Gătitul ne-a făcut creierul mai mare

Charles Darwin considera limbajul și focul cele mai importante două realizări ale omenirii, scrie Smithsonian.com. E greu de imaginat o societate care nu se exprimă prin limbă, la fel cum nu a fost găsit niciun trib care să supraviețuiască fără să-și gătească mâncarea. Biologul Richard Wrangham, de la Universitatea Harvard, crede de fapt că focul este combustibilul care alimentează creierul uman, din care se nasc toate produsele culturale, inclusiv limbajul.

Flickr/bengrey

Orice animal are un aport limitat de calorii pe care le obține din mâncarea de la natură, iar în cazul oamenilor, acestea sunt arse invizibil pentru a alimenta inima, sistemul digestiv și mai ales creierul. Atunci când se odihnește, corpul uman îi dedică creierului în jur de o cincime din energia pe care a acumulat-o. Așadar, creșterea fără precedent a dimensiunii creierului care a început să apară la hominizi acum 1,8 milioane de ani ar fi fost propulsată de un surplus de calorii venit fie din afară, fie de la alte funcții ale organismului. Mulți antropologi cred că marele progres a avut loc după ce carnea și-a făcut loc în regimul alimentar al oamenilor. Richard Wrangham și colega sa Rachel Carmody, de la Universitatea Harvard, spun însă că adevăratul progres în creșterea dimensiunii creierului este legat de gătit.

Ființele umane, spune Wrangham, au evoluat în așa fel încât să consume mâncare gătită, așa că e posibil ca ei să moară de foame chiar și dacă își îndeasă burțile cu mâncare crudă. În sălbăticie, oamenii supraviețuiesc, de regulă, doar câteva luni fără să-și gătească, chiar dacă fac rost de carne. Cercetătorul de la Harvard spune că adepții mișcării raw, mai exact a alimentației bazate pe crudități, care au acces la banane, nuci și alte produse agricole de înaltă calitate, sunt adesea subpoderali. Deși pentru unii din ei asta e ceva dezirabil, Wrangham consideră alarmante rezultatele unui studiu în care jumătate din femeile analizate erau atât de malnutrite, încât li se oprise procesul de menstruație. Colega sa, Rachel Carmody, spune că doar o mică parte din amidonul și proteinele crude sunt absorbite de organism în mod direct, prin intestinul subțire. Restul ajung în intestinul gros, unde sunt descompuse de populația lacomă de microbi. Mâncarea gătită, în schimb, este digerată în mare parte înainte să ajungă în intestigul gros. Din aceeași cantitate de calorii ingerată, organismul primește cu 30% mai multă energie de la amidonul din ovăzul, grâul sau cartoful gătite decât din alimentele crude și cu 78% mai multă energie din proteinele unui ou necrud.

Gătitul, care include nu doar căldura, ci și procesul mecanic de tocat și măcinat, externalizează o parte din munca de digestie a organismului pentru ca mai multă energie să fie extrasă din mâncare și mai puțină să fie folosită la procesarea ei. Gătitul distruge colagenul, țesutul de susținere al cărnii, și slăbește pereții celulelor pentru a elibera depozitele lor de amidon și grăsime. Așadar, caloriile necesare alimentării unui creier mai mare la oameni au apărut în detrimentul țesutului flămând după energie din stomac, care a început să se micșoreze concomitent. Aflați mai multe detalii pe Smithsonian.com.

Puteți citi și:

Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu raw veganii. Bucătăria fără foc (I)

Cum mâncăm în secolul 21: La masă cu naturiştii. Bucătăria fără foc (II)