Frumusețile ascunse ale României: Lacurile Petrimanu și Galbenu de pe Latorița- splendoare în apă

8

Am promis într-o postare despre Defileul Latoriței– una dintre preferatele mele – că voi continua parcursul făcut în vara trecută până spre coada lacului Galbenu. Nu voi insita cu metaforele în mod deosebit, ci voi lăsa fotografiile să ,,vorbească”, deși amintirea acelor clipe naște nostalgii  puternice.

 

de Viorel Irașcu (Plecatdeacasă.net)

La 18 kilometri de Ciunget, drumul începe să urce pante din ce în ce mai repezi, iar de după un colț cristalin de gnais se arată silueta în dublu arc a barajului Petrimanu. Altitudinea este de 1150 de metri, sau 1130 după alte surse. Surpriza plăcută vine după ce ne strecurăm la marginea barajului și privim peste margine. O întindere de apă albastră în care se reflectă cerul și norii cumulus, deloc amenințători. Ea pare aruncată de niciunde, din înaltul pădurilor de molid care înconjoară minidepresiunea unde Latorița primește Pârâul lui Tocan( nu știu de ce, gândul mă duce la Poiana lui Iocan, un fel de loc de întâlnire, dar al râurilor).

Lacul are 1,9 milioane de metri cubi, și în aval de baraj se află o stație de pompare care duce apa, prin tuneluri săpate în munte, până la cea mai mare  hidrocentrală din țară, cea de la Ciunget. Drumul nu mai este modernizat, adică peticele de asfalt dispar!?
Începe o mică aventură de 4,5 kilometri, cu urcuș domol și mici serpentine, parcă mai bun decât cel- cică- modernizat. Spre barajul Galbenu  panta crește și pietroaiele devin mai numeroase, colțurile de stâncă se înmulțesc, amenințându-ne. Undeva, imediat după barajul Petrimanu, un drumeag forestier face dreapta spre Curmătură Oltețului, la 1620 de metri, ca să coboare spre cele mai înguste chei din acesti munți și spre meleagurile Polovragilor lui Zamolxe.
Barajul, răsărit de nicăieri, parcă este acolo de când lumea și muntele. Are aceeași formă ca a celui din aval, iar în spatele lui, lacul cu apa scăzută la jumătate, strălucește în nuanțe de verde și albastru. Volumul este un pic mai mare, de 2 milioane de metri cubi.
Silueta piramidală a Muntinului, cu ai săi 2061 metri, se oglindește în coada lacului. Suntem la 1305 metri altitudine, într-o microdepresiune unde râul Galbenu a creat un golf de toată frumusețea. În zonă, pădurile de pe versanți sunt destul de rare sau rărite, dacă vreți. Drumuri forestiere brăzdează și lărgesc potecile de munte iar zmeurișurile se lățesc în poienile create de drujbele corhănitorilor.
Ceva se întâmplă aici. Chiar și așa peisajul este spectaculos. Privirea caută pe undeva cheile mici ale Galbenului, sau izvoarele Latoriței cu Cascada Dracului, prin apropiere, dar fără traseu marcat- din păcate.
Liniștea surâzătoare a apelor este spartă de un grup de polonezi, veniți cu mașini de munte 4×4, și care explorează sau experimentează escalada pe pereții netezi ai barajului. Temerari și nebuni, dar niște nebuni frumoși.

Acest articol a fost preluat de pe site-ul Plecatdeacasă.net, unde puteţi fi la curent cu drumurile lui Viorel Iraşcu spre frumuseţile ascunse ale României.

 

Puteţi vedea şi:

Frumusețile ascunse ale României: Bisericuța lui Ștefan de la Pătrăuți. Monument UNESCO

Frumusețile ascunse ale României: Gâlcescu, frumusețea lacustră a Parângului

Frumusețile ascunse ale României: Defileul Latoriței. Puține de spus în multe cuvinte

Frumuseţile ascunse ale României: Vulcanii noroioşi de la Hăşag. Dispăruţi, dar cu urme!

Frumusețile ascunse ale României: Stâlpii totemici din Ţara Bârsei

Frumuseţile ascunse ale României: Cheile Orzei (Ialomiţa), aval de Scropoasa

Frumuseţile ascunse ale României: Cornetu, singura mânăstire din lume pe sub care trece trenul

Frumuseţile ascunse ale României: Muscel, un sat uitat din Ţinutul Troiţelor

Frumuseţile ascunse ale României: Cheile şi cascada Lotrişorului

Frumuseţile ascunse ale României: Canaraua Fetii-minicanionul misterios din sudul Dobrogei

Frumuseţile ascunse ale României: Mica legendă a Pietrei Teiului

Frumuseţile ascunse ale României: Palatul Cnejilor – Ceahlău

Frumuseţile ascunse ale României: Transfăgărăşanul, şoseaua transcarpatică transformată în mândrie naţională

Frumuseţile ascunse ale României: Babadagul şi Geamia Gazi Paşaş

Frumuseţile ascunse ale României: Peştera Poarta lui Ionele şi Cheile Ordâncuşei

Frumuseţile ascunse ale României: Ghelniţa, biserică monument UNESCO


 


 



8 comentarii

  1. Peisajul este greu de descris, frumos e putin spus. Din pacate, ultima data cand am fost acolo(acum vreo patru ani) coaste intregi de munte erau chelite de taietori de lemne.

  2. Pingback: Frumusețile ascunse ale României: Vovidenia- singura mânăstire de rit vechi din lume | TOTB.ro - Think Outside the Box

  3. Pingback: Frumusețile ascunse ale României: Izbucul Tăuz din Apuseni | TOTB.ro - Think Outside the Box

  4. Pingback: Frumusețile ascunse ale României: Drumul Oierilor/Drumul Regelui/DN 67C- Transalpina | TOTB.ro - Think Outside the Box

  5. Pingback: Cetatea Câlnic- Alba. Monument UNESCO | TOTB.ro - Think Outside the Box

  6. Pingback: Frumusețile ascunse ale României: Transrarăul – noua șosea de peste munte | TOTB.ro - Think Outside the Box

  7. Pingback: Frumusețile ascunse ale României: Topul celor mai înalte vârfuri de munte | TOTB.ro - Think Outside the Box

  8. Pingback: Frumusețile ascunse ale României: Abaţia cisterciană de la Cârţa, cea mai veche din ţară | TOTB.ro - Think Outside the Box

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger