Frumusețile ascunse ale României: Vovidenia- singura mânăstire de rit vechi din lume

4

Situată în acelasi sat, Slava Rusă(com. Slava Cercheză) ca şi mai vestita mânăstire Uspenia, prima mânăstire de călugări de rit vechi din lume, acest micuţ aşezământ de măicuţe te întâmpină la capătul unui drum prăfuit de la marginea satului, cu o inscripţie pe care scrie …,,Vedeniea“. Această mânăstire care adăpostește o mână de măicuțe este singura de acest fel din lume! De curând, în județul Suceava la Forăști, s-a mai înființat un schit de maici, dar tot rămâne singura dintr-o lume destul mică, cea a credincioșilor ortodocși  de rit vechi.

 

de Viorel Irașcu (Plecatdeacasă.net)
Poarta scheletică din metal, situată la vreo 200 de metri de primele construcții, pe care au fost sudate literele, îmi amintește vag de acel cutremurător ,,Arbeit macht frei”, de la intrarea de la Auschwitz. Oricum, și aici ai sentimentul că ai intrat într-o altă lume, unde timpul  a rămas în loc, prizonier al amintirii prigoanei împotriva ,,raskolnicilor” ruși din secolul al XVI- lea.
M-am interesat și am aflat că Vedeniea sau Vovidenia înseamnă în limba rusă, cea pe care o folosesc etnici din zonă în viaţa de zi cu zi şi în biserică ,,Intrarea în biserică a Maicii Domnului” . Aşa cum Uspenia, înseamnă ,,Adormirea Maicii Domnului“, acestea fiind şi hramurile celor două mânăstiri situate stingher la capetele satului Ruskaia Slava.
Originile bisericii de rit şi nu de stil vechi- cum greşit se interpretează- se pierd în ,,raskolul” credincioşilor ruşi din secolul al XVII -lea, când mai mulţi episcopi şi 20 000 de mireni sunt omorâţi, pentru că s-au opus reformei inițiate de Patriarhul Nikon şi de Împăraţii Rusiei-Ţarii Romanovi.
Dobrogea, care era provincie otomană în acele vremuri îi primeşte pe aceşti prigoniţi, atât în valea Bajbunarului- râul Slava-(ce separă şi tectonic Podişul Babadagului de Podişul Casimcei), cât şi în zona Deltei Dunării, unde sunt cunoscuți ca ruşi-lipoveni.
Pentru corectitudine vreau să vă enumăr vreo două deosebiri faţă de ritul ortodox: semnul crucii se face cu două degete( până la reforma lui Nikon toata lumea ortodoxă făcea la fel!), mişcarea în jurul pupitrului unde se află Evanghelia- analogul-  se face de la vest la est şi nu invers, iar numele lui Isus se scrie cu un singur ,,I” şi nu cu doi( până la schisma din 1667 toată lumea ortodoxă scria Isus cu un singur ,,I“).
Sărăcăcioasă dar mândră între dealurile Dobrogei şi între mânăstirile ortodoxe ale lumii, măicuţele şi chiliile şi chiar biserica din secolul al XVII lea, răspândesc un aer de demnitate umilă, ce te întâmpină şi te urmăreşte pe toate aleile mânăstirii. Ici și colo, în mare liniște, măicuțele plivesc straturile de legume și de flori. Cele câteva care sunt mai în putere au grijă de altele, mult mai bătrâne, care se pierd toată ziua în rugăciune pe băncuțele scorojite, situate sub vița de vie cu struguri dulci.
Din păcate n-am putut vizita interiorul bisericii, pentru că măicuţele erau la muncă, aşa că ne-am mulțumit cu o vizită scurtă pe aleile pavate cu piatră de râu. Am intrat nestingheriţi, dar stingheri, în incinta mânăstirii, fiind oricum nişte apariţii ciudate, venite din lumea zgomotelor ce se aud peste case, de la maşinile ce gonesc nebune către mare.

Plecăm, după ce facem câteva fotografii, cu un sentiment de tristețe, dat nu neapărat de sărăcia micii mânăstiri, ci de uitarea semenilor care pare să cuprindă sufletele  acestea regăsite, de la mânăstirea ce păstrează între zidurile ei, strigătul de disperare al unui întreg popor.

 

Acest articol a fost preluat de pe site-ul Plecatdeacasă.net, unde puteţi fi la curent cu drumurile lui Viorel Iraşcu spre frumuseţile ascunse ale României.

 

Puteţi vedea şi:

Frumusețile ascunse ale României: Lacurile Petrimanu și Galbenu de pe Latorița- splendoare în apă

Frumusețile ascunse ale României: Bisericuța lui Ștefan de la Pătrăuți. Monument UNESCO

Frumusețile ascunse ale României: Gâlcescu, frumusețea lacustră a Parângului

Frumusețile ascunse ale României: Defileul Latoriței. Puține de spus în multe cuvinte

Frumuseţile ascunse ale României: Vulcanii noroioşi de la Hăşag. Dispăruţi, dar cu urme!

Frumusețile ascunse ale României: Stâlpii totemici din Ţara Bârsei

Frumuseţile ascunse ale României: Cheile Orzei (Ialomiţa), aval de Scropoasa

Frumuseţile ascunse ale României: Cornetu, singura mânăstire din lume pe sub care trece trenul

Frumuseţile ascunse ale României: Muscel, un sat uitat din Ţinutul Troiţelor

Frumuseţile ascunse ale României: Cheile şi cascada Lotrişorului

Frumuseţile ascunse ale României: Canaraua Fetii-minicanionul misterios din sudul Dobrogei

Frumuseţile ascunse ale României: Mica legendă a Pietrei Teiului

Frumuseţile ascunse ale României: Palatul Cnejilor – Ceahlău

Frumuseţile ascunse ale României: Transfăgărăşanul, şoseaua transcarpatică transformată în mândrie naţională

Frumuseţile ascunse ale României: Babadagul şi Geamia Gazi Paşaş

Frumuseţile ascunse ale României: Peştera Poarta lui Ionele şi Cheile Ordâncuşei

Frumuseţile ascunse ale României: Ghelniţa, biserică monument UNESCO


 


 

 

 


4 comentarii

  1. Poate ar trebui sa se mai informeze cel care a scris. Cea din jud Suceava nu este recent infiintata, ci are pe putin 100 de ani si inca mai sunt maicute acolo…

Leave A Reply