FOTO Schimbul liber de seminţe e un drept

1

Într-o țară încă în refacere după 60 de ani de comunism, când nu se vorbea deloc despre brevete și proprietate intelectuală, implicarea cetățeanului în procesul legislativ era zero, iar ideea de responsabilitate individuală pentru lucruri ca biodiversitatea nu exista nici în vise, nu e de mirare că încă sunt dificultăți în face lumea să înțeleagă, de pildă, de ce e important să existe semințe „țărănești”. De ce e important să folosim seminţe diverse, evoluate natural, variate genetic și disponibile liber, mai degrabă în sens de free speech, decât de free beer.

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

Text şi fotografii de Radu Cernuta

 

Am fost sâmbătă, 6 martie, la Piața semințelor libere din Alba Iulia și, chiar dacă nu au fost 1500 de participanți, ca la weekend-ul Reclaim the Seeds care a avut loc cu o săptămână mai devreme în Driebergen, Olanda, cei 45-50 de participanți au spus, prin prezența lor, același lucru, că există oameni care vor să își producă și să schimbeliber semințele și că acest drept nu poate fi interzis.

Această interdicție este o amenințare cât se poate de reală și a fost prevăzută în propunerea legislativă europeană cunoscută sub numele de „regulamentul semințelor” din 2013. Sub influența lobby-ului marilor companii producătoare de semințe, care își doresc îngrădirea pieței semințelor cu ajutorul brevetelor de invenție, a drepturilor de proprietate intelectuală asupra acestora și a unor complicate proceduri de certificare, se punea la punct un sistem care favoriza semințele obținute industrial și le scotea de pe piață pe cele ne-industriale. Potrivit lui Bart Staes, europarlamentar din Grupul Verzilor, și lui Dirk Holemans de la Oikos, un think-tank ecologist, urmările unei astfel de politici ar fi, pe de o parte, reducerea bazei genetice pe care se sprijină producția de hrană, ca urmare a limitării doar la soiurile marilor producători, ceea ce ar duce la scăderea biodiversității și vulnerabilitate în fața schimbărilor climatice sau a bolilor, iar pe de alta, dezavantaje pentru țărani sau fermieri, care ar deveni dependenți de marile companii, corelate implicit cu dezavantaje pentru consumatori. Propunerea a fost respinsă în Parlamentul European în martie 2014, dar lobby-ul industriei semințelor nu a abandonat.

În fața acestei situații, au început să apară târguri de semințe, unde oamenii se întâlnesc pentru a schimba liber semințe. Printre cei pasionați de semințe libere la noi în țară, se numără Adina M. Moise din Alba Iulia, care a organizat astfel de piețe la București, Brașov, Sibiu și Alba Iulia. Conceptul este simplu și prietenos: „Nu trebuie să ai ca să primești, nu trebuie să dai ca să primești!”. Pe lângă semințe ,e vorba și de socializare, educație și economia darului.

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

Anul acesta, la Alba Iulia, a avut loc a doua ediție. Atmosfera a fost una destinsă, caldă și cooperantă, participanții au schimbat semințe și informații, au vorbit despre grădinărit, reciclare, sau rețete de săpun, au servit prăjituri delicioase și siropuri de casă. Invitații speciali, Adela Fofiu și Dan Sânpetrean de la Casa de Cultură Permanentă din Cluj, au vorbit despre experiența lor de un an și jumătate în care au aplicat principiile permaculturii, adică grija față de pământ, grija față de oameni și împărtășirea surplusului, în cadrul unui experiment de economie socială a darului. Practic, ei au un mic hotel pe care îl “dăruiesc”: nu mai cer nimic în schimbul utilizării spațiilor de cazare și a sălii comune unde se pot organiza evenimente, singurele două reguli fiind „lasă cum ai găsit” și „nu face dacă nu ți-e drag”. Utilizatorii pot, în schimb, să întoarcă darul contribuind și ei cu ce au. Până acum, experimentul a fost un succes, în cele 485 de zile de când au început, pe la ei au trecut peste 1000 de oameni și au fost organizate 486 de evenimente (piețe de semințe, cursuri de yoga, o școală de tango, meditații, etc). Concluzia lor ar fi, pe scurt, că oamenii sunt fundamental buni.

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

Eu, personal, nu am o grădină, dar m-am străduit să nu vin cu mâna goală la această piață, am adus două soiuri de fasole, niște semințe de spanac și dovleac. La schimb, am luat topinambur de la doamna Tokos Rozalia, negrilică de la Adina și două soiuri de ardei iute. M-am bucurat să văd că, pe lângă cei de-ai casei, cum s-ar spune, care au rămas pe toată durata evenimentului, au fost și oameni care au venit știind ce vor, și-au făcut treaba și au plecat. Asta mi-a dat speranța că un astfel de eveniment ar putea deveni mai mainstream. După încheierea târgului de semințe libere, m-am dus și la o piață normală unde, pe lângă obișnuitele ghivece de plastic, în pungi de plastic cu florile specifice perioadei, am găsit semințe comerciale. Erau vândute de o doamnă care le cumpără de la o companie locală, care le importă din Italia. „Sunt hibrizi testați pentru condițiile de aici, din județ”, m-a asigurat. Nu era nimeni ca Jere Lajos, de exemplu, țăran producător de material săditor din Odorheiul Secuiesc, care a învățat meșteșug de la tatăl său și care a avut și el dificultăți în a găsi pe cineva să-i ducă meseria mai departe.

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

Mai târziu, într-un chat pe Facebook cu Adina, am aflat mai multe despre intențiile ei cu aceste piețe. De formație psiholog, este interesată de schimbarea mentalităților. Își dorește să creeze comunități locale preocupate de hrană sănătoasă, care să conștientizeze că suntem conectați și că ne influențăm unii pe alții, astfel încât să ne pese de ceea ce se petrece cu celălalt, la fel de mult cum ne pasă de sine. „Dincolo de semințe, sunt oamenii,” spune ea, “sper să ajungem să avem mici bănci locale de semințe în jurul cărora să ne strângem.” În acest scop, lucrează la crearea unui site care ar trebui să slujească drept bază de date și instrument de cartografiere a celor interesați, ca să se poată găsi unii pe alții, să se conecteze, să schimbe informații. Acesta ar fi dedicat atât celor care vor să schimbe semințe, dar și celor care vor să știe de unde le provine mâncarea. Adina speră că, astfel, oamenii vor ajunge să vrea să știe mai multe despre semințe, dar și despre ce se întâmplă cu aerul, apa, pământul, și să le pese de ceea ce se petrece cu mediul.

Puteţi citi şi:

Seminţele tradiţionale: Invenţia naturii, ilegală în România

Ţăranii alternativi care pot hrăni lumea

Ţăranul şi corporaţia: Cum se transformă satul românesc, ameninţat de landgrabbing


Un comentariu

  1. Lucrurile se misca, exista un nucleu minunat al grupului format din gradinari uimitor de priceputi, care participa cu o oferta neinchipuit de variata, cu fotografii si cu sfaturi practice. Apoi, mi-ar place sa evidentiez mobilitatea, feed-back-urile rapide, gradini tot mai bogate si, esenta, un interes crescut pentru PASTRAREA SI DISTRIBUIREA oricarui tip de seminte autohtone.

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger