Frumusețile ascunse ale României: Biserica Şuncă şi Slănină- monument UNESCO din Dârjiu

2

Am rămas surprins să aflu că există în România şi biserici monument prezente pe lista patrimoniului mondial care au şi altceva în afară de fortificaţii si picturi. Această biserică menţine sau ascunde în turnurile sale un obicei multisecular şi unic în lume, şi anume depozitarea produselor de şuncă şi slănină din sat (acest obicei se mai practică sporadic în câteva comunități reformate din țară).

de Viorel Irașcu (www.plecatdeacasa.net)
Ideea de comunitate este atât de bine reprezentată de obiceiurile din zonă încât, deşi nu sunt secui, sunt mândru că asemenea tradiţii se mai respectă în ţara mea. Biserica din Dârjiu, județul Harghita, este situată la 20 de kilometri de Odorheiu Secuiesc. Pe drumul spre Sighişoara, undeva după Feliceni,  faceţi stânga şi urmăriţi panglica de asfalt îngust și modernizat care vă duce pâna în comună.

Aici, surpiză! Drumul nu mai este asfaltat, ci foarte desfundat. De fapt nu este o surpiza pentru ţara noastră. S-or fi terminat banii la indicatorul cu patrimoniul mondial UNESCO. Oricum peisajul este fabulos. Doamna care ne întâmpină este soția pastorului unitarian și un fel de ghid al bisericii. Rămânem uimiți de zona de incintă fortificată plină cu obiecte vechi, un adevărat muzeu în aer liber, cu lăzi uriaşe pentru depozitarea cerealelor, cu căruțe cu roţi de lemn şi mici cămăruţe renovate unde, vara, drumeţii sunt ospătaţi cu ceapă, urdă, şuncă şi slănina.

În interior nu putem fotografia, pentru ca pictura ce-l înfaţişează pe Sfântul Ladislau si cărămida cu inscripţie runică din secolul XIII se pot deteriora. Înțelegem aspectul și mergem către amvonul şi altarul bisericii unde se ţin slujbe din secolul XIV-XV si a cărei apariţie, spune legenda, a fost anunţată de o stea. Iniţial a fost construită în stil romanic tip hală, apoi transformată în stil gotic,  cu ziduri cu contraforţi.

Intrebăm din nou despre şuncă şi ni se spune că, după Crăciun, oamenii o ţin în casă până dă căldura, dupa care mută hălcile afumate în turnul/bastionul de vest, unde microclimatul și aerarea fac ca aceste ,,porcării” să devina absolut delicioase. Nu este singura atractie, apa din fântâna cetăţii este considerată miraculoasă și este folosită de pastor la Botez, și tot aici ciobanii mulg oile si obţin un caş şi o urdă nemaipomenită.

Pe stema bisericii stă scris în maghiară, dar ghidul ne traduce: „Iată, Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi întelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii” (Matei 10:16)

Iată de ce iubesc România!

Citește mai mult pe www.plecatdeacasa.net.

Tags:



2 comentarii

  1. …am vazut mai de mult un documentar pe Duna Tv despre aceasta biserica, turnul a fost plin cu afumaturi. Avem locuri superbe in tara dar degeaba, lipseste infrastructura motiv pentru care nu sunt puse in valoare asa cum trebuie.

  2. Sa stii ca dorinta si curiozitatea te poate impinge in zone virgine si frumoase.Cred ca problema sta mai degraba in promovare.
    Gindeste-te ca nici in Kenya sau Tanzania nu sunt drumuri dar obtin venituri frumusele din turism salbatic sau de tip safari.
    Cred ca aici avem o prooblema.
    Si mai e ceva.IGNORANTA NOASTRA.
    La hotelul unde am stat anul acela erau vreo 50 de turisti unguri, care stiau mai multe despre zona si despre aceasta biserica decit stiau romanii, sau ma rog localnicii.
    Cu respect.

Leave A Reply