Frumuseţile ascunse ale României: Transfăgărăşanul, soşeaua transcarpatică transformată în mândrie naţională

Ridată şi  relativ obosită de la Curtea de Argeş – Arefu până la Bâlea Lac, netedă şi neastâmpărată de la Bâlea Lac, această şosea numită oficial DN7 C, este ea însăşi un obiectiv turistic remarcabil, care te poartă către alte câteva zone ce merită văzute.

De Viorel Iraşcu (plecatdeacasă.net)

Cei 92 de kilometri oficiali de la Arefu (unde se află hidrocentrala) până la Cârţişoara în Transilvania, sunt parcurşi de turişti cu maşina, trecând prin îngustele Chei ale  Argeşului, în dreapta cărora se află Cetatea lui Tepeş de la Poienari, un veritabil cuib de vulturi.  Urmează apoi Lacul şi barajul Vidraru – al doilea cel mai înalt din ţară, după cel de la Gura Apei din Retezat, apoi  drumul şerpuieşte pe lângă lac şi, în cele din urmă, după trecerea prin tunelul de la Capra (aproximativ 900 metri lungime!), se ajunge în golul alpin de la Lacul Bâlea, pentru ca pe versantul opus, la coborâre, să admiraţi Cascada Bâlea, situată în buza unui circ glaciar.

Construită între anii 1970-1974 de către mineri şi militari din trupele de geniu, această şosea care se îndreaptă, la propriu, către nori, are punctul maxim de altitudine la 2042 de metri, dar nu este cea mai înaltă din ţară, ci Transalpina sau Drumul Regelui, care trece peste Parâng şi care are maximul la 2241 metri şi spune povestea a sute de muncitori salahori care şi-au pierdut viaţa pentru un vis, un vis frumos, devenit realitate în perioada marilor transformări comuniste.

Se spune că Ceauşescu a dorit un drum de culme, chiar dacă funcţiona doar patru luni pe an (între iulie si octombrie, de obicei) ca o alternativă turistică, economică şi mai ales  militaro-strategică la cele două văi care încadrează culmea şi Grupa Făgăraşului, şi anume Oltul şi Dâmboviţa, şi chiar Valea Prahovei mai la est, la fel cum a procedat şi cu Canalul Dunăre- Marea Neagră. A reuşit acest lucru cu costuri uriaşe materiale şi umane, care pălesc azi în faţa minunilor alpine şi hidrotehnice oferite de această unică şosea.

Legendele militare ale vânătorilor de munte vorbesc şi despre un tunel pe sub munte ce ar asigura trecerea trupelor în Transilvania, în cazul ocupării acesteia şi/sau  a şoselelor de vale sau de altitudine, dar asta nu o vom afla niciodată, sper.

Date tehnice:

-construcţie între 1970 şi 1974;
-lungime: 92 kilometri;
-poduri si viaducte: 27;
-benzi de circulaţie: 2;
-3 de milioane de tone de rocă excavate;
-altitudine maximă a şoselei: 2042 m;
-altitudine maximă a munţilor: Vârful Moldoveanu 2544 metri şi      Vârful Negoiu 2535 metri;
-viteza medie la urcare: 30 km/h dinspre Arefu spre Bâlea;
-viteza medie la coborâre: 50 km/h dinspre Bâlea spre Cârţişoara;
-stare drum: bună, cel mai prost sector este între Barajul    Vidraru şi Cabana Capra;
-mândrie naţională: nota 10!

 

 

 

 

Puteţi citi despre călătoriile lui Viorel Iraşu pe site-ul Plecadeacasă.net.