Michael Wolf e un artist german a cărui atenție se îndreaptă, cu fiecare proiect, spre locuirea colectivă, în toate formele ei. Fie că e vorba de arhitectura densității sau de transparența zidurilor dincolo de care locuim, fotograful urmărește, cu detașare și simț poetic, urmările pe care le are împărtășirea spațiului de locuit. Iar cum aglomerația e una din consecințele cel mai frecvent întâlnite și unul din conceptele-tefiș ale lui Wolf, nu e de mirare că și-a găsit inspirația pentru un proiect de fotografie documentară chiar în metroul din Tokyo.
Metroul din capitala japoneză este recunoscut pentru numărul mare de călători care împart vagoanele de tren într-o înghesuială care, de la distanță, pare aproape ireală. Wolf urmărește, de cealaltă parte a geamurilor aburite, relieful alcătuit din corpuri, chipuri strivite și mâini încleștate în jurul telefoanelor, suspendat până la următoarea stație. Mulți dintre cei fotografiați își feresc privirea de obiectiv sau închid ochii, iar expresivitatea fețelor se imprimă în imagine cu foarte mare forță.
Un proiect similar, realizat de Nick Turpin, aduce laolaltă portrete ale călătorilor cu autobuzele londoneze pe timp de iarnă. Deși aglomerația metroului japonez nu are termen de comparație în lucrările lui Turpin, pasagerii surprinși în momente de reverie, gânditori sau absenți, spun povești fără cuvinte despre ritualul cotidian al transportului în comun.
Sursa: Slate