FOTO Trezirea naturii în Parcul Naţional Kampinoski – Polonia

11

 

 

 

 

Există aici 146 specii de licheni, 115 specii de briofite, cca 1.370 de specii de plante vasculare, dintre care 27 specii de arbori şi 40 specii de arbuşti. Stejarul Kobendzy are peste 400 de ani, el fiind unul dintre cei 129 de arbori monumentali aflaţi pe teritoriul parcului; se păstrează exemplare monumentale se stejar pedunculat (Quercus robur), gorun (Quercus petraea), tei (Tilia cordata), plop negru (Populus nigra) şi plop alb (P. alba), dar trăieşte aici şi carpen (Carpinus betulus), frasin (Fraxinus excelsior), arin negru (Alnus glutinosa), ulm velniş (Ulmus laevis) şi mai multe specii de sălcii (Salix sp.); tisa (Taxus baccata) a fost reintrodusă în parc. Dintre plante, o atenţie conservativă deosebită este acordată pentru Chamaedaphne calyculata, Cerasus acida şi mesteacănul de râu (Betula obscura), dar există aici şi crinul de pădure (Lilium martagon), tulichina pitică (Daphne mezereum) şi mai multe specii de orhidee etc.

 

 

Se cunosc de aici 2.030 specii de insecte, dintre care 31 specii de ţânţari. Dintre lepidoptere, fluturii de zi (Hesperioidea, Papilionoidea) sunt reprezentaţi de 89 de specii, iar 4 specii probabil că au dispărut după 1974 (Dziekanska et al., 2008). Privind fluturii, un proiect Life iniţiat în 2007 are în vedere protejarea speciilor de lepidoptere rare din zone înierbate umede seminaturale. Dintre speciile de peşti, de interes pentru conservare este ţiparul (Misgurnus fossilis). Există aici 13 specii de amfibieni şi 6 specii de reptile. Au fost observate aici peste 215 specii de păsări, dintre care 156 au fost documentate ca fiind cuibăritoare: cuibăreşte aici cocorul (Grus grus), barza neagră (Ciconia nigra), ierunca (Bonasa bonasia), cristelul de câmp (Crex crex), caprimulgul (Caprimulgus europaeus), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), guşa vânătă (Luscinia svecica), silvia porumbacă (Sylvia nisoria), minuniţa (Aegolius funereus), acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), iar din anul 2000 se constată cuibărirea codalbului (Haliaetus albicilla). Se mai pot aminti egreta mare (Egretta alba), chirighiţa neagră (Chlidonias niger), bătăuşul (Philomachus pugnax), ciuful de câmp (Asio flammeus), şoimul de iarnă (Falco columbarius), viesparul (Pernis apivorus), acvila pitică (Hieraeetus pennatus), heretele de stuf (Circus aeruginosus), heretele sur (Circus pygargus), heretele alb (Circus macrourus)… Există şi specii care deşi cuibăreau în trecut, din cauza impactului antropic nu mai clocesc în această zonă: în anii 1970 au încetat să cuibărească şoimul călător (Falco peregrinus), heretele vânăt (Circus cyaneus), gaia brună (Milvus migrans), iar în deceniile care au urmat aceeaşi soartă au avut şi alte specii cum ar fi cocoşul de mesteacăn (Tetrao tetrix), pasărea ogorului (Burhinus oedicnemus), dumbrăveanca (Coracias garrulus) şamd.

 

 

Fauna de mamifere este reprezentată de 50 de specii. Dintre cele 14 specii de chiroptere din parc, se pot aminti liliacul cârn (Barbastella barbastellus), liliacul comun (Myotis myotis), liliacul de iaz (Myotis dasycneme). Habitatele acvatice păstrează un număr semnificativ de vidre (Lutra lutra). Elanul (Alces alces) a fost reintrodus începând cu 1951, după dispariţia din zonă pe la sfârşitul secolului 18 sau începutul secolului 19; exemplarele proveneau din Bielorusia, au fost ţinute în semicaptivitate din 1951, apoi eliberate în pădure în 1958; între anii 1962-65, populaţia de elani din P. N. Kampinoski creştea anual cu 20%, azi existând în zonă peste 200 de exemplare. Castorul (Castor fiber) este reintrodus în 1980, după câteva sute de ani de absenţă; în 2011 există cca 30 de familii de castor, specia ocupând toate habitatele prielnice pentru ea şi extinzându-se şi în afara parcului. Râsul (Lynx lynx) a fost repopulat în parc începând cu 1992, când de la grădini zoologice au fost aduse 7 femele şi 4 masculi, exemplare ţinute în semicaptivitate apoi echipate cu radiocolare şi eliberate în natură în 1994; specia a revenit după aproape două secole de absenţă, acum existând aici cca 15 exemplare, inclusiv cele născute deja în libertate, dar au fost şi 4 exemplare care au căzut victime ale traficului auto… Există şi o “zimbrărie”, o arie unde zimbri (Bison bonasus) sunt ţinuţi în semicaptivitate.

 

 

Pădurea Kampinos avea în trecutul istoric relativ recent cca 670 kmp, acoperind partea centrală a Poloniei; acum, din ea se mai păstrează doar 240 kmp. Ideea creării unor arii protejate în această zonă a apărut deja din anii 1920, iar prin anii 1930 au fost înfiinţate 3 rezervaţii relativ mici, care acum mult extinse reprezintă zone strict protejate în cadrul actualului parc naţional. Parcul a fost înfiinţat în 1959, având o suprafaţă de 40.700 hectare; la ora actuală, aria parcului este mai redusă, de 36.533 ha, din care 4.636 hectare (cca 12%) sunt reprezentate de cele 22 de zone strict protejate; există şi o zonă tampon consistentă, situată în afara parcului; ca dimensiune, este al doilea parc naţional din Polonia, după P. N. Biebrza. În 2000, Parcul Naţional Kampinoski împreună cu zona tampon din jurul ei, a fost inclus în reţeaua rezervaţiilor biosferei a UNESCO, cu o suprafaţă de 76.200 hectare, având denumirea Puszcza Kampinoska Biosphere Reserve. Zona este declarată Arie de Importanţă Avifaunistică şi sit Natura 2000. Sediul administraţiei Parcului Naţional Kampinoski, din Izabelin, este impresionant, bine echipat, are şi un important centru de educaţie ecologică. Aria protejată este situată la o altitudine cuprinsă între 68-107 m, având precipitaţii medii anuale de 400-600 mm; simbolul acestui parc este elanul (Alces alces).

 

 

Există în derulare un proiect având titlul “Development of the methods for reconstruction of primary hydrological conditions in Kampinoski National Park in order to restrain nature degradation and improve biodiversity status”, finanţat prin EEA/ Norway Grants, implementat de Warsaw School of Agriculture, Kampinoski National Park, REC, Universitatea din Varşovia, Universitatea din Lodz şi Universitatea Oslo. Au fost făcute studii de caz despre zone umede degradate, reconstrucţie ecologică, managementul habitatelor umede etc. În P. N. Kampinoski a fost realizat un extrem de detaliat studiu hidrogeologic, analizând dinamica în timp a transformărilor, în corelaţie cu vegetaţia din aria parcului; se constată o bună regenerare a vegetaţiei higrofile în anii 1990-2010; se doreşte refacerea fluxurilor naturale de ape, inundarea masivă în primăvară etc. Dar o şosea/ autostradă între parc şi râu orium face situaţia cam … imposibilă.

 


De pe teritoriul actual al Parcului exista semne de activitate umană începând cu 7.000 de ani în urmă. Totuşi, primele comunităţi umane stabile au apărut doar începând cu 1750, zona nisipurilor lipsite de fertilitate şi a mlaştinilor neumblate nefiind extrem de atractivă; oamenii au început însă să taie pădurea… apoi să se ocupe de păstorit, să cultive mici parcele din zonele mai fertile cu soluri aluviale. În secolele recente au fost acţiuni de desecări, mai cu seamă în a doua jumătate a secolului 19 şi prin anii 1950, “îmbunătăţiri funciare” şi devastare a pădurilor, totodată se constată eutrofizarea mlaştinilor. Acum în parc trăiesc cca 3.000 de oameni, în sate şi gospodării marginale; administraţia parcului are un program de achiziţionare de terenuri, astfel că din anul 1974 până acum au fost achiziţionate 10.570 hectare de teren, dar progresul este lent din cauza limitărilor financiare. Există multe gospodării părăsite, chiar şi sate întregi, iar fostele terenuri arabile lăsate nelucrate, sunt acoperite de pădure, ca urmare a succesiunii naturale sau ajutate de plantări făcute de oameni. Această schimbare a peisajului, împădurirea, nu este favorabilă pentru speciile care necesită zone deschise, astfel că acestea pierzând din habitate, populaţiile lor dispar rând pe rând.

 

 

Situarea parcului în imediata vecinătate a capitalei oferă maselor de oameni un atractiv şi accesibil loc de recreere, pădurea Kampinoski fiind totodată numită “Plămân al Varşoviei”… Anual, potecile turistice ale parcului sunt utilizate de cca 1 milion de turişti. Parcul are 200 km de piste de biciclete şi 360 km trasee de călărie şi plimbare, un traseu de mocăniţa… cale ferată îngustă. O atracţie turistică este şi muzeul skansen prezentând arhitectura tradiţională locală. La marginea parcului se poate vizita casa în care la 1810 a fost născut cel care avea să devină renumitul compozitor Frédéric Chopin. dar aglomeraţia urbană a capitalei, având peste 2 milioane de locuitori, prezintă o presiune semnificativă asupra parcului… inclusiv urbanizarea vecinătăţilor imediate din afara ariei protejate.

 

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost preluat de pe site-ul biologului Peter Lengyel.

 

Puteţi urmări şi:

FOTO Parcul Național Gir – Natura captivantă a Indiei

FOTO Peștera Gheţarul de la Scărişoara

Parcul Naţional Usedom – Germania

FOTO Parcul Naţional Gauja – Letonia

FOTO Parcul Naţional Dzukija/ Dzukijos – Lituania

FOTO Rezervația Biosferei Delta Dunării: Când paradisul naturaliștilor devine realitate

FOTO Cheile Dobrogei: Acolo unde peisajul împlinește aproape 2 miliarde de ani

FOTO Pădurea Niculițel – Valea Teilor: Un peisaj de basm al Dobrogei

FOTO Pădurea Babadag: Biodiversitatea de la balcanic, la submediteranean

FOTO Parcul Național Munții Măcinului: 50% din specii pe 1% din suprafață

FOTO Grindul Chituc – Sălbăticia care va intra pe mâna dezvoltării turistice

FOTO Grindul lupilor sau paradisul pasarilor

FOTO Canaraua Fetii: Natura amenințată de clopotul bisericii

FOTO Rezervația Biosferei Delta Dunării – Cum ar putea arăta Paradisul

FOTO Rezervația Biosferei Delta Dunării – Biodiversitate demnă de Arca lui Noe

FOTO Histria, locul unde natura a luat în stăpânire ruinele vechilor civilizații

FOTO Lacul Techirghiol, cu totul altfel decât în cărțile poștale

FOTO O lume spectaculoasă, dar ignorată: Limanu, Dobrogea

FOTO Pădurea Dumbrăveni – Dobrogea

FOTO Pădurea Hagieni – Dobrogea

FOTO Canaralele de la Hârşova

FOTO Dunele marine de la Agigea

FOTO Rezervaţia Allah Bair – Dobrogea

FOTO Vama Veche – 2 Mai: Înapoi la sălbăticie

FOTO Festivalul Antic și Medieval – Aeternus Maramorosiensis 2011

FOTO Bialowieza – Ultima pădure de şes din Europa

FOTO Zboruri peste verde – Maramureş

FOTO Ecosisteme din Transilvania: Pădurile de fag

FOTO Parcul Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş

FOTO Lacul Sfânta Ana și Tinovul Mohoș

FOTO  În zbor peste Dobrogea

FOTO Survolând Delta Dunării





 



11 comentarii

  1. Pingback: FOTO Parcul Naţional Triglav – Slovenia: Un paradis european | TOTB.ro - Think Outside the Box

  2. Pingback: FOTO Groapa Ruginoasă – Munții Apuseni | TOTB.ro - Think Outside the Box

  3. Pingback: FOTO Parcul Natural Roussenski Lom – Bulgaria | TOTB.ro - Think Outside the Box

  4. Pingback: Traseul de sâmbătă: Alpii Austrieci, Tirol, Valea Lech | TOTB.ro - Think Outside the Box

  5. Pingback: | TOTB.ro - Think Outside the Box

  6. Pingback: FOTO Plimbare prin Delta Ebro – Spania | TOTB.ro - Think Outside the Box

  7. Pingback: FOTO Plimbarea de weekend: Cheile Ordâncușei – Munții Apuseni | TOTB.ro - Think Outside the Box

  8. Pingback: FOTO Plimbarea de sâmbătă: Iezerul Mare – Munţii Igniş | TOTB.ro - Think Outside the Box

  9. Pingback: FOTO Plimbarea de sâmbătă: Munţii Ţibleş | TOTB.ro - Think Outside the Box

  10. Pingback: FOTO Parcul Natural Comana: La o aruncătură de băț față de București | TOTB.ro - Think Outside the Box

  11. Pingback: FOTO Detunatele, spectacolul stâncos din Apuseni | TOTB.ro - Think Outside the Box

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger