Peste tot unde există opoziție serioasă la gazul de șist există și un lobby puternic al Gazprom, care știe că independența Europei de importurile de gaz din Rusia înseamnă că Moscova își pierde influența.
de Otilia Nuțu (Revista 22)
Dincolo de emoții, cifrele arată un adevăr neplăcut ipocriziei europenilor. În Statele Unite – cea mai bine guvernată țară din lume și unde catastrofele de mediu nu-s totuși îngropate sub preș –, gazul natural e de vreo 5 ori mai ieftin decât în Europa. E cam cât costă la noi gazul „ieftin“ de producție internă, pe care aici îl dăm pe nimic, față de gazul de import de la ruși, de 4 ori mai scump. În SUA piața e liberă, concurența duce prețurile în jos, fără ca un reglementator să le țină așa artificial ca să-și „protejeze consumatorii“. Iar dacă prin 2007 americanii își făceau calcule să crească de 6 ori capacitatea de import de gaz lichefiat ca să nu intre în criză, acum noile tehnologii de exploatare a gazului de șist i-au făcut practic independenți de import. Între timp, nu s-a auzit de vreo catastrofă ecologică de proporții în SUA legată de gazul de șist, și nici de cutremure devastatoare acolo unde se folosește fracturarea hidraulică. Ba chiar dimpotrivă – problemele de mediu cu gazul sunt la puțurile vechi de 100 de ani pe care n-au știut pe vremuri cum să le închidă.
Să ne uităm acum la Europa. Fără ca europenii să facă nimic, prețurile gazului scad în Vest – noroc că gazul lichefiat care până acum ajungea în SUA trebuia și el vândut undeva. Crește oferta, scade prețul, de asta vrea și Europa să liberalizeze odată piețele de energie, consumatorul câștigă. Piața gazului, foarte rezistentă la schimbare, începe să se liberalizeze mai repede decât spera UE și decât cealaltă piață îndărătnică, a energiei electrice; iar firmele europene care făcuseră greșeala să încheie contracte pe termene prea lungi cu Rusia, la preț indexat după petrol (importatorii nemți, de pildă), s-au trezit că pierd bani în fața celor care cumpără ieftin din piețele liberalizate de gaz spot și la termen. Un raport alCenter for Strategic and International Studies (CSIS) arată că europenii câștigă vreo 7-8 miliarde de euro anual numai din gazele care ajung acum mai ieftin în Europa, de când SUA nu mai are nevoie de ele. Și aici apare paradoxul: cu toate că Europa beneficiază din plin de avantajele gazului de șist, caută ipocrită să blocheze exploatarea unei resurse din care câștigă toată lumea. Motivul afișat: riscul de mediu. Motivul real: lobby-ul rușilor, care văd cum le iese Europa de sub singura pârghie de influență reală pe care o mai aveau, și care știu cum să-și împacheteze interesele într-un ambalaj plăcut progresiștilor occidentali.
Ce-i drept, exploatarea gazelor de șist ridică niște probleme de mediu. Extracția consumă multă energie și apă; pot apărea scurgeri de metan, de fluid de fracturare sau chiar deșeuri radioactive din rocile fracturate, poluând pânza freatică, dacă puțurile nu sunt bine etanșeizate; lichidul de fracturare poate fi deversat necorespunzător; pot fi scăpări de metan (gaz cu efect de seră) în atmosferă; și există dovezi că fracturarea poate induce microcutremure, cum s-a întâmplat în Marea Britanie (un cutremur de vreo 2 grade care a oprit temporar o explorare).
Dar International Energy Agency arată că ne costă doar cu 7% mai mult să eliminăm riscurile de mediu. Evident, firmele care exploatează gazul trebuie să fie credibile internațional și cu experiență, și americanii sunt din nou cei mai buni (Exxon, Chevron, care exploatează gaze de șist de vreo 40 de ani în SUA și au făcut pionierat în tehnologia de ultimă oră). Și, culmea, mediul are mai mult de câștigat decât de pierdut din gazul de șist. Gazul e cel mai curat combustibil fosil, are cele mai mici emisii de CO2; cele mai eficiente centrale electrice pentru echilibrarea energiei regenerabile sunt pe gaz; iar după Fukushima și curentul antienergie nucleară, trebuie totuși să producem curent electric din ceva, că nu putem trăi doar cu moriști de vânt și raze de soare și nici nu ne putem întoarce la opaiț ca-n Evul Mediu.
Culmea, isteria activiștilor de mediu e în toi, deși în Europa nici măcar nu s-a început serios exploatarea gazelor de șist, suntem abia în fază de explorare. „Frica de fracturare“ a blocat explorările în Franța, Italia, Cehia, Austria, Bulgaria, iar noi venim puternic din urmă cu faimosul „moratoriu până decide UE care să fie viitorul gazelor de șist“ (noroc că UE e mai deșteaptă decât noi și a decis că n-o să aibă niciodată o poziție unică pe subiect, că asta ar însemna blocarea exploatărilor de gaz pe vecie). N-o să înțeleg niciodată cum cineva s-ar opune onest să aflăm măcar ce rezerve avem, că despre asta e vorba. Previzibil, această isterie nu e tocmai inocentă – raportul CSIS arată că peste tot unde există opoziție serioasă la gazul de șist există și un lobby puternic al Gazprom, care știe că independența Europei de importurile de gaz din Rusia înseamnă că Moscova își pierde influența. De pildă, în Germania, doi factori au dus la interdicția exploatării gazelor de șist: Verzii, care susțin costisitoarea energie regenerabilă, ineficientă economic și supraviețuind pe spinarea contribuabilului; și faptul că mai toată industria germană cu vreo legătură cu gazul are interesul ca importurile de la Gazprom să continue (aici intră: importatorii care au investit înNorth Stream, firmele rusești care dețin aproape jumătate din capacitatea de rafinare a gazului și petrolului din Germania; filiala Gazprom Germania, condusă de foști securiști din RDG etc.). Culmea, moratoriul german asupra gazelor de șist închide la grămadă și niște mici exploatări funcționale încă din 1955 și care în 60 de ani n-au avut nicio problemă de mediu. În Bulgaria, în fruntea mitingurilor antigaz de șist s-au aflat foști securiști și actuali lobbiști pentru South Stream. Polonia, în schimb, disperată să scape de șantajul vecinului de la Răsărit și de cărbunele poluant care costă mult în Europa odată cu plata emisiilor de CO2, este un susținător entuziast al gazelor de șist și s-a grăbit să dea (chiar prea multe) concesiuni oricărei firme interesate de explorări.
Ajungând la România, nicio mobilizare a activiștilor de mediu n-a fost mai serioasă decât cea contra explorării rezervelor de gaz de șist, deși acestea sunt complet neexploatabile până prin 2020, presupunând că găsim ceva. Interesant protestul „spontan“ de la Bârlad, de 5.000 de oameni, mai mult decât mitingul PDL cu autocare la București. Și totuși, nu mi-e clar de ce aceiași activiști nu sunt la fel de vocali contra minelor de cărbune poluante, contra termocentralelor care emit noxe și CO2 dincolo de limitele acceptabile în UE sau contra energiei ieftine de care beneficiază marii consumatori capitaliști ca Mittal, Alro sauInteragro. E drept, niciuna dintre aceste cauze nobile nu ne-ar face dependenți de ruși caSouth Stream sau moratoriul contra gazelor de șist.
Acest articol a fost preluat de pe site-ul Revistei 22.
Foto: Împotriva Extragerii Gazelor de Șist la Bârlad
5 comentarii
Alooooo, sclavu lu Obama, sualezii au preturile alea tocmai pentru ca fura de la papuasii ca noi! Stii care e redeventa pentru gazul dat americanilor? 8%!!!.
Si te mai miri de ce au preturi mici? D-aia! Si te miri cumva de ce sunt poluatorul numarul unu mondial per cap de locuitor? Tot d’aia, ca sunt niste nenorociti incapabili de tehnologii nepoluante, fac masini care consuma minim 20%, se incalzesc cu pacura si cand aud de energii nepoluante ii apuca rasu.
Si tu acum ii faci agenti KGB si comunisti pe aia care se opun cedarii gratuite a gazului tarii?!? Pune-ti streangul sau sterge mizeria asta de articol, ce faci tu se numeste tradare de tara baiete, si e grava in orice tara civilizata. Stiindu-ti articolele anterioare o s-o trec la categoria “prostie prin ignoranta”, dar daca te-ai vandut, e grav.
Stimate Dainese,
Iti multumim pentru feedbackul la aceasta opinie, pe care am prealuat-o din Revista 22 tocmai pentru a o supune dezbaterii publicului. TOTB nu este ”vandut” niciunui interes, insa politica sa editoriala prevede deschidere spre opinii contradictorii, tocmai pentru a permite oamenilor sa inteleaga si sa analizeze implicatiile subiectelor arzatoare.
Cu prietenie,
TOTB
Stimate Captain Planet,
Scuzele de rigoare, am omis partea cu preluarea. In cazul acesta imi redirectionez jignirile catre Otilia Nutu, instrument de dezinformare al asasinilor economici americani.
Cand vad astfel de articole prin care se minte si se manipuleaza cu nerusinare, incep sa vad sensul unei cenzuri de stat. Stiu ca suna oribil, dar din pacate orice idee, oricat de bolnava ar fi, daca are bani in spate sa o sustina isi va gasi adepti. Dovada fiind EBa, Vadim si Becali europarlamentari. Si o populatie intreaga fericita de “libertate si democratie” in timp ce tara le este distrusa sistematic si vanduta la fier vechi. Aparent fericiti pentru ca si imaginea natiunii e distorsionata.
Am reactionat asa deoarece demult am ajuns la concluzia ca “deschiderea spre opinii contradictorii” lasa loc nasterii manipularii. Daca 50 de savanti premiati Nobel sustin ca avem incalzire globala si Bush zice ca nu, atunci un procent important din populatie il va crede pe Bush. E responsabilitatea mass mediei sa filtreze informatiile primite, pentru a nu se transforma in complici la manipulare in masa.
“Freedom of speech” e bun cat timp acel speech ajunge la o concluzie democratica bazata pe argumente stiintifice, si acea concluzie e preluata in mainstream. Daca circul e preluat si ideile argumentate sunt ingropate in galagia baniloc, dezastrul ne paste.
Cu respect,
Dainese
PS: aveti un bug tehnic, nu se poate da reply la un comentariu deoarece nu apare codul CAPTCHA.
Multumim din nou pentru raspunsul argumentat si multumim pentru sesizarea legata de bugul tehnic. O vom remedia cat de curand. O seara buna, cu cat mai putine batai de cap!
Cel mai frumos comentariu la acest articol ABSOLUT penibil. Il dedicam lui
Otilia Nutu, Ovidiu Marincea, Camil Roman, Cristian Campeanu, Alberto Kurtyan – bichonii lui zeus-chevron
2012-08-26 13:22
Prostu’ satului spune:
09/08/2012 la 0:20
Un articol deplorabil, pur si simplu de neimaginat data fiind reputatia excelenta a autoarei (cel putin in ochii mei), de departe cel mai slab pe care l-am citit sub aceasta semnatura… si-am citit destule.
Tendentios de la primele cuvinte, din titlu – si zi asa, Otilia, cei care nu vor exploatarea gazelor de sist in R
omania sunt bolsevici si vor sa fim dependenti de Rusia??? Parca mai spunea cineva exact asta… cin’sa fie, cin’sa fie???
Alta posibilitate nu poate exista neam, nu-i asa? Si, din partea cealalta, independenti de Rusia nu putem fi DECAT prin gaze de sist??? Pana deunazi, cand nu se auzise pe-aici de gaze de sist, parca-mi amintesc ca mai erau niste variante…
Si incheiat pe acelasi ton insinuant si malitios in ultimul paragraf, cu aceeasi concluzie sententioasa – cine protesteaza impotriva exploatarii gazelor de sist e vandut rusilor… spre deosebire de Alro, care n-are de-a face cu rusii chiar la fel de tare (???).
Iar paragrafele dintre titlu si final abunda si ele in tot felul de ciudatenii:
– de la mistocareli ieftine si expresii derogatorii, “nu putem trăi doar cu moriști de vânt și raze de soare” – Da’ neshte hidrocentrale ce-ar avea? Da’ neshte bio-ceva, ca nukes am inteles ca nu e voie? Da’ cand s-o termina si gazul de sist ce facem, comitem sepukku en masse?
– la improscat noroi si atacuri josnice, “În Bulgaria, în fruntea mitingurilor antigaz de șist s-au aflat foști securiști și actuali lobbiști pentru South Stream” – ca sa pastrez tonul de bodega al articolului, hai sa mori tu, Otilia??? I-ai verificat tu pe toti bulgarii aia (ca-mi imaginez ca barladenii si-n general scepticii autohtoni, sunt deja in atentia organilor competente prin mijloace specifice)? Cati sunt, cine sunt, de unde stii ca-s fosti securisti etc.?
– la exprimari voit neglijente, ca sa sugereze lipsa de importanta a subiectului, “cum s-a întâmplat în Marea Britanie (un cutremur de vreo 2 grade care a oprit temporar o explorare)” Chiar asa, vreo doua grade amarate, acolo – atata doar ca n-a fost unul, ci mai multe, iar alea din Oklahoma au avut “vreo 5-6 grade”, asa ca mai bine de alea nu vorbim, ca nu dau bine la cauza…
– la desigur absolut nevinovate si neintentionate erori factuale, ca sa nu le calific altfel, gen “cele mai eficiente centrale electrice pentru echilibrarea energiei regenerabile sunt pe gaz”, sau “Exxon, Chevron, care exploatează gaze de șist de vreo 40 de ani în SUA”… De CATI ani, Otilia? 40??? Pai, sa vedem, “Although the energy industry has long known about huge gas resources trapped in shale rock formations in the United States, it is OVER THE PAST DECADE that energy companies have combined two established technologies—hydraulic fracturing and horizontal drilling—to successfully unlock this resource.” Sublinierea imi apartine, dar citatul e, vai, de pe http://www.chevron/. com…
– la referinte prestigioase, dar vagi sau/si inaccesibile publicului larg (eu cel putin n-am fost capabil sa gasesc studiul CSIS, dar as fi recunoscator cui ma ajuta).
In fine… n-are niciun rost sa continui, pentru ca fiecare paragraf, aproape fiecare propozitie contine astfel de lucruri. Articolul aminteste in mod aproape socant de stilul si abordarea postacilor RMGC – aparenta naivitate, vorbe multe si mari, insinuari cat cuprinde, dar fapte si cifre putine sau deloc. Seamana atat de bine incat incep sa-mi pun intrebari.
Plina de miez, desi, desigur, retorica intrebarea lui Red (!) mai sus cu privire la ce valoare cred administratorii site-ului ca a adaugat acest articol dezbaterii???
Comentarii interesante si care raspund unor intrebari puse si aici se gasesc la articolul Otiliei din Revista 22, citat in subsol (in special comentariile 1 si 5 merita citite in opinia mea).
In mod normal mi-as cere scuze pentru crasa lipsa de modestie, dar dat fiind acest articol nu cred ca mai e cazul sa-mi fac probleme, asa ca recomand si schimbul de replici dintre prof. Anastasiu si mine din articolul citat de Pardus mai sus (http://www.viitor.ro/studii-de-caz/ce-sunt-gazele-de-sist-si-ce-riscuri-implica-exploatarea-lor-prof-nicolae-anastasiu-discuta-online-miercuri-ora-16-00-despre-problema-gazelor-de-sist-privita-la-nivel-stiintific).
Altfel, o sa inchei cu niste marunte observatii.
Draga Otilia, nu cred ca e nevoie sa-ti spun eu cat de greu se construieste o reputatie de expert. Ma tem ca ai facut un pas mare ca sa afli cat de usor si repede se poate ea distruge. Pentru mine acest articol va ramane multa vreme o pata foarte urata in portofoliul tau. Atentie, e vorba de un articol in domeniul tau de core competence (nu de unul pe teme sa zicem politice, unde, vb lui Isarescu, niciunul nu ne pricepem, dar toti ne simtim datori sa spunem/scriem tot felul de trasnai), or, in opinia mea, el nu dovedeste absolut deloc competenta… si nici impartialitate, nici obiectivitate… in general nimic bun, laudabil. Am mai citit nu de mult, cu la fel de multa tristete, un articol la fel de penibil al unui autor pe care-l apreciam, Cristian Campeanu de la Romania libera (comentariul de-acolo mi-a fost, fireste, banat).
Doi, exista un lucru care se cheama disclaimer. Asta sa zicem ca ar mai putea salva niste firimituri din penibilul situatiei. Ca sa-l recomand prin puterea exemplului, o sa spun ca eu am interese in industria energiei regenerabile, eoliana si mai ales solara. Sigur, o sa mai recunosc si ca principalii mei parteneri sunt nemti, asadar, apud Otilia Nutu, vanduti rusilor. Ceea ce, fireste, ma face si pe mine vandut rusilor. Nasol e ca nemtii cu pricina lucreaza intens si in SUA, ceea ce ii face si pe americani…??? Ma rog; let’s not go there.
Trei, in caz ca ai totusi ceva sa ne spui in materie de disclaimer, da-mi voie sa afirm ca NU ASA se face PR inteligent. Articolul, sau eseul, sau diatriba asta, sau cum sa-i spun, este atat de extrem incat insulta inteligenta oricarui cititor de buna credinta si are toate sansele sa provoace o reactie contrara celei asteptate – lucru de altfel bine ilustrat de marea majoritate a comentariilor, chiar si aici, pe un site deloc obiectiv.