Gândirea analitică erodează credinţa în supranatural

2

Studiile arată că există un motiv pentru care oameni de ştiinţă, precum faimoşii Charles Darwin şi Albert Einstein, nu au crezut şi nu cred în existenţa unui Dumnezeu supranatural. Potrivit unei cercetări recente, gândirea de tip analitic suprimă credinţele în supranatural.

 

 

Majoritatea oamenilor crede într-o forţă superioară supranaturală, Dumnezeu sau zei, explică psihologul Ara Norenzayan de la Universitatea British Columbia din Vancouver, Canada. Dar sunt şi sute de mii de atei sau agnostici care nu cred în aşa ceva. Există destule studii despre psihologia credinţei în prezent, dar prea puţine despre cea a „necredinţei”, aşa că studiul cercetătorilor canadieni încearcă să suplinească această absenţă.

Oamenii folosesc două tipuri de procese cognitive distincte pentru procesarea informaţiei: unul rapid, emoţional şi intuitiv, altul mai încet, dar mai analitic. Primul tip de proces este cel care duce şi la credinţele în supranatural, pentru că alocă scop, personalitate sau stări unor obiecte. Cei care se bazează mai degrabă pe gândirea intuitivă vor fi mai repede dispuşi a crede, în vreme ce analiticii, mai puţin. Concluzia, însă, nu face ca, automat, gândirea analitică să cauzeze necredinţă (lipsa credinţei), dar, spun cercetătorii, activarea gândirii analitice anulează procesul intuitiv – şi viceversa. Pornind de la aceste premise, cercetătorul Ara Norenzayan şi-a testat studenţii de la universitate, încercând să afle care este gradul în care ei cred în Dumnezeu sau alte forţe supranaturale, precum îngerii.

În urma experimentelor efectuate (care au inclus, dincolo de exprimarea nivelului de credinţă, şi, spre exemplu, contemplarea unei imagini cu sculpturi – cum ar fi Rodin, „Gânditorul” – foto sus; refacerea unor fraze încâlcite, care conţineau cuvinte din diferite clase, precum „pondere” şi „raţional”, în unele cazuri sau, în alte cazuri, cuvinte care desemnau obiecte din viaţa de zi cu zi), echipa profesorului a constatat că studenţii care, în timpul testelor, au fost expuşi gândirii analitice, şi-au schimbat nivelul iniţial declarat de credinţă în supranatural, devenind mai sceptici (indiferent cât de mare sau mic era nivelul iniţial declarat). Şi o serie de persoane testate online au făcut acelaşi lucru, în urma testelor. Astfel că studiul trage concluzia că, dacă gândirea intuitivă duce la credinţă, atunci gândirea analitică suprimă sau combate acest proces şi, astfel, acest tip de gândire joacă un rol important în lipsa credinţei în supranatural.

„Rezultatele noastre arată că gândirea analitică, ca obişnuinţă, poate fi motivul pentru care oamenii de ştiinţă sunt mai degrabă necredincioşi, atei. De asemenea, sugerează, aşa cum unii reprezentanţi ai clerului se tem, că expunerea la ştiinţă poate eroda credinţa, nu neapărat prin descoperiri precum evoluţia, ci numai prin simpla promovare a gândirii analitice”, explică autorul studiului. Însă, de partea cealaltă, notează el, sunt multe alte lucruri care promovează credinţa de tip religios: unul dintre ele, oricând actual, este frica de moarte. „Nu poţi transforma un credincios convins într-un ateu doar încurajându-l să gândească analitic. Vor fi mereu alţi factori care vor susţine credinţa”, a conchis cercetătorul.

 

Sursa: New Scientist, Journal reference: Science

Foto: Wikipedia


2 comentarii

    • Captain Planet on

      A spune (sau a scrie) “majoritatea oamenilor cred” înseamnă a face un acord prin atracţie, acceptat, de altfel, de normele lingvistice în vigoare. Forma “majoritatea oamenilor crede” este, însă, cea corectă din punct de vedere gramatical pur (conform Gramaticii Academiei Române). Dar ambele forme sunt utilizate (există o predilecţie, oarecum, spre utilizarea acordului prin atracţie în vorbire, mai degrabă) şi considerate corecte în funcţie de, până la urmă, ce “gramatică” ai studiat, căci părerile sunt împărţite între centre (Bucureşti, Cluj, Iaşi etc., fiecare cu interpretările sale). Să zicem că avem amândoi dreptate, în acest caz 🙂

Leave A Reply