un stil de lupta cu pachete goale.

„Legendele rurale, biblice, intelepte aveau o parte morala foarte puternica, un mesaj de urmat. Povestile noastre tineau mai degraba de bancuri, adica de hai sa ne radem”, particularizeaza insa Sebastian Big. „Existau si bucati de street wise in ele, evident, doar ca nu mai era vorba de a fi neaparat drept si credincios, ci mai degraba de a fi smecher”. Spiritul de gluma si dorinta de a fi smecher au mers insa mana in mana cu credulitatea si s-au transformat intr-o joaca serioasa. Cum spune Sebastian Big: „Lucrurile cele mai neserioase ajung sa para super serioase si viceversa. Asta e genul de inconsistenta care produce efectul de legenda”.

Foto: Flickr/Seth W.

„Cand astia mai mari de la bloc vorbeau, eram subjugati toti plozii”, spune amicul meu Alin. „Puteau sa ne zica orice si, dupa, [fenomenul]crestea”. Asa au ajuns copiii din Baia Mare, pre-adolescentii mai precis, sa se inarmeze cu nunceaguri si shurikene (stelute ninja cu apete ascutite), folosite si in batai de strada, si sa urmeze cursuri de arte martiale pentru a atrage atentia „Ingerilor Negri”. Unii dintre ei asteptau ca acestia sa vina sa-i rapeasca, chiar daca le era frica, ca sa faca parte din gasca lor cool. Altii chiar au pornit sa-i caute prin canale.

„Credeam ca au venit dupa mine…si am ramas stana de piatra. Era bucurie, dar foarte interiorizata. Nu putam sa urlu de bucurie, era in mine totul. Nu stiu cat am stat, dar eram complet absenta din realitate”, relateaza pe un ton grav unul dintre protagonistii documentarului „Ingerii Negri”, frizand comicul, momentul in care a crezut ca va fi racolat. „A fost asa, un mic extaz. Atat de intensa a fost senzatia, incat efectiv am trecut intr-o alta realitate. Nu mai eram pe Pamant. Ei emanau o energie deosebita”.

„Dupa Revolutie, aparusera niste chestii spray-ate pe pereti, ceva de genul: ‘Craciunul a fost al vostru, Pastele e al nostru’”, spune Alin. „Brusc, Ingerii Negri devenisera o chestie nasoala, de speriat. Ca poate erau teroristi. Se amestecau conceptele si nu mai erau asa cool. Erau ceva de temut”.

Site-ul How Stuff Works sustine ca oricine poate fi pacalit sa creada o legenda urbana pentru ca sunt foarte putini oameni care nu cred orice sau pe oricine. Multi dintre noi nu investigheaza fiecare informatie auzita, mai ales ca unele sunt greu de verificat,  de dragul eficientei, asa ca pe multe dintre ele le luam ca fiind adevarate. La nivel psihologic, avem nevoie sa ne incredem in oameni, doar pentru confortul nostru. Si daca ai incredere intr-o persoana, vei crede aproape tot ce iti spune acea persoana.

„Multi dintre noi poate suntem tentati, cu masuri diferite, sa aplecam urechea, macar din curiozitate. Dar chiar si curiozitatea, nu mai vorbesc de credulitate, si mai apoi comentariile absolut banale pot raspandi o poveste, o legenda, pentru ca fiecare dintre noi are orgoliul de a-si impune o explicatie sau alta”, dezvolta muzeograful Cosmin Manolache. „Multe culturi, comunitati asa si-au conservat valorile, prin poveste”.

Dupa Revolutie, legendele urbane au evoluat de la scenarii precum cele mai sus amintite la unele in care actori principali au devenit bolile, de la SIDA si antrax la boala vacii nebune, gripa aviara sau gripa porcina, spune antropologul Bogdan Iancu. Legendele urbane recente au o viata mai scurta, continua el, iar presa se comporta in acest caz ca un canibal, „ea le genereaza, ea le descompune prin supraexpunere si prin mediatizarea altora noi”. Iar multi oameni cred ca o legenda urbana este adevarata cand este relatata de presa sau de o alta sursa autoritara. Acum se poate vorbi si de globalizarea legendelor urbane, mai spune Iancu, in masura in care sunt modelate de evenimente si actori globali: atentatele de la 11 septembrie sau consumul de alimente modificate genetic, de exemplu.

Totodata, au evoluat si metodele de propagare. In ultimii 10 ani, Internetul a ajuns sa vuiasca de legende urbane, cea mai frecventa metoda de transmitere a lor fiind e-mailul, se arata pe How Stuff Works. Acest canal este unic pentru ca povestea nu este reinterpretata de fiecare persoana care o transmite mai departe. O persoana da pur si simplu click pe optiunea Forward din casuta ei de mail si introduce apoi adresele prietenilor. In acest fel, faptul ca povestea originala nu este alterata confera legitimitate legendei. Oamenii nu-i cunosc pe autorii lor originali, dar acestia le vorbesc in mod direct.

Puteti urmari integral documentarul “Ingerii Negri” aici.

Foto main: Flickr/R’eyes


32 de comentarii

    • Se refera la “teoria conspiratiei – Vol 11.09”, adica la ceea ce a aparut “documentat” dupa, despre implicarea serviciilor secrete in organizarea si desfasurarea atentatelor de la nine-eleven. Chestia aia cu racheta/bomba cu fosfor care “se vede” pe al doilea avion, modul in care s-au prabusit gemenii (ca si cum ar fi fost dinamitata de pionieri structura de rezistenta), chestii de-astea. Exista un “documentar” pe net acum cativa ani…
      Asta cred ca e legenda urbana “11 septembrie”.

    • ingerii negrii bullshit…face-ti referire mascata la cei din 89″ in combinezoane negre care au tras? Ma voi chiar ne luati de prosti pe noi romanii ! Ia MARSH de aici cu legende, povesti de martori falsi etc…. dati-ne salarii, economie afaceri nu incercati sa ne distrageti atentia securisti inputiti !!!

  1. Mai copii, sa sustii ca legendele urbane nu existau decat in forme restranse in perioada interbelica denota o lipsa grava de cultura generala, de gradinita, denota ca nici nu ati auzit de Mircea Eliade si de legendele sale predominant urbane! Iar povestile cu martorii lui Iehova care rapesc copii, ii mananca si fac sex toti laolalta, dupa ce se stinge lumina, isi au obarsia in intunecatul ev mediu, sec. XI-XII cand erau acuzati de astfel de practici puerile membrii bisericilor care se luptau cu romano-catolicismul, in plina perioada de cucerire a puterii, la vremea aia!

    • Misoginelule, in sec XI-XII nu existau biserici care sa se lupte cu romano-catolicismul in Europa, de fapt catolicismul a fost singura religie vest si centru europeana pana in sec XVI cand a aparut Reforma.Au existat doar eretici mai mult sau mai putin organizati.

      • Maestre Toto, de cathari si bogomili ai auzit? Catharii erau nu atît o sectã, ci, mai degrabã o altã Bisericã. De aici si nevoia unei ‘cruciade’ împotriva lor…

    • Am un prieten bun arhitect pe care l-am dus o data la o biserica neo-protestanta si el m-a intrebat : Acolo se stinge lumina?In timpul programului i-am soptit :Acum se stinge ! Am pufnit in hohote de ris cind i-am vazut mutra speriata si nu-mi venea sa cred ca un om educat credea asemenea “baliverne” cum de fapt se numesc aceste povesti vinatoresti. Cind eram copil m-iaduc aminte de Oamenii care furau copii si le luau singele ca sa-l vinda apoi in vest si in special circulau cu Pobedele de salvare daca va mai aduceti aminte sau a-ti vazut vreodata.Cind le vedeam fugeam toti si ne ascundeam de “Oamenii cu singele”

  2. Aveti dreptate cu legenda asta. Prin ’88 a aparut si in Cluj. Ii cautam si noi, printre blocuri. Doar ca astia faceau sapun din copii, nu ninja, dar se numeau la fel. Stiam si apartamentul unde “opereaza”, la un parter de bloc. I-am tinut sub urmarire, dar nu s-a intamplat nimic, asa ca dupa vreo 2 zile am renuntat. Aveam 12 ani!

  3. In America “Ingerii negri” care rapesc copii, sunt cat se poate de reali: perversi sexuali de cea mai joasa speta, sau unii apartinand clasei cu bani, platind jeguri care patruleaza mall-urile si cartierele pe jos sau in van-uri fara geamuri, in cautarea copilului singuratic, fugit pentru un moment de la parintii lui si dus pentru vecie, catre o soarta ingrozitoare.

    Stim noi prea-bine de ce ne-am re-intors in Romania: http://wp.me/pAmVJ-Ay

    Nu ratati nici celelalte articole informative de pe Lumea dupa Eufrosin. Adevarului ii vine greu sa iasa la iveala in zilele noastre.

  4. “O persoana da pur si simplu click pe optiunea Forward din casuta lor de mail si introduce apoi adresele prietenilor…” DEZACORD! Se scrie “O persoana da pur si simplu click pe optiunea Forward din casuta EI de mail si introduce apoi adresele prietenilor…”
    Termenul “nunceag” este folosit de ignorantii “de cartier” care au cultura bazata pe filmele “de la televizor” ! In realitate se numeste “nunchaku” (la japonezi).Denumirea acestei arme “albe” in varianta chineza cred ca nu mai intereseaza…

  5. Si teroristii de la lovilutie fac parte din legendele urbane. Mie chiar mi s-a relatat pe atunci un episod desprins parca din filmele gen “palme cu piciorul”: Cica la blocul Perla trecatorii au putut vedea un terorist sarind ca o felina de pe un balcon pe altul pana cand a ajuns pe acoperisul blocului! Eu stiu sigur ca asta n-o putea face decat Sergiu Nicolaescu cand era mai tanar.

  6. ‘Craciunul a fost al vostru, Pastele e al nostru’”

    Nope, formula corectă din acele zile a fost: “‘Craciunul a fost al vostru, Anul nou va fi al nostru’” … că altfel perioada de timp ar fi fost prea mare (3-4 luni în loc de 1 săptămînă).

  7. in perioada anilor 1980 si ceva circula zvonul in zona noastra, adica in orasul beius din jud. bihor cum ca exista o secta sau ceva de genul SAGEATA NEAGRA care rapesc copiii. eram ingroziti.pe atuci aveam cam 12-13 ani, si eram al doilea copil din 4 in familie.

  8. Cu putin inainte de revolutie, intr-o seara de primavara, s-au strans o gramada de oameni pe unul din podurile din Baia Mare, si se uitau cum niste politisti s-au bagat intr-un tunel de dedesubt, in timp ce alte echipaje asteptau afara.
    Toata lumea era convinsa ca ii cauta pe Ingerii Negrii!

  9. > “Si teroristii de la lovilutie fac parte din legendele urbane.”

    Mare parte din acesti teroristi, sunt legende urbane. Totusi, fratele meu a prins revolutia intr-o unitate militara in Brasov, si-a avut onoarea sa cunoasca cativa teroristi. Ii prindeau, si primeau ordin de sus sa le dea drumul. Dupa ce-l prindeau a 2-a sau a 3-a oara, il aruncau de pe geam si raportau ca a incercat sa evadeze.

    Totusi, un caz interesant la cateva zile dupa revolutie… un astfel de terorist era un roman cu legitimatie FSN, venit voluntar sa ajute. Pazeau un aprozar, si soldatul de garda dormea. I-a luat arma si-a tras in el. Zgomotul a atras repede patrulele de langa, iar cineva a vazut ca el a fost faptasul. Fiind arestat si dus in unitate, acesta a incercat o evadere, care s-a soldat cu imprastierea creierilor lui pe peretii imobilului.

    Marog, peste vreo 10 ani, toti o sa fie CONVINSI ca si astea nu-s decat legende urbane, si revolutia noastra a fost sfanta si autentica, asa cum vrea criminalul ala de Ion Iliescu sa credem.

  10. N-am mai auzit de “Ingerii negri” de multi ani. Am auzit de ei prin ’88-’89 cind locuiam in Baia Mare. Se zvonea ca intrau in casele oamenilor si ii omorau sau jefuiau. Aveam 7-8 ani pe atunci 🙂 Pe vremea aia, ingerii negri tineau loc de bau-bau..

  11. Ce mama supararii de specialistii in de toate mai sunt si antropologii astia de arunca cu verdicte si fraze semidocte: “fiecare dintre noi are orgoliul de a-si impune o explicatie “, “Legendele urbane se nasc…”, “Cele mai cunoscute legende urbane autohtone vin din perioada comunista”, “Legendele urbane recente au o viata mai scurta” etc. Ce mare stiinta e sa enunti generalitati exemplificand insa cu aduceri aminte din copilarie? Nu astept sa vad o formula matematica dar totusi …

    • Cele mai cunoscute (si mai multe) legende urbane chiar VIN din perioada comunista. Scopul documentarului, cat si al articolului nu e unul stiintific, ci unul informativ.

  12. Cand eram mici auzisem de sectanti care rapesc copii ptr sange.Era vorba ca o masina a fost oprita la granita si au descoperit rotile umplute cu sange..
    Cat despre Revolutie..
    Ofiter in toata firea arata la balcon o bucata de fier,cica asta e tot ce a mai ramas dintr-un elicopter ‘terorist’..
    Teroristi ‘ninja’ care trageau cu o mana in timp ce cu cealalta se catara pe ziduri..
    Gloante pitite in coliva…

    • asta era prin anii ’65 +/- am scris si eu mai sus de Oamenii cu singele dar acum mi-ai adus aminte ca exact asta era povestea cum ca ar fi fost prinsi la granita cu rotile pline de singe deci nu numai pe Maxim Gorki inventase cineva o sperietoare de copii….hahaha

  13. Si sa nu uitam ca baiatul asta, Sebastian Big, a beneficiat si de o finantare pentru aberatia asta. In timp ce artisti buni nu au acces la surse de finantare.

  14. Stiti legenda conform carora niste turisti romani ar fi fost rapiti in Bulgaria, le-ar fi fost prelevate organe si apoi le-ar fi fost dat drumul sa plece cu conditia sa nu raporteze la politie, “atacatorii” avand adresele celor de la care luasera organele precum si ale unor rude apropiate si prieteni… Am auzit-o prima data de la un prieten care spunea ca ar fi fost vorba de parintii unei prietene d-ale lui. Apoi de la alti 3 prieteni… si tot asa 🙂

  15. Legende au existat mereu, acum observ ca sunt numite urbane, când de fapt povesti mai mult sau mai puţin de groază, au circulat mereu în special la sate şi asta cu mult timp în urmă.
    Cât despre copii răpiţi, în anul 1980, imediat după ce a început anul şcolar, luna octombrie, în Cartierul Titan, toţi puşti erau înarmaţii cu şurubelniţe, cuţite, “nunchaku”(confecţionat din cozi de mătură, sfoară din cânepă şi uneori o bucată de lanţ), cât şi alte arme, toate purtate pentru auto-apărare şi toate acestea numai pentru că circulau povesti cu persoane care răpesc elevi . Nu mai reţin exact cu ce mărci de autoturisme se deplasau răpitorii, cert este că evitam Dacii 1300 verzi şi destul de rarele Mecedesuri negre care existau.

  16. apropo de nunchaku (m-am inchinat de doua ori in minte si in san in fata culturii japoneze cand am rostit acest cuvant plin de semnificatii, ca sa nu se supere pastratorii romani ai curateniei lingvistice orientale, sa le dea dumnezeu, ganesh si mazda sanatate la ei si la neamu lor)

    am auzit de la niste baieti din crangasi ca in zona lor se pronunta ceva de genul “rânceag”.
    in zona sibiului suna a “lânceag”
    am mai auzit nunceag, nunceac, nânceag sau nânceac.
    sunt curios daca exista si alte pronuntii

    si te rog intai-stataoriule vlad spune-ne si numele in chineza si la ce activitate agricola era folosit “Nunchaku-l” (cu N mare, sa ne plecam inca o data), tzucu-tzi lingamul tau de baiat destept.

    • Pai un “nunchaku” gasesti in toate culturile agrare, de aici si pina in japonia. Initial era o scula de batut anumite recolte cu graunte si paie, dar s-a observat ca mergea si la cap si fatza.

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger