Frumusețile ascunse ale României: Casa de Piatră, cuibul moţilor

0

Un drum desfundat, cu pietre albe de calcar răsfirate pe marginea lui, ne conduce spre cea mai înaltă aşezare permanentă din ţara noastră(1.300-1.400 m), spre crângul sau cătunul Casa de Piatră, din inima Munţilor Apuseni. Lăsăm în urmă izbucul cu poveste tristă al Tăuzului şi urcăm spre înălţimile calcaroase ale Bihorului, după ce ne strecurăm printre cheişoarele Gârdei Seci, ne întâlnim cu pârâul Spurcat şi cu cel al Vulturului şi, în cele din urmă,  (cu)prindem cu privirea câteva căsuţe, străjuite de albul stâncilor care dau numele crângului şi unde moţii şi-au găsit culcuş.

de Viorel Irașcu (www.plecatdeacasa.net)
Casele izolate, legate prin poteci, sunt rispite pe tăpşanul calcaros, printre culturi de picioci şi câteva fire de câripă (cânepă), fără garduri şi fără curte, cu şoproanele caselor faţă în faţă, semn că două familii de moţi şi-au legat destinele, aici în creierul munţilor, ca să răzbată mai uşor iernile cele aprige. Trecem şi dăm bineţe bărbatului ieşit pe prispă să-şi pregătească coasa, ocolim grajdul şi livada cu meri semipădureţi, iar lucrurile se întâmplă natural, chiar dacă mai aveam puţin şi intram în casa omului.

Ne facem drum pe lângă grajdurile ce au peste şindrila putrezită un strat gros de muşchi de pădure crescut acolo, un bun izolator termic pentru animale, cu două fire de iarbă iţite ca două antene, bătute de briza de dimineaţă în urcuşul ei neastâmpărat către vârfuri.

În mijlocul aşezării se mai află, încă, vechea bisericuţă, abandonată, cu acoperişul găurit de trecerea timpului, lângă noua biserică, mică şi ea, care ocroteşte cele 22 de familii aciuate în poiana mărginită de molizi falnici şi de stâncile Culmii Crestăturii. Cineva de la Muzeul Satului a dorit odată să ia bisericuţa veche de secol XIX şi să o ducă la muzeu, dar proiectul s-a împotmolit, iar acum este prea târziu să mai salvezi ceva din tradiţia creştinească a locurilor.

Hărnicia şi curajul moţilor care au ,,lăzuit” (defrişat) pădurea, munca grea la coasă prin poienile răspândite pe abrupturile carstice, puţinele animale pe care le au, iernile foarte lungi îndurate, izolarea, nu i-au descurajat câtuşi de puţin, ci i-au întărit, sunt sfătoşi şi ospitalieri, precum bătrânul de la prima casă de la drum, care nu mai conteneşte cu întrebările şi cu rememorarea întâmplărilor de pe munte.

O nedeie din mijlocul verii, ce are loc cu o săptămână înaintea Târgului de fete de pe Muntele Găina, înveseleşte şi transformă locul. Pentru ţopii şi băeşii munteni de pe valea Arieşului, viaţa se desfăşoară de la o nedeie la alta, ca o unitate de măsură a timpului din afara timpului, nici măcar Crăciunul şi Paştele nu sunt atât de aşteptate.

În sunet de tulnic, moţi gătiţi de sărbătoare din Gârda, de pe platourile Scărişoarei, cea cu gheţar, sau chiar din Albac, aşteaptă întâlnirea cu muntele şi tradiţiile, acolo sus, unde muntele atinge cerul...

Citește mai mult pe www.plecatdeacasa.net.

Citiți și:

Jurnal Etiopian: Cum e să ai o farfurie în buză

Jurnal Etiopian: Africa de la Discovery

Jurnal etiopian: La șuetă cu un rege

În spatele ultimei cortine de fier: În căutarea pantalonilor pierduți

Cum să înveţi o limbă străină mai uşor, mai rapid şi…gratis

Cât de sigure sunt zborurile low cost?

Cum să suni ieftin sau chiar gratuit din străinătate

Ponturi pentru zboruri ieftine spre destinaţii exotice

Tags:



Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger