Fotografii folosite în scop comercial fără acordul autorilor, pentru promovarea unei afaceri suspecte – fermele de vipere

În anul 2009, un român specialist în biodiversitate (pe atunci, doctorand în Marea Britanie) câştiga locul al doilea în cadrul unui concurs de fotografie ştiinţifică organizat de British Ecological Society (BES). Imaginea câştigătoare înfăţişa o viperă (femelă), fotografiată în Parcul Naţional North York Moors din Marea Britanie.

 

 

La sfârşitul anului trecut, el a avut surpriza de a-şi găsi fotografia pe post de copertă a unui CD realizat de editura Rentrop & Straton din România (şi vândut în România), despre afacerea “Ferma de vipere”. CD-ul se vinde la Metro cu 97,91 lei. Povestea, însă, nu se opreşte aici: când a primit CD-ul (cumpărat, pentru el, de cineva din România), specialistul român a descoperit ca şi fotografia imprimată pe CD aparţinea unui cunoscut fotograf britanic, care, la rândul său, a confirmat, pentru TOTB, că nu ştia de utilizarea ei cu acest scop şi nu a fost niciodată contactat de editura care a publicat CD-ul.

Specialistul român în conservarea biodiversităţii se numeşte Silviu Petrovan; el şi-a făcut studiile în Bucureşti şi doctoratul în Marea Britanie, unde locuieşte şi lucrează în prezent. Din 2011, este cercetător asociat la Universitatea Hull şi, tot din 2011, s-a alăturat echipei Froglife, pe postul de Conservation Coordinator (mai multe detalii despre activitatea sa şi publicaţiile sale puteţi găsi aici). În anul 2009, când se afla deja la doctorat în Marea Britanie, a participat, cu o fotografie, la un concurs prestigios, câştigând la categoria „studenţi” şi locul al doilea în clasamentul general. Site-ul concursului şi secţiunea care anunţa câştigătorii au specificat numele autorului fiecărei fotografii în parte, aşa cum era firesc. Fotografia realizată de Silviu înfăţişează o Vipera berus (femelă), în Parcul Naţional North York Moors din Marea Britanie.

„Fotografia a fost făcută în Anglia în 2007 şi am participat cu ea doar la un singur concurs, în 2009, organizat de British Ecological Society (BES). Fotografia a câştigat premiul „Runner-up”, adică un fel de locul doi pe tot concursul, plus premiul la categoria studenţi, eu fiind atunci student la doctorat. Pentru BES, la fel ca şi pentru alte concursuri, se dă dreptul de folosire a fotografiei doar pentru organizaţia respectivă şi doar pentru materiale educaţionale şi de promovare a organizaţiei”, a povestit Silviu Petrovan pentru TOTB. „De precizat că BES este o organizaţie ştiinţifică şi educaţională, una din cele mai prestigioase din lume şi care publică cinci jurnale ştiinţifice de top. Iată un link cu fotografia după concurs. BES a făcut un comunicat de presă cu fotografiile, iar comunicatul a fost făcut public, destul de larg, însă imaginile au fost trecute peste tot cu numele autorilor dedesubt”, spune Silviu, fapt confirmat, de altfel, de site-ul pe care apare fotografia realizată de el.

Silviu nu a publicat niciodată fotografia în altă parte, nu a postat-o nici măcar pe contul de Facebook; în 2009, a trimis această imagine şi „încă vreo 3 – 4”, rememorează el, pentru un album în România, dar pentru asta a semnat un contract prin care a convenit să dea gratuit dreptul de folosire a fotografiilor. Albumul era realizat de National Geographic, cu care Silviu a mai colaborat şi în alte ocazii. La sfârşitul anului trecut, Silviu a primit un email de la un cunoscut care îl anunţa că fotografia lui cu vipera este coperta unui CD, vândut la Metro, despre fermele de vipere, promovate ca „afaceri de succes”. CD-ul publicat de Rentrop & Straton se vindea, la acel moment, cu 91,56 lei în magazinele Metro, dar se putea comanda şi online. „Am aflat de CD complet întâmplător pentru că un cunoscut (biologul Călin Hodor) a postat anunţul de la Metro cu CD-ul pe un forum dedicat herpetologiei. Ca mulţi alţii preocupaţi de conservarea biodiversităţii, era probabil îngrijorat de acest CD care întreţine aceleaşi aberaţii şi duce la degradarea continuă a situaţiei viperelor cu corn în România. Am rugat pe cineva din România să îmi cumpere un CD, ca să am şi eu o probă”, ne-a povestit Silviu. „Fotografia furată este un crop şi cel mai probabil a fost furată direct de pe internet, pentru că a apărut în mai multe locuri, după concurs”, mai spune el. În afara concursului la care a participat cu fotografia şi în afara includerii ei în albumul realizat în România, imaginea nu a mai fost folosită altundeva, cu ştirea autorului ei. „Nu am dat voie să fie folosită niciodată pentru că nu mi s-a cerut. Este important de menţionat: eu nu vând fotografii în mod normal, ci le dau cu folosinţă gratuită atâta timp cât nu sunt pentru un scop comercial şi dacă sunt pentru o cauză bună (conservare, educaţie etc.)”, explică autorul fotografiei.

 

„Am imagini publicate în vreo opt cărţi cu amfibienii şi reptilele din America Centrală şi imaginile mele sunt folosite şi de IUCN, cei ce fac Redlist. Totul gratuit, pentru că, pe lângă faptul că îmi face plăcere să le fac, acesta este şi scopul fotografiilor! Eu NU aş fi dat niciodată voie să fie folosită imaginea mea pentru un CD cu ferme de vipere. Nu vreau nici să le dau gratuit şi nici să le vând imaginea! Am scris, în 2010, un articol de 10 pagini exact pe tema asta (fermele de vipere) în National Geographic România. Fermele de vipere din România sunt, practic, toate la marginea legalităţii sau de-a dreptul ilegale, au animale protejate braconate din natură şi ţinute în condiţii mizerabile şi, cel mai trist, întreţin nişte poveşti absurde care doar încurajează alţi naivi să îşi investească banii în această prostie. Nu face nimeni bani din asta, veninul nu este căutat de nimeni şi oamenii ăştia stau cu kilograme de venin prin frigider, în timp ce distrug o specie, prin braconaj pe scară largă. La propriu!” (Silviu Petrovan)

 

Când i-a parvenit CD-ul, Silviu a descoperit că fotografia sa era folosită şi în materialul prezentat pe acest format electronic (foto captură, mai jos), ba mai mult, fragmente din articolul său publicat în 2010 în revista National Geographic România erau prezentate, fără folosirea ghilimelelor care să marcheze citarea corectă. Convins fiind că mai văzuse undeva şi fotografia imprimată direct pe CD, a făcut o cercetare rapidă şi a descoperit că imaginea respectivă aparţinea fotografului britanic Jason Steel. Contactat de TOTB, Jason a confirmat faptul că imaginea îi aparţine: „Da, imaginea de pe CD este a mea şi a fost folosită fără ştirea mea sau acordul meu. Aceasta a fost prima viperă adult pe care am fotografiat-o, aşa că îmi este o imagine foarte familiară şi dragă. Nu am dat nimănui acordul pentru a o folosi, niciodată, iar Rentrop & Straton au luat-o, cel mai probabil, direct de pe site-ul meu. Site-ul meu spune clar că toate fotografiile prezentate pe el sunt protejate de legea copyright-ului şi cere ca acestea să nu fie folosite fără acordul meu prealabil. Imaginile de pe site-ul meu sunt marcate cu numele meu şi semnul copyright-ului, astfel că nu există nicio scuză pentru comportamentul lor neprofesional”, spune Jason.

 

 

 

Pentru că s-a mai confruntat cu situaţii de acest gen, fotograful britanic este dispus să înţeleagă şi cazul în care, spre exemplu, editura ar fi cumpărat fotografia de la cineva (o bază de date, o persoană) care pretindea să aibă drepturi asupra ei, deşi nu le deţinea, în fapt, motiv pentru care spera să primească o explicaţie din partea Rentrop & Straton, care să îl lămurească. Până astăzi, însă, nu primise niciun răspuns. Modalitatea aleasă de el pentru a rezolva lucrurile a fost aceasta: a trimis un email editurii, cu mulţumiri pentru că i-au folosit fotografia şi o factură ataşată, de 80 de lire sterline, costul dreptului de utilizare a imaginii. Factura trebuie plătită în termen de 28 de zile. „Dacă nu vor accepta plata, având în vedere că este vorba de o companie aflată în România, voi căuta informaţiile legale necesare pentru a vedea cum să acţionez mai departe”, a mai declarat Jason pentru TOTB.

Am contactat editura în cauză, pentru a afla care este explicaţia sa pentru situaţia creată. Săptămâna trecută, am fost plimbată de la un reprezentant al editurii la altul, fiecare conversaţie încheindu-se cu „veţi fi sunată” şi cu scuza că nu am ajuns la “departamentul potrivit”. Cerând să fiu direcţionată către departamentul potrivit, am repetat de 3 – 4 ori povestea, de fiecare dată declinându-mi identitatea, menţionând publicaţia pentru care lucrez, faptul că TOTB scrie un articol despre această situaţie şi solicitând o poziţie din partea editurii. Astăzi dimineaţă, într-un final, un reprezentant al editurii mi-a spus că nu am vorbit „cu cine trebuia”, până acum şi că are nevoie de o cerere oficială adresată departamentului juridic, care poate să îmi ofere răspunsurile cerute. Între timp, de săptămâna trecută şi până acum, imaginea CD-ului de pe site-ul Metro (imagine în care se puteau vedea ambele fotografii, şi cea a lui Silviu Petrovan, şi cea a lui Jason Steel) a dispărut. Produsul a rămas pe site, însă fără imagine. Link-ul indicat mai sus, în text, înspre CD, vă va duce, acum, la un produs fără fotografii. Însă faptul că ele au fost utilizate se poate vedea din capturile foto de mai jos şi poate fi confirmat de Silviu Petrovan, care are CD-ul care se vindea la Metro, adică dovada clară a utilizării fotografiei sale şi a lui Jason Steel. TOTB aşteaptă, în acest moment, răspunsul oficial al editurii în legătură cu această situaţie şi îl vom publica, în acest articol, de îndată ce ne va fi trimis. Deocamdată, ne-a fost confirmată doar primirea solicitării prin email.

 

 

 

Textul care însoţeşte CD-ul (pe site-ul editurii, unde pe copertă şi CD apar alte fotografii) promite o îmbogăţire rapidă celui care decide să investească într-o fermă de vipere:

„O fermă de vipere este mai valoroasă decât o mină de aur! 1 gram de venin = 2.000 euro. 1 gram de aur = 50 de euro. Dragă prietene, dacă încă îţi mai baţi capul cu alegerea unei afaceri care să-ţi aducă rapid profit uriaş, să necesite muncă uşoară, să consume timp de lucru redus, să implice investiţie minimă, să permită amortizarea rapidă, atunci ferma de vipere pentru venin este pentru tine cea mai potrivită dintre afaceri! Te-ai speriat? N-ai de ce! Contrar mitului arhicunoscut, cum că viperele ar fi animale extrem de agresive, e bine să ştii că ele de fapt sunt animale blânde şi chiar timide. (…) puţine sunt afacerile menite să îţi aducă un profit atât de mare, într-un timp atât de scurt: 20.000 euro/lună, precum ferma de vipere! (…) Am luat legătura cu specialişti, biologi, agronomi şi economişti şi am alcătuit UNICA lucrare pe CD destinată afacerii Ferma de vipere! (…) Fabricile de medicamente şi cosmetice din Occident oferă 1.500 – 3.000 euro/gram de venin, în funcţie de puritate! (…) Oricând poţi funcţiona ca fermă de vipere pentru vreo companie farmaceutică sau de cosmetică din străinătate!” – sunt numai câteva dintre frazele care prezintă CD-ul, îndemnând oamenii să îl achiziţioneze, pentru a putea porni „o afacere de milioane”.

Însă, în realitate, lucrurile stau puţin diferit, când vine vorba de fermele de vipere. Investigaţii media realizate în ultimii ani au scos la iveală faptul că sunt extrem de puţini cei care reuşesc să se afirme pe această piaţă şi că promovarea acestei afaceri dăunează grav speciei de viperă cu corn din România (protejată prin lege), pentru că mulţi din cei doritori de îmbogăţire rapidă din comerţul cu venin cumpără vipere cu corn braconate sau braconează ei înşişi, contribuind la declinul acestei specii în România. „Fermele de vipere, o mare ţeapă la nivel naţional”, dezvăluia Evenimentul Zilei într-un articol din 2012. Fascinaţi de promisiunea îmbogăţirii rapide, mulţi români şi-au investit economiile într-un „start-up” de acest gen şi au descoperit, destul de repede, că nu există piaţă de desfacere pentru venin şi că viperele răpite din natură, ca sursă de venin, nu se adaptau în captivitate şi mureau. EVZ a povestit cazul unei astfel de „investitor” din Iaşi, care a pus la bătaie 20.000 de euro pentru a începe afacerea. „Mi-am vândut şi maşina pentru asta, iar ca mine mai sunt mulţi naivi. (…) Nu cumpără nimeni venin, pentru că există o supra-ofertă la nivel mondial. Singura şansă este să găseşti alţi fraieri şi să le vinzi vipere. Cu asta se ocupă toţi în România, deformează realitatea şi trăiesc din vânzarea de şerpi, ca dezvoltatori. Toată lumea spune că afacerea este înfloritoare şi este o minciună. (…) Marile firme farmaceutice au contracte cu ferme mari, capabile să livreze 500 g pe zi. Stai cu veninul în congelator şi n-ai ce face cu el. Am căutat desfacere în Grecia, Spania, Germania, n-am vândut nimic. (…) Cum să vinzi cu 1.400 de euro gramul? Dacă îmi pune acum cineva 200 de euro în palmă, i-aş da tot ce am. Mi-aş acoperi costurile şi mi-ar rămâne şi ceva bani”, declara bărbatul pentru publicaţia amintită. El a dezvăluit şi faptul că viperele luate din natură (viperele cu corn) se vând cu 100 de euro bucata, dar nu se adaptează şi mor în captivitate, iar o viperă de crescătorie costă 300 de euro.

Un alt articol, din 2013, apărut în publicaţia Business 24, tot pe tema mirajului îmbogăţirii rapide din fermele de vipere, trage aceeaşi concluzie: „Este o iluzie hrănită de escroci”. Discutând cu un fermier din Zalău, Alexandru Lar, care administrează zece ferme din ţară (ferme de vipere), publicaţia a aflat că oricine doreşte să intre în această industrie ar trebuie să investească minim 40.000 de euro; că nicio companie nu cumpără câteva grame de venin, nici măcar câteva zeci, ci contractele se discută de la 250 de grame în sus; că preţul real care se poate obţine pe gram este de 700 de euro, nu de 2.000; că durează cam 6 – 7 ani până la amortizarea investiţiei (şi toate acestea, în condiţiile în care lucrurile se desfăşoară corect, cu vipere de crescătorie, nu cu vipere braconate din natură şi obligate să devină sursă de venit).

În paginile National Geographic România, Silviu însuşi a scris povestea, cunoscută de el, a unui bărbat care „şi-a încercat norocul” în acest domeniu. Afacerea s-a dovedit un eşec, omul nu putea intra în legalitate cu viperele luate din natură, nu a putut vinde veninul, dar a ajuns să se documenteze despre specie şi a devenit pasionat de vipere. A eliberat în natură reptilele pe care le avea, inclusiv puii care se născuseră în captivitate. „Vizibil supărat, povesteşte despre scene cu zeci de vipere pe care colcăiau viermii, ţinute la vânzare într-un butoi la o stână lângă Herculane şi despre un individ din Turnu Severin care îşi mutilase viperele din cauza recoltării brutale a veninului, astfel încât majoritatea animalelor îşi pierduseră dinţii şi aveau botul plin de cicatrice şi puroi. Spune că i-a părut tare rău când i-au murit animale în timpul hibernării şi că experienţa cu viperele i-a schimbat viaţa; a rămas legat de domeniul ăsta, se gândea acum să facă biologia şi să poată ajuta cumva la protecţia viperei-cu-corn. Ar oferi ca donaţie tot veninul pe care îl are unui institut şi, dacă nu are nimeni nevoie de el, spune că îl va arunca”, scria Silviu în National Geographic, în articolul „Afacere letală pentru vipera cu corn”.

Pentru Silviu Petrovan, lucrurile sunt simple: este autorul fotografiei cu Vipera berus, creditat ca atare şi în spaţiul virtual, unde fotografia a apărut, precum şi în albumul National Geographic. Fotografia lui a fost utilizată cu scop comercial, fără acordul ori ştirea sa. „Folosirea acestei imagini a mea destul de cunoscută datorită concursului pe coperta acestui CD îmi face o defavoare majoră, deoarece este folosită într-un scop total opus faţă de activitatea mea de ani de zile. Din 2002 lucrez în conservarea biodiversităţii şi am lucrat 4 ani de zile pentru protejarea viperei cu corn în România, în diverse proiecte cu Universitatea Bucureşti. Poziţia mea actuală este de Conservation Coordinator la o organizaţie care se ocupă chiar cu protejarea amfibienilor şi reptilelor. De asta sunt mai supărat decât de furtul în sine”, ne-a spus Silviu. El îşi doreşte scuze publice din partea editurii care a realizat CD-ul, retragerea CD-ului, dar şi despăgubiri materiale care „vor merge la una dintre organizaţiile pentru conservarea naturii din România, eu nu am nevoie de bani de la ei, dar poate aşa se învaţă minte să nu îşi mai bată joc!”.

 

Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe:

Articolul 4: „Se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoştinţă publică”.

Potrivit Art.15, alin.(1), „se consideră publică orice comunicare a fotografiei, realizată prin punerea la dispoziţia publicului, inclusiv prin internet sau alte reţele de calculatoare, astfel încât oricare dintre membrii publicului să poata avea acces la aceasta din orice loc sau în orice moment ales în mod individual”. Alte precizări privind modul în care se aplică această lege în cazul specific al fotografiilor puteţi citi, detaliat, aici – este o „traducere” a legii pentru capitolul fotografie, realizată de Cristina Toma Cochinescu. Tema este abordată şi aici, autorul oferind câteva posibile soluţii pentru protejarea imaginilor şi amintind un caz probabil mult mai cunoscut, al unei fotografii realizate de Alex Gălmeanu, care a fost traficată foarte intens, în mediul online, la moartea actorului Gheorghe Dinică, fără vreo referire la autorul fotografiei şi fără ca acesta să fie notificat în legătură cu publicarea imaginii.

 

Dacă cunoaşteţi cazuri similare de nerespectare a dreptului de autor asupra unei opere (fotografice sau de altă natură), folosite în scopuri comerciale, vă invităm să ni le împărtăşiţi.

 

Fotografii: Silviu Petrovan, Jason Steel, site Metro (captură), CD Ferma de vipere Rentrop & Straton – captură foto