FOTOREPORTAJ | 20.000 de zâmbete într-o zi

0

Vreo douăzeci de voluntari aleargă pe poarta Tăşulesei, la lumina frontalelor şi a telefoanelor, spre un loc de unde să vadă mai bine convoiul de 17 tiruri care tocmai intră în Piatră Fântânele, pe dealul vecin. În camioanele conduse de voluntari germani şi însoţite de maşini cu girofaruri sunt peste 20.000 de cadouri. Toate vor ajunge, a doua zi, la copiii din 165 de sate, într-o acţiune numită, simplu, “Camionul de Crăciun”.

 

camion2014-0

Foto, video şi text de Andrei Dăscălescu

 

E 28 decembrie şi e al 12-lea an în care voluntarii de la Johanniter aduc cadouri de la copii, organizaţii, şcoli şi companii germane pentru a fi distribuite de voluntarii Tăşuleasa Social copiilor din judeţul Bistriţa-Năsăud şi din judeţele vecine.

Pentru mine, e al treilea an de “Camion” şi încă mă minunez de anvergura proiectului. În urmă cu doi ani, am urmărit întreaga acţiune şi am realizat un mini-documentar: Santa’s Truckers, iar anul trecut am fotografiat 1.000 de portrete de copii care au primit cadouri dintr-un singur tir.

 

 

Sediul Tăşuleasa Social roieşte de voluntari, şoferi, organizatori. Sunt peste 150 de oameni la cină. Micul dejun e programat la 6 dimineaţa. La 8:30 tirurile pleacă spre Bistriţa, unde se împart în 17 rute diferite. Eu sunt pe ruta 2, cu încă 8 voluntari Tăşu plus cei trei şoferi ai tirului şi câţiva voluntari de la MAI. Până seara, vom ajunge la 1.300 de copii din 9 sate.

 

DCIM100GOPROG0011639.

 

Plec în maşină cu Codrin, un lector universitar olandez originar din România şi cu Alex şi Mattis, de 15 ani. A doua maşină e condusă de Mircea Miclea, fost ministru al Educaţiei. În maşina lui sunt soţia şi încă 3 voluntari: Isi din Germania, Ana din Bucureşti şi Ioana din Bistriţa. Codrin, Isi şi Ioana sunt la primul lor “Camion”, iar în întrebările lor bănuiesc aceleaşi emoţii şi aceeaşi mirare care m-a încercat şi pe mine doi ani la rând în dimineţile în care ştiam că urmează să întâlnesc, până seara, peste 1.300 de copii, cu tot cu părinţi, bunici, profesori şi gură-cască.

Tirul nostru e cel mai plin: fix 1.600 de cadouri. În câteva dintre cele 9 sate care ne sunt alocate va merge câte unul dintre noi cu un microbuz şcolar, drumul fiind impracticabil pentru maşini mari. De asemenea, dacă unul dintre tirurile de pe celelalte rute rămâne fără cadouri, va trebui să facem cumva să-l aprovizionăm.

 

camion2014-2

camion2014-3

camion2014-4

 

În fiecare sat, copiii sunt anunţaţi prin intermediul şcolii de care aparţin să vină la o anumită oră, la şcoală, pentru a-şi primi cadoul. Profesorii sau directorul şcolii ne aşteaptă cu listele şi absolut toţi copiii şcolari şi preşcolari din fiecare sat primesc câte un cadou.

Prima oprire e Runcu Salvei, un sat de 1.400 de locuitori din nordul judeţului. Mircea Miclea e întâmpinat cu surpriză şi emoţie de personalul didactic, care i se adresează cu “domnul ministru”. Îmi aduc aminte de surprizele participanţilor la acţiunile Tăşulesei de a-i descoperi pe Marcel Iureş sau pe Ada Milea printre voluntari şi mă gândesc că, cel mai probabil, în Runcu Salvei n-a mai fost picior de ministru până acum. Dar domnul Miclea nu stă mult pe gânduri, adună părinţii şi copiii într-un semicerc şi le povesteşte de unde vin cadourile, că e o acţiune a unei asociaţii şi nu a vreunui primar sau partid şi că, drept mulţumire, ar fi frumos că fiecare copil să planteze un copăcel, pe 28 martie 2015, într-o viitoare acţiune Tăşuleasa desfăşurată la nivel de judeţ.

Apoi începe strigarea listei. Fiecare copil iese din mulţime şi îşi primeşte cadoul. Pe majoritatea îi ajută părinţii sau bunicii. Unii sunt singuri. Mulţi îşi aşează cutia pe asfalt şi o păzesc nerăbdători, în aşteptarea fraţilor mai mari.

 

camion2014-5

camion2014-6

camion2014-7

camion2014-8

camion2014-9

camion2014-10

camion2014-11

camion2014-12

camion2014-13

camion2014-14

camion2014-15

camion2014-16

 

Codrin, lectorul universitar olandez care acum ajută la descărcat, mă strigă şi îmi arată familia care urcă dealul. Fac fotografia şi îi mulţumesc. Lista e gata, toţi copiii din Runcu Salvei au primit cadouri. Ne grăbim să plecăm spre următorul sat. Unul dintre şoferii tirului se întoarce în cabină cu o sacoşă “România lucrului bine făcut” şi o sticlă de ţuică bine distilată.

Următorul sat e Zagra, unde suntem întâmpinaţi de colindători în costume naţionale. De aici, Alex va pleca cu un microbuz şcolar către un sat unde tirul nu poate ajunge. La fel şi eu, către satul Alunişul, unde 33 de copii de grădiniţă şi clasele 0-4 îşi aşteaptă cadourile.

 

camion2014-17b

camion2014-18

camion2014-19

camion2014-20

camion2014-21

camion2014-22

camion2014-23

 

Dl. Dan, şoferul microbuzului şcolar, pune pariu, la telefon, că într-o oră şi jumătate suntem înapoi. Cu noi mai e Eugen, pompier la ISU Năsăud. În spate sunt copiii de 5-8 ani, care şi-au primit cadourile la Zagra. Domnul Dan străbate de două ori pe zi cei 9 kilometri de drum neasfaltat, ca să ducă şi aducă copiii de gimnaziu la şcoală. Uneori, iarna, drumul e blocat zile întregi şi Găureniul e complet izolat. “Găureni” e numele neoficial al satului Alunişul, “pentru că e în fundul lumii”, îmi iexplică domnul Dan care pare convins să câştige pariul de mai devreme.

 

camion2014-25

camion2014-26

camion2014-27

camion2014-28

camion2014-29

 

După ce-mi iau rămas bun de la copiii care au fost foarte veseli tot drumul şi se îndepărtează cu cutiile grele către casele lor, intru în şcoala din Alunişul. Mai întâi la cancelarie, unde trebuie musai să beau un pahar de ţuică şi primesc restul sticlei cadou. Apoi intru în clasa unde copiii şi însoţitorii lor mă aşteaptă ca pe Moş Crăciun. Ţin şi eu discursul auzit mai devreme la Mircea Miclea. Cu toţii mă ascultă înmărmuriţi, deşi cred că sunt mai degrabă fascinaţi de prezenţa unui necunoscut în “Găureni” decât de ceea ce le spun. Apoi ieşim la microbuz, unde pompierul Eugen şi şoferul Dan împart cadourile, iar eu mai fac câteva fotografii.

 

camion2014-30

camion2014-31

camion2014-32

camion2014-33

camion2014-34

camion2014-35

 

Toţi copiii ne fac cu mâna când ne urcăm în microbuz. Mi-ar fi plăcut să mai stau, dar trebuie să prindem din urmă tirul. Fără copii în microbuz, domnul Dan conduce mai repede. După puţină conversaţie din care aflu, printre altele, că “până şi preotul a lăsat satul de izbelişte” şi că “problema cu legile e că sunt făcute în birou”, nu în sate ca Găureni, pompierul Eugen şi şoferul Dan îşi dau seama că au participat împreună la stingerea unui incendiu în sat, în urmă cu un an.

Următorii kilometri sunt acaparaţi de monologul lui Dan despre iapa lui gestantă. De la detalii tehnice la amintiri personale, sunt uimit că un om poate vorbi atât de mult şi cu atâta pasiune despre o iapă. Iar apoi scoate telefonul şi ne arată o poză. Aş spune că nu e un unghi foarte concludent sau foarte flatant, dar mă amuz gândindu-mă că e fix unghiul din care am vedea acum, dacă am fi în căruţa domnului Dan şi nu în microbuzul şcolar al aceluiaşi domn, şofer cu jumătate de normă la şcoală din Zagra, dar gospodar cu normă întreagă în Alunişul zis Găureni.

 

camion2014-36

camion2014-37

 

Până să ajungem din urmă tirul, ne întâlnim cu o mulţime de copii care-şi duc acasă cadourile primite, semn că tirul a mai trecut printr-un sat cât am fost noi plecaţi. Ne îndreptăm spre un alt capăt de lume, satul Suplai, aflat la poalele Ţibleşului.

 

 camion2014-39

camion2014-40

camion2014-41

camion2014-42

camion2014-43

camion2014-44

camion2014-45

camion2014-46

camion2014-47

camion2014-48

camion2014-49

camion2014-50

camion2014-51

După Suplai, pe drumul de întoarcere, mă urc în portbagajul maşinii lui Mircea Miclea, pentru a fotografia tirul din faţă, cu munţii în fundal. Domnul Miclea începe o meditaţie despre egalitatea de şanse şi copiii din satele astea uitate de lume. După o bună bucată de drum, ne dăm seama că suntem în întârziere. Următorul sat merge repede, ajut la descărcat şi nu fac fotografii, iar apoi urc în cabina tirului.

 

camion2014-53

camion2014-54

camion2014-55

camion2014-56

 

În tirul cel mai plin de anul ăsta sunt 3 şoferi voluntari germani: Artur, Markus şi Martin. Markus e proprietarul celei mai mari tipografii private din Europa şi face pe şoferul de tir o singură dată pe an, când vine la Camionul de Crăciun. E al patrulea an când participă la acţiunea din România, cu 2 tiruri pline de cadouri. Îi place atât de mult la Tăşuleasa, încât a fost în vizită şi vara, împreună cu familia, iar echipa Tăşuleasa l-a vizitat la casa lui, care mi-a fost descrisă ca un castel din poveşti. Prietenul lui, Martin, vine dintr-o familie de bancheri cu tradiţie. Acum e îmbrăcat în vulpe şi mă întreb cum de nu-l incomodează coada la condus.

Se lăsă deja întunericul şi noi suntem pe la jumătatea rutei. Din Nimigea de Jos plec iar cu un microbuz, către Mititei, cu 110 cadouri. După un drum destul de scurt, ajungem în curtea şcolii. Copiii ne aşteaptă în hol, ordonaţi după clasă. Ţin din nou discursul, varianta prescurtată, pentru că oricum nu mă ascultă nimeni. Rog cadrele didactice să reţină ce spun şi să le explice copiilor, la şcoală, când se întorc din vacanţă. Apoi intră în acţiune voluntarul jandarm, care organizează pe toată lumea (inclusiv pe mine) în aşa fel încât nu apuc bine să mă dezmeticesc, că am şi strigat peste 100 de nume, am înmânat peste 100 de cadouri şi suntem deja pe drumul de întoarcere. Ba chiar prindem tirul în acelaşi sat în care l-am lăsat, unde sunt peste 500 de copii.

 

camion2014-57

camion2014-58

camion2014-59

camion2014-60

 

Ultimul pe lista noastră e un sat micuţ, Mogoşeni. Suntem cu toţii obosiţi şi avem peste o oră întârziere, ne gândim să trimitem şi acolo cadourile cu o maşină mică, dar renunţăm şi mergem cu toţii. Aici sunt doar copii mici care ne colindă, îşi fac poze cu vulpea şi ne mulţumesc frumos că am venit şi la ei.

 

camion2014-61

camion2014-62

 

E 7 seara, închidem uşile remorcii, ne îmbrăţişăm şi pornim înapoi spre Tăşuleasa. Un drum destul de lung, cu puţine vorbe, dar cu multe gânduri. La cei 1.300 de copii de pe ruta noastră care, în seara asta, sunt puţin mai fericiţi. La toţi cei 20.000 de copii de pe cele 17 rute care au primit astăzi cadouri. Şi la ciorba de perişoare care ne aşteaptă la Tăşuleasa.

 

camion2014-63

Mai multe imagini cu “Camionul de Crăciun” din 2014 puteţi urmări aici

Despre Camionul cu daruri de anul trecut, puteţi citi aici


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger