Gala Societății Civile: Când cetățenii fac treaba autorităților publice

2

Am fost aseară la Gala Societății Civile. Ajunsă la a 11-a ediție, ea a scos din nou în față unele dintre cele mai relevante inițiative neguvernamentale românești în materie de sănătate, educație, mediu, incluziune socială și multe alte domenii, majoritatea lăsate într-o paragină dezinteresată de politicile publice.

 

934741_393140250802891_250648786_n

 

Sub sloganul ”Și binele poate fi senzațional”, zecile de proiecte câștigătoare au fost prezentate într-o retorică ironic-tabloidală, care să scoată în evidență un paradox asumat de organizatori, și anume că în lumea în care ne învârtim zi de zi, binele și responsabilitatea venite din partea cetățenilor sunt deopotrivă vitale societății și ignorate în discursurile media dominante. Cu toate astea, cele peste 200 de proiecte înscrise în concurs, la care putem adăuga alte câteva sute, dacă nu mii de inițiative derulate în toate colțurile țării prin forțele unor oameni implicați și discreți, arată că binele ăsta nu e, din fericire, o specie pe cale de dispariție și că, dincolo de straturile de spam mediatic și de pasivitatea distructivă a autorităților, societatea civilă acționează în speranța că și binele poate fi normal.

În aceeași direcție, deși unii dintre cei care au urcat aseară pe scena Operei Române, unde  a avut loc Gala, afirmau cu încredere că în sală se aflau ”elitele României” sau ”viitorul țării”, mă încăpățânez să cred că nu era vorba decât de vârful icebergului în materie de inițiative ale societății civile. Că în afara zidurilor luminate de candelabre se află mult mai mulți dintre oamenii obișnuiți care, în fața unor reprezentanți politici iresponsabili, au hotărât să nu mai aștepte intervențiile providențiale ale statului, acționând local asupra unor probleme punctuale, dar arzătoare. Că, dacă tot vorbim de societate civilă, ea trebuie căutată și susținută prin toate nodurile rețelei, democratic, lăsând paranteza deschisă pentru toți cei care, prin eforturi care-i transformă din spectatori în actori, din oameni fără experiență într-ale treburilor cetății, în operatori abili ai fundraisingului, managementului de proiect, implementării ș.a.m.d. Iar numărul de mailuri pe care le primim zilnic la redacție din partea unor organizații sau a unor oameni care, de unii singuri, fac cât zece pentru cauzele în care investesc energie, arată că, cel puțin în pânza freatică a societății, binele își pierde din exotism.

Dintre cele câteva zeci de proiecte premiate aseară (lista completă o puteți vedea aici), cele mai multe vin să acopere goluri create de administrația publică. Inițiativele neguvernamentale nu au fost de natură ”decorativă”, simple finisaje într-un sistem de politici sociale bine pus la punct, care să lucreze la detalii și subtilități — cele mai multe de ele suplinesc, de fapt, un stat sabotat de propria ignoranță și de propriile afaceri. De altfel, faptul că au fost premiate numeroase organizații din domeniul sănătății, care derulează proiecte dedicate celor care suferă de cancer, nevăzătorilor, persoanelor cu dizabilități, bolnavilor incurabili ș.a.m.d. arată ceea ce deja cunoaștem, din nefericire, prea bine, și anume că sistemul public de sănătate din România este grav bolnav. Atât de bolnav, încât de multe ori inițiativele non-profit sunt soluții vitale pentru cei aflați la nevoie: câștigătorul Marelui Premiu, Școala mea în spital, proiectul asociației Little People Romania, care a primit de altfel aseară și cele mai multe premiii, permite, de pildă, copiilor suferinzi aflați în spitale să aibă parte educație pe bune, astfel încât să se poată reintegra ușor în circuitul școlar.

Împreună pentru sănătate rurală, inițiativă a organizației cu același nume, își propune să meargă la firul ierbii, unde milioane de oameni întâmpină probleme majore legate de asistența medicală, iar Îngeri în halate albe, proiect al Fundației de Sprijin Comunitar, este menit să suplinească lipsa personalului de îngrijire din spitale. Dintre toate punctele nevralgice însă, persoanele care suferă de cancer s-au aflat în centrul preocupărilor celor mai multe dintre organizațiile premiate la Gală, atâta vreme cât campaniile media din ultimul an au atras atenția asupra unor ”crime” tacite facilitate de autoritățile publice prin lipsa unor politici legate de tratarea acestor pacienți.

Alte categorii de proiecte premiate la Gală scot în evidență însă același lucru: ”pete oarbe” din vizorul politicilor publice. Persoanele fără adăpost, al căror număr se ridică doar în București la circa 5.000, nu-și găsesc aproape niciun loc în strategiile administrative, astfel încât Premiul I primit de Asociația Samusocial la categoria Integrare socială, pentru Atelierele ocupaționale pentru persoanele fără adăpost, în cadrul cărora aproape 100 de oameni ai străzii și-au găsit de muncă, susține un demers de o maximă importanță pentru miile de oameni ”invizibili.” Un alt proiect premiat, Spălătoria socială, al Asociației Portico, le permite acestor oameni să-și spele regulat hainele, inițiativă extrem de simplă, însă de o mie de ori mai utilă și eficientă decât munții de hârțoage ale primăriilor care, în ciuda accesului la resurse, se complac în pasivitate criminală.

O veste bună pentru societatea civilă, dar care scoate în evidență același vid de inițiativă din partea administrației, vine din partea proiectelor comunitare, printre cele premiate numărându-se cel al Inițiativei Favorit, care a reușit să convingă primăria să promită transformarea fostului cinema Favorit din Drumul în centru comunitar, precum și cel al Grupul de Inițiativă Civică Callatis-Drumul Taberei, Reamenajarea Parcului Istru conform cu nevoile locuitorilor cartierului, care a câștigat, de altfel, și Premiul I la secțiunea Comportament civic și participare publică. La acest capitol, cartierul bucureștean Drumul Taberei stabilește premisele pentru un model de bune practici atunci când vine vorba de colaborarea unei comunități cu o organizație non-profit, care să ofere know-how și consiliere. În cazul de față, implicarea Centrului de Resurse pentru Participare Publică s-a dovedit extrem de eficientă, în ciuda nenumăratelor jocuri de-a v-ați ascunselea orchestrate de primărie.

În ceea ce privește mediul, după cum observa Magor Csibi, director WWF (organizație premiată și pentru campania Salvați pădurile virgine, realizată alături de agenția Headvertising), meritul organizațiilor participante și câștigătoare nu vine în virtutea unor proiecte constructive, ci preventive. Misiunea celor mai multe organizații de mediu, oricum puține la număr, este aceea de a împiedica autoritățile să ia decizii fundamental dăunătoare. Câștigătorul categoriei a fost proiectul La vânătoare de vânători în Rezervația Biosferei Delta Dunării, al Asociației Salvați Dunărea și Delta, recompensat, de asemenea, și pentru raportul dintre bugetul mic și eficiența mare.

Dacă veți avea curiozitatea să parcurgeți lista de câștigători ai ediției din acest an, vă veți face o bună idee despre prioritățile în materie de probleme sociale și, implicit, despre sectoarele cele mai descoperite când vine vorba de susținere administrativă. Însă, totodată, veți vedea că oricine dintre noi poate pune umărul la atenuarea lor, dacă nu la rezolvarea lor, prin implicare în cauze localizate, fie ca activist cu normă întreagă, fie ca voluntar. Altfel, suntem prizonierii unei așteptări sterile, iar binele se va transforma într-un Godot care nu mai vine.

Foto: Gala Societății Civile


2 comentarii

  1. Pingback: Amikor a civilek végzik hatóságok munkáját, és ezért díjat is kapnak » Think Outside The Box

  2. @Andra Matzal
    Imi explicati si mie urmatorul text:
    “În cazul de față, implicarea Centrului de Resurse pentru Participare Publică s-a dovedit extrem de eficientă, în ciuda nenumăratelor jocuri de-a v-ați ascunselea orchestrate de primărie.”?

    Multumesc.

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger