Frumusețile ascunse ale României: Babadagul şi Geamia Gazi Paşa

Se spunea în ghidurile turistice comuniste că acest oraş mai are supranumele de “Sinaia Dobrogei”, datorită dealurilor şi pădurilor de stejar şi tei care îl înconjoară. Din acest punct de vedere aveau dreptate. Babadagul, cu căsuţele lui modeste înghesuite între calcarele podişului cu acelaşi nume, oferă destule privelişti care contrastează cu peisajul de stepă din restul Podişului Dobrogei.

de Viorel Iraşcu (plecatdeacasa.net)

Daţi-mi voie însă să cred că numai cadrul natural nu este de ajuns, pentru că în acest orăşel sunt multe de făcut în ceea ce priveşte infrastructura turistică, aşa că ,,mai este mult până departe”. Singurele repere turistice sunt de natură sau origine musulmană (minus limanul maritim situat în apropiere), datorită rolului important pe care acest oraş l-a avut în perioadele de ocupaţie otomană (aproximativ 500 de ani, această provincie românească a aparţinut marelui imperiu). Aşadar, după un drum de coşmar de doar opt kilometri pe un drum judeţean care leagă Slava Rusă de Babdag, cum rar am văzut, ajung la Babadag, pe malul lacului cu acelaşi nume, în care se varsă principalele râuri nord dobrogene, Teliţa şi Taiţa.

Am dorit foarte mult să văd una dintre cele mai vestite moschei din România, Moscheea lui Ali Gazi Paşa, construită în secolul al XVII-lea, cu bogate decoraţiuni din lemn în interior, decoraţiuni de care n-am putut să mă bucur pentru că era… închis ( şi era într-o zi obişnuită din săptămână). M-am mulţumit cu câteva fotografii luate de peste gard, sub privirile unor tineri care nu ştiau ce caut lângă geamia lor.

Ali Gazi era un conducător de regiune şi de oşti otomane care a locuit aici în secolul al XVIII-lea, asta după ce reşedinţa a fost mutată de la Silistra (Bulgaria de azi), de lângă Dunăre, către mare pentru ca mişcarile ţariştilor (ruşilor) să fie observate şi contracarate mai eficient. Astfel, după ce s-a stabilit şi s-a îndrăgostit de zonă, temutul paşă şi-a aflat sfârşitul aici, unde este îngropat în cavoul său monumental. Lângă moschee se află şi un izvoraş numit cişmeaua Kalaigi, unde pelerinii îşi spălau picioarele înainte de intrarea în lăcaşul de cult.

În Babadag mai trăiesc vreo 50 de familii de turci care nu mai au puterea financiară să întreţină şi să renoveze geamia, astfel că, în 1998, clădirea, casa imamului ( liderul religios local) şi cavoul paşei au fost restaurate de o fundaţie din Turcia, deşi statul român ar fi trebuit să se implice, să finanţeze măcar parţial reconsolidarea şi apoi să popularizeze acest monument deosebit. În apropiere se află şi un muzeu cu obiecte orientale deosebite, de la covoare persane până la mobilier tradiţional, dar nu l-am găsit sau nu l-am văzut pentru că nu este nici un indicator în centrul oraşului!

Cum spuneam: ,,Mai este mult…”

Puteţi citi despre călătoriile lui Viorel Iraşu pe site-ul Plecadeacasă.net.