FOTO ”Uniți Salvăm” – Istoria protestului pentru Roșia Montană, în imagini

În prima zi a lui 2014 se vor împlini patru luni de când societatea civilă a ieșit masiv în stradă pentru Roșia Montană. De la primele proteste, în care s-au ocupat principalele bulevarde ale Bucureștiului iar ”Uniți salvăm” s-a scandat pe muzica peturilor, până acum, când cea mai recentă demonstrație a scos în stradă 2.000 de persoane împotriva superimunității parlamentare, făcând însă loc câtorva ciocniri violente cu jandarmii, s-a condensat multă actitivitate cetățenească.

 

 

 

Din cartierele Bucureștiului, unde au fost organizate marșuri săptămânale de kilometri întregi, și din piețele Clujului, cauza Roșiei Montane s-a răspândit în numeroase orașe românești, iar ”duminicile în familie” petrecute în stradă au făcut loc multor flashmob-uri și proteste spontane.

Treptat, revolta împotriva exploatării cu cianură de la Roșia Montană a fost dublată de revolta împotriva exploatării gazelor de șist și a prospecțiunilor abuzive, făcute în diferite zone ale țării în vederea explorării. Astfel, protestatarii au ajuns la Moșna, în județul Sibiu, unde au participat, alături de Willy Schuster, la decablarea utilajelor de prospecțiuni, dar și la Pungești, solidarizându-se cu țăranii brutalizați de forțele de ordine, pentru ca Chevron să-și poată instala tabăra. Protestele societății civile, organizate în aceste luni sub umbrela ”Uniți Salvăm!” sunt departe de a se fi încheiat; chiar dacă legea minelor nu a trecut în Parlament din cauza lipsei de cvorum, lupta nu s-a încheiat, iar clasa politică românească s-a remarcat recent prin încercări de a adopta legi și prevederi abuzive, nedemocratice. Până la următorul protest însă, acum, la final de an, vă propunem un scurt foto-bilanț al acestor prime patru luni de protest. Ioana Maria Rusu a ieșit în stradă, unde a încercat nu doar să prindă pulsul demonstrațiilor, ci și diversitatea protestatarilor solidarizați fără precedent în istoria noastră recentă. Mai jos, vă invităm să vedeți cum au arătat protestele prin ochii Ioanei și, totodată, să revizitați acest capitol intens de istorie participativă.