FOTO Sclavia din zilele noastre

1

Deși sclavia este ilegală, ea se practică încă aproape peste tot în lume: cifrele arată că în acest moment există circa 35 de milioane de sclavi. Traficanții de oameni le promit celor săraci slujbe bune și educație, însă aceștia ajung să muncească non-stop, sub amenințări. Fotografa Lisa Kristine și-a petrecut ultimii 28 de ani din viață documentând multe dintre cele mai dure locuri din lume, când vine vorba de sclavie.

 

“În ultimii 28 de ani, am documentat oameni din peste 100 de țări, de pe șase continente”, spune Lisa Kristine pentru The Atlantic. Imaginile de mai jos sunt doar câteva din impresionantul ei proiect (pe care îl puteți consulta pe site-ul personal), în care surprinde condițiile în care sunt forțați să muncească milioane de oameni de pe glob, fie că e vorba de Nepal, India, Ghana sau alte țări. Potrivit artistei, mulți dintre sclavii zilelor noastre nici nu își dau seama că sunt sclavi, deși muncesc din greu între 16 și 17 ore pe zi, fără să fie plătiți. Aceasta a devenit, pentru ei, normalitatea. Dacă în urmă cu 150 de ani, prețul unui sclav pentru munca agricola echivala cu triplul salariului mediu al unui muncitor american pe un an (circa 50.000 de dolari, echivalentul actual), azi o familie întreagă poate deveni sclavă pentru generații întregi, contra unei sume de aproximativ 18 dolari.

 

Accra, Ghana: Mulți dintre ghanezii din nord și-au cheltuit toți banii pentru o șansă de a lucra în minele de aur legale. De cele mai multe ori însă, lucrează ca sclavi în minele abandonate, unde muncesc fără oprire.


Accra, Ghana: Muncitor într-o mină de aur ilegală, la peste 60 de metri adâncime. Asemenea multor altor sclavi, a petrecut uneori și 72 de ore consecutiv sub pământ.


Accra, Ghana: Mulți dintre cei care muncesc ca sclavi în lacurile de decantare de la minele de  aur, unde concentrația de mercur folosit în procesul de extracție este foarte mare, au copiii alături.


Kathmandu, Nepal: “Pentru această fotografie, am fost însoțită de două femei, care la rândul lor fuseseră odată sclave. M-au dus pe un culoar îngust, într-o pivniță luminată cu neoane fluorescente. Nu era un bordel ca atare, ci un ‘restaurant-cabină’, așa cum îl numesc ei – locuri pentru prostituție forțată. Fiecare dintre ele are o cămăruță, unde sclavele, unele foarte tinere, în jur de șapte ani, își distreazp clienții, încurajându-i să cumpere alcool și mâncare. Cămăruțele sunt mici, întunecate și murdare, fiecare purtând un număr pe perete, despărțite de un placaj și o perdea. Cele ce muncesc aici sunt adesea supuse abuzurilor sexuale, fiind la mâna clienților.  Acolo, în întuneric, am aflat că nu exista nicio altă ieșire decât scările pe care venisem: nicio altă ușă sau fereastră pe care s-ar putea evada”, scrie Lisa Kristine.

Kathmandu, Nepal: Muncitorii stivuiesc cărămizile, cărând fiecare cam 18 cărămizi odată, fiecare cântărind în jur de 2 kg. Munca poate dura și 18 ore pe zi, fără niciun fel de plată.


Lacul Volta, Ghana: Estimările organizațiilor nonguvernamentale arată că între 4000 și 10.000 de copii lucrează ca sclavi la Lacul Volta, cel mai mare lac antropic din lume. Copiii din imagine sunt orfani, fiind obligați să lucreze ore în șir pe barcă, neștiind să înoate.


Lacul Volta, Ghana: Copiii încep munca între 1 și 5 dimineața, scoțând plasele se pești care pot cântări până la 50 kg. Atunci când plasele se prind de încrengăturile din apă, stăpânii îi aruncă în apă pe copii, pentru a descâlci plasele. Mulți au sfârști astfel înecându-se.


Lacul Volta, Ghana: Kofi este un caz fericit. Băiețelul a fost eliberat din sclavia în care se afla în satul de pescari. Salvarea lui a fost posibilă prin intermediul organizației Free the Slaves, care l-a adus la adăpostul pentru reabilitarea victimelor sclaviei.


În Munții Himalaya, fotografa a întâlnit copii care cărau cu spatele lespezi de piatră, drumul nefiind deloc ușor. Acestea erau legate de corpurile copiilor și fixate de capetele lor cu legături improvizate.


Uttar Pradesh, India: În acest sat, familii întregi muncesc în regim de sclavie pentru industria mătăsii. În imaginea de mai sus, se poate vedea un portret de familie: tatăl (cu mâinile negre) și fiii săi (cu mâinile colorate) sunt ținuți prizonieri într-un atelier de vopsit mătase. Vopseaua folosită în munca lor este toxică, iar munca neplătită.


Uttar Pradesh, India: Stăpânii de sclavi le-au ars casele sătenilor, după ce aceștia din urmă și-au declarat libertatea. Localnicii nu au cedat însă, iar acum, chiar dacă fac aceeași muncă epuizantă, primesc bani.

Sursa: The Atlantic

Foto: Lisa Kristine


Un comentariu

  1. Ce de vieti chinuite! Oare se va putea trai vreodata altfel? Sclavia este “de ordinea zilei” de la inceputul inceputurilor si nu cred ca vom gasi candva scapare.

Reply To Anca Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger