De ce ne asumăm anumite riscuri stupide când suntem cu prietenii, dar în niciun caz nu ne-am gândi să ni le asumăm când suntem singuri, de ce suntem mai predispuși unor acțiuni riscante și prostești când suntem în grup? La această întrebare au răspuns recent câțiva cercetători, într-un studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Science.
Când toți prietenii sunt în jurul nostru și ne privesc, atunci ne asumăm cele mai stupide riscuri. Concluzia cercetătorilor este că acest tip de gândire și acțiune are un răspuns bine definit în creierul nostru: acesta pune mai mare valoare pe un câștig într-un context social decât pe o victorie obținută de unul singur. Oamenii de știință au ajuns la acest răspuns după ce au analizat activitatea în diferite zone ale creierului, zone asociate cu percepția recompensei, câștigului și cu relaționarea socială.
Participanții la studiu s-au înscris în diverse loterii, jocuri de noroc. Rezultatele cercetării au demonstrat că acea parte a creierului asociată recompensei a prezentat o activitate mult mai intensă când un participant la studiu ”bătea” un coleg la joc decât atunci când paria de unul singur. Totodată, participanții care câștigau într-un context social aveau tendința să își asume riscuri mai mari și mai multe, arătând un comportament competitiv vizibil.
”Aceste rezultate ne arată că creierul nostru este echipat cu abilitatea de a detecta și a codifica semnale sociale, de a le scoate în evidență și de a le folosi apoi pentru optimizarea comportamentului viitor”, a explicat coordonatorul studiului, Georgio Coricelli (USC Dornsife College of Letters, Arts and Sciences). El mai explică faptul că, într-un mediu intim, privat, un eșec pare dintr-o dată mult mai amenințător – lipsa contextului și suportului social face pierderea să fie percepută mult mai grav, mai intens. În context social, pierderea nu mai are atât de mari conotații negative, iar creierul se concentrează mai mult pe posibilitatea câștigului.
Sursa și foto: Science Daily
Un comentariu
Pare a fi foarte adevarat. Si, totusi, de ce teribilismul mai sus mentionat este cu mult mai pregnant la unii si mai ascuns la altii?!