Şantierul metroului ușor din Addis Abeba reprezintă “frontiera” cartierului Sebategna din capitala etiopiană. Pe o porțiune lungă din parcursul şantierului se joacă fotbal. În ciuda performanţelor atinse în atletism la competiţiile internaţionale, sportul rege tronează şi în Etiopia. La câțiva metri de terenurile improvizate, sunt înșiruite mașini. Toyote, pentru că 90% din autovehiculele înmatriculate sunt produse de japonezi în urmă cu vreo 20-30 de ani.
Text şi fotografii de Ioana Moldovan
De la băieți adolescenți, până la bărbaţi în toată firea câștigă un ban spălându-le de noroiul omniprezent în sezonul ploios etiopian. Dincolo de bulevardul-șantier se întind ulițele mocirlite pe care curg rămășițele ultimelor averse amestecate cu dejecții umane. Mirosul e primul simț uman activat la intrarea în mahala. Văzul descoperă apoi case minuscule, majoritatea din chirpici, barăci improvizate fie pentru locuit, fie pentru micii afaceriști, şi o mulţime de oameni. Pete galbene decorează peisajul fiecărui pas. Sunt nenumăratele bidoane pentru apă.
Disperarea e larg răspândită în mahalalele etiopiene. Iar mahalalele sunt larg raspândite in Etiopia. 72% din populația urbană a țării trăiește în cartiere extrem de sărace, unde aprovizionarea cu apă e un lux, iar accesul la instalații sanitare e un vis. Doar 40% din locuitorii capitalei Addis Abeba (3 milioane) pot folosi o formă sau alta de toaletă. Inclus în această definiție este segmentul de la latrină, până la closetul modern. Văzută la nivel continental, situația reprezintă o problemă de proporții uriașe. Conform estimărilor ONU, în 2009 locuiau în mahalale din Africa subsahariană circa 1 miliard de oameni. Numărul acestora e așteptat să se dubleze până în 2030, din cauza ritmului febril al urbanizării Africii. Evoluția nu este una anormală, ba dimpotrivă, e firesc ca ecartul de dezvoltare dintre Africa și Europa să se diminueze. Problema este că autoritățile statale nu au capacitatea să administreze acest proces.
E suficient ca cineva să citească definiția unei mahalale, conform UNHABITAT (United Nations Human Settlements Programme): „o regiune urbană unde există un deficit cronic de servicii de bază (instalații sanitare, electricitate, apă potabilă), cu unități locative sub standardul minim, supraaglomerată, periculoasă pentru sănătate și caracterizată de o largă răspândire a excluziunii sociale”.
Locuitorii din mahalale câștigă, în medie, 50 de dolari americani lunar. Așa se explică prezența multor ligheane umplute cu apă de ploaie. Cantitatea strânsă gratuit reprezintă o economie importantă la bugetul unei familii care, pentru a avea acces la o sursă sigură de apă potabilă, trebuie să plătească, în medie, de șase ori mai mult decât un cetățean al SUA pentru un litru de apă.
Lipsa instalațiilor sanitare duce la poluarea surselor de apă naturale, adică puținele fântâni pentru care locuitorii din Sebategna au primit aprobare să le sape. Sănătatea oamenilor de aici e pusă în pericol de boli care au, aproape în majoritate, drept cauză apa murdară. E vorba despre holeră, malarie, febra dengue sau febra galbenă și dizenterie. Densitatea uriașă a populației în asemenea cartiere e un vis pentru bolile infecțioase.
Cu toate acestea, populaţia din zonele rurale continuă să ia cu asalt mahalalele capitalei în speranţa unei vieţi mai bune, însă nu face altceva decât să agraveze o problemă şi aşa acută.
Cele mai mari probleme în mahalale le au copiii. 40% dintre cei care locuiesc în astfel de cartiere sunt malnutriți, o consecință directă a sărăciei. Iar cele mai multe cazuri de îmbolnăviri apar tot la cei mici.
În 2015 însă se va auzi fluierul şi se va trage linie: care dintre ţintele celor 8 Obiective de Dezvoltare ale Mileniului vor fi fost atinse şi care nu. Realitatea de la faţa locului nu arată încurajator. Eradicarea sărăciei severe sau îmbunătăţirea substanţială a vieţii a peste 100 de milioane de locuitori ai mahalalelor par extrem de departe, văzute din Sebategna.
Această deplasare a fost realizată cu sprijinul Federaţiei Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Dezvoltare (FOND), prin proiectul “World-wise Europe: A More Coherent Europe for a Fairer World”, finanțat de Comisia Europeană.
Puteţi accesa şi:
FOTOREPORTAJ | Makoko, Veneţia săracilor
VIDEO Tabăra de refugiaţi Za’atari – Cum se naşte un oraş
FOTO Viaţa de zi cu zi sub ocupaţie militară
FOTO Din colonii muncitoreşti, în Piaţa Taksim. Visele prin obiectiv ale Ioanei Moldovan