FOTO. Skating prin Afganistan

0

În mod evident, fotograful Vice Jonnie Craig se plictiseşte. Aveţi aici un interviu pe care l-a făcut de curând cu fotograful Noah Abrams din Los Angeles.  Noah a fost până în Afganistan pentru a filma un proiect despre începuturile skateboarding-ului pe acolo. A luat cu el câţiva skateboarderi profesionişti pentru a face cunoştinţă şi skating cu localnicii.

de Jonnie Craig

Jonnie: Hei Noah, cum merge?
Noah: Hei! E agitaţie mare, sunt pe drumuri şi ultimele două săptămâni am făcut fotografii în fiecare zi. Azi e singura mea zi liberă şi apoi urmează încă două săptămâni pline, aşa că mai pregătesc nişte cadre şi îmi mai văd şi de viaţa mea un pic. Una peste alta îmi merge bine totuşi, mulţumesc.

Cum v-a venit ideea să faceţi seria asta Skateistan?

Păi într-o zi când stăteam în pat şi mă dădeam pe net, am dat peste un video făcut de skateboarderi din Afganistan. Se dădeau cu placa într-o fostă piscină pe care talibanii o folosiseră pentru execuţii. M-a impresionat ca fiind unul din cele mai pozitive lucruri pe care le-am văzut de multă vreme, mai ales venind din Afganistan.

Ce-ai făcut apoi?

M-am documentat puţin şi am descoperit un grup care se numeşte Skateistan care face nişte lucruri foarte mişto pentru puştii din Afganistan. După aceea m-am concentrat pe a găsi un mod de a mă duce acolo şi a-i ajuta.

Îmi imaginez ca e destul de complicat să ajungi în Afganistan.

Uşor nu e. De la idee la realizare ne-a luat vreo opt luni. Să obţinem viză a fost partea cea mai dificilă dar am avut parte de ajutor din partea afgană. După toată partea de organizare a trebuit să zburăm mai întâi în Germania, apoi la Kabul. Durează două zile şi ceva să ajungi şi aveam un fel de surescitare ciudată de călătorie când am ajuns.

Deci skaterii cu care ai mers n-aveau nici o problemă să mergeţi direct acolo să vedeţi care e treaba?

Păi, nu. Prima oară am mers până acolo cu nişte oameni înainte să le propun skaterilor ideea. Nu mă simţeam prea în largul meu să invit pe cineva să meargă într-o zonă de conflict deschis fără să fi mers eu mai întâi acolo. Asta mi-a permis să îi abordez şi să le spun din capul locului care sunt părţile pozitive şi negative. Le-am spus părerea mea şi i-am lăsat să se hotărască singuri.

Cum au reacţionat?

Prima oară s-au uitat cam ciudat la mine iar unii au ezitat puţin, dar nu-mi amintesc să fi refuzat cineva din prima. Cred că skateboarderii sunt prin natura lor persoane curioase şi mult mai deschise la ideii ieşite din comun.

Până la urmă cu cine ai mers?

Cairo Foster şi cu mine am călătorit împreună, iar apoi Kenny Reed şi Louisa Menke ni s-au alăturat în Europa. Cu Maysam Faraj ne-am întâlnit în Kabul.

Nu mi-aş fi imaginat că un grup de skateri vor fi primiţi cu atâta căldura în Afganistan.

Nu vreau ţin predici, dar până la urmă oamenii sunt oameni peste tot. Cultural poate că suntem destul de diferiţi, dar scopurile noastre sunt cam aceleaşi – toţi vrem să fim fericiţi. Nimeni nu vrea să sufere. De-asta, pentru mine, o călătorie ca asta e un lucru important în imaginea de ansamblu a lucrurilor. Este vorba de dialogul acela intercultural, care sperăm că va împinge lucrurile înainte în direcţia potrivită pentru noi toţi.

 

Acest articol a fost preluat de pe site-ul partener Vice România. Puteţi citi articolul integral aici.

 

 

Tags:



Leave A Reply