Eram student când am auzit prima dată de Târgul, Oraşul sau Cetatea de Floci. Bineînteles că am râs, cine nu ar face asta? În subculturile noastre de cartier, flocii sunt o chestie intimă, deşi, conform DEX-ului, floc înseamnă: smoc mic de lână sau mătase sau fir de păr încreţit!? Ştiam că este aşezat la marginea Câmpiei Bărăganului, lângă locul de confluenţă l Ialomiţei cu Dunărea, însă nu trecusem pe acolo niciodată ziua, doar noaptea, spre mare. Explicaţia este simplă.
Pe hărţile vremurilor apărea localitatea Linucastrum Flocx, sau dacă vreţi Cetatea Lânii, care se leagă de definiţia din DEX, dar şi de fenomenul transhumanţei.
Zona unde se varsă Ialomiţa este la capătul a ceea ce numim Balta Ialomiţei, în fapt un ostrov imens prins între două braţe, din care cel mai circulat este Borcea. Aici, aluviunile formau VADURI, adică locuri de trecere prin apa fluviului, ocolite de vapoare dar iubite de ciobanii ardeleni care reuşeau să treacă în Dobrogea turmele lor. Ei, ştiţi cum se numeşte zona aceasta unde plătiţi pe pod ca să ajungeţi la mare? – Giurgeni-Vadu Oii.
Acum aveţi tabloul complet al apariţiei în 1431, sub domnia lui Dan al II-lea, a unui oraş cu peste 20 000 de locuitori, cu biserici situate pe grinduri, cu case de piatră şi cu beciuri, cu negustori levantini şi lioveni care mişună după o afacere sau, după cum spune legenda, cu un întreg oraş subteran care avea rolul de a ascunde aurul râvnit de otomani şi de tătari, fapt pentru care aici era o garnizoană de 1 500 de militari pe timpul lui Matei Basarab.
Şi mai ales, aici se vindea LÂNĂ, adică FLOCI!
Un alt lucru important este legat de locul naşterii lui Mihai Viteazul. Într-un oraş aşa mare, o femeie de neam, frumoasă şi strălucitoare, îi cade cu tronc domnitorului Pătraşcu, iar rezultatul este că cel mai mare şi mai bogat oraş al Ţării Româneşti, va da unul dintre marii conducători de oşti din țările române.
Piua Petrii a fost un sătuc de pe digul Ialomiţei, ultima aşezare care amintea de Târgul de Floci, dispărut din cauza inundaţiilor într-o noapte, aşa cum pare să fi dispărut şi fratele mai mare, uriaşul târg, deşi oficial războaiele ruso-turce de pe la 1770 au măturat zona şi deci şi oraşul cu flocii săi şi cu aurul lui, undeva, în lada de nestemate a istoriei.
Puteți citi de același autor:
Frumusețile ascunse ale României: Ineul, vârful tainic din Masivul Rodnei
Frumusețile ascunse ale României: Lacul Bucura
Frumusețile ascunse ale României: Pietrosul Călimanilor, la 40 de ani
Frumusețile ascunse ale României: Lacul Lala Mare, lumea pierdută a inelului rodnean
Frumusețile ascunse ale României – Moara de apă din satul Gura Haitii
Frumusețile ascunse ale României: Lucina – Herghelia din creierii Obcinelor Bucovinei
Frumusețile ascunse ale României: Abaţia cisterciană de la Cârţa, cea mai veche din ţară