FOTO Rezervaţia Allah Bair – Dobrogea

24

După două decenii de peregrinări dobrogene și deltaice, se adună o experiență și un material fotografic destul de consistent, adică peste 20.000 de imagini demne de a fi păstrate. Nu se știe câte diapozitive “au căzut” la selecție și câte imagini digitale au fost șterse fără nici o reținere. Au rămas cele care au ceva de zis, au o atmosferă interesantă, o lumină plăcută, prezintă un loc atractiv sau anumite caracteristici semnificative ale peisajului, ale florei și faunei acestor locuri. Există deci “foldere” cu diverse arii geografice sau subiecte, dar la ce sunt ele bune dacă stau undeva pe un calculator?

de Peter Lengyel

Ar fi bine dacă imaginile și ideile asociate lor ar deveni “publice”, în sensul să poată fi văzute/ citite de nenumărați oameni care vizitează acest blog… poate. Evident, există redundanță în acea masă de imagini, iar “esența” se poate extrage prin selectare, triere… ceea ce necesită timp, dispoziție.

Diversitate floristică

O râpă de loess

Acvilă de câmp (Aquila heliaca) exemplar imatur

Popândău (Spermophilus citellus)

Dumbrăveancă (Coracias garrulus)

Șorecar mare (Buteo rufinus)

Scumpie (Cotinus coggygria)

Imaginile oricât de bune ar fie le, trebuie completate cu texte explicative coerente, destul de interesante încât să merite citite de oameni, destul de bine documentate încât să nu fie penibile la o analiză de “specialitate”, ceea ce din nou necesită documentare, energie, timp (poate și talent?). Deci, nu este o chestiune simplă. Să vezi cam care sunt acele imagini care pot intra la modul concret în discuție, cam de cât text este nevoie pentru a contura “esența” acelor procese ecosistemice? Există deci destule aspecte problematice, care ajută să amâni orice implicare. “Strategia” cât de cât rezonabilă este însă să începi totuși să structurezi acel material… poate o viitoare carte… pentru început se poate aborda un loc mărunt și care a fost vizitat de puține ori, încât aici ai de ales dintre puține imagini și deja ai senzația că ai făcut un prim pas… mărunt. Văzând cât de dificil este să creezi imagini relevante despre natură și să formulezi fraze inteligibile despre ce se întâmplă în teren, paragrafe coerente, articole care să poată fi citite de un om inteligent dar nu neaparat “de specialitate”,… este de înțeles că există puține texte integratoare, susținute de imagini bune, care să prezinte valorile naturalistice de pe la noi.

Așa se ajunge la impresia greșită că natura este mai atractivă în alte zone, pe alte continente, oricum undeva departe, iar la noi deja este totul distrus, plin de gunoaie și nu mai merită să îți oferi existența, viața, puterea de muncă de azi și de mâine… pentru a proteja, a salva de la degradare, a da o șansă existenței viului. Poate că mișcarea de mediu din România ar avea mai mari șanse de succes dacă ar arăta și aspectele pozitive legate de Natură, incredibila minunăție a fiecarei zile petrecute prin peisajele noastre… iar oamenii aceia mulți ar conștientiza că viața noastră ar fi nu doar mai săracă ci chiar imposibilă fără ecosisteme funcționale, fără acele plante sălbatice și animale neștiute dar care își duc existența exact ca și noi.

(Acest text va fi dezvoltat cândva și va ajunge o prezentare generală a zonei…)

Rezervația Allah Bair – Dobrogea

Allah Bair (Dealul lui Allah) este cel mai înalt punct al județului Constanța, atingând o altitudine de 204 (205?) m. Situat la vest de localitatea Crucea, există mai multe drumuri prăfuite care intră către zona protejată. Vegetația stepică încă existentă pe dealurile acestea stâncoase/ calcaroase este o mică amintire a unei stepe cândva extinse peste Dobrogea, Bărăgan șamd. Vedem aici colilie (Stipa sp) și multe alte specii de plante xerofile. În această rezervație există peste 270 specii de plante, unele dintre ele fiind endemice, periclitate sau rare, astfel că este de înțeles că zona a fost desemnată rezervație botanică: o insulă de naturalețe înconjurată de un ocean de terenuri agricole. Din păcate, în rezervație există și plantații de pin, o imbecilitate printre atâtea altele care agresează biodiversitatea până și în “ariile protejate”.

Pe stepele acestea uscate frecvenți sunt popândăii (Spermophilus citellus). Trăiesc în colonii laxe, în zone cu iarbă nici foarte mare dar nici prea rară. Interesant este să îi vezi cum ies din găurile subterane… la suprafață, să mânânce diferite ierburi, frunze ale diferitelor plante, semințe… unori chiar și rădăcini… mai rar prind și diferite insecte… Se fugăresc, dar sunt atenți permanent la orice mișcare ce poate semnala pericolul ce vine din aer sau dinspre tufe… o acvilă, o vulpe, un dihor… La observarea unui pericol șuieră ascuțit și dispar cu toții fulgerător de repede prin deschiderile galeriilor… Puii mai puțin experimentați nu percep pericolele atât de clar și asta duce la “selectarea” multora dintre aceștia… Galeriile popândăilor au 1,5-2,5 m adâncime. După o gestație de 25-28 de zile, femelele nasc odată pe an, cca 5-8 pui care la naștre au pleoapele lipite, sunt golași și evident, totalmente dependenți de femelă. Sunt îngrijiți de femelă întro cameră subterană bine căptușită cu iarbă uscată, la 8 zile li se deschid ochii. Sunt alăptați cca 3 săptămâni, și încetul cu încetul încep să iasă la suprafață unde consumă ierburi fragede… iar la vârsta de doar două luni devin independenți. Către toamnă, popândăii acumulează rezerve de grăsime, pentru ca la sfârșit de septembrie sau început de octombrie să își astupe intrările galeriilor și să se retragă în adâncul solului ferit de îngheț, în camere de iernare călduros căptușite… unde intră în hibernare, metabolismul le scade dramatic, temperatura corpului coboară către 2 grade C, bătăile inimii ajung la doar câteva contracții pe minut. Către primăvară, pe la sfârșit de martie sau început de aprile se trezesc la viață activă… pentru o nouă vară plină de viață dinamică.

Zona Allah Bair este rezervație geologică și paleontologică… pe baza unor calcare zoogene; în atoli ai unor mări străvechi se constituiau roci actualmente pline de fosile, în care se pot studia variate grupe de organisme, de la protozoare la echinoderme și vertebrate.

Când vezi de pe deal râpele în loess, surpături destul de spectaculoase prin dimensiuni și morfologie… de-abia aștepți să ajungi jos la ele, să le vezi de aproape. Localnicii numesc râpa mai mare “Valea Adâncă”, dar la vest de aceasta se mai află una aproape la fel de spectaculoasă. Fiind greu accesibile pentru om (unele locuri mai aproape de imposibil… din cauza friabilității bucăților de praf glaciar oarecum consolidat – loess), aceste râpe reprezintă un loc ideal pentru cuibărirea mai multor specii de păsări… spre exemplu dumbrăvence, vânturei etc. Frumos colorate sunt dumbrăvencele (Coracias garrulus), dar și greu de fotografiat chiar cu hiperteleobiective, că se țin la mare distanță de orice apariție străină în mediul lor de viață. Ceea ce nu este de mirare. Selecția naturală le-a făcut nu doar capabile să detecteze pericolele la timp, dar și să se păstreze o mare “distanță de siguranță” față orice pericol potențial… că ele doresc să mai trăiască.

De sus de pe deal observ cum o acvilă se învârte în văzduh, foarte departe, sus, apoi coboară o vreme încât reușesc să îi fac câteva “poze”, dar nici măcar hiperteleobiectivul nu face față pentru a o aduce chiar “aproape” la o calitate perfectă… Ne obișnuim cu compromisurile, că nu avem altă variantă. Poate chiar și așa există ceva fericire când ai văzut și fotografiat acvila… Îi urmăresc zborul majestuos, joaca prin curenții termici de aer. Fantastic, cât de lin zboară, se joacă prin văzduh, ajunge oriunde își dorește… fără un efort cât de cât sesizabil… câtă libertate de mișcare, admirabilă plăcere de a zbura. Cu anvergura de 2 metri, are portanță destulă pentru a utiliza orice adiere de vânt. Probabil caută pradă, ceva animal azi va deveni cina acestui răpitor, așa cum este natural să fie. Acvila de câmp (Aquila heliaca) este o specie rară; există câteva zeci de perechi cuibăritoare în România, mai ales prin jumătatea sudică a Transilvaniei… Ar trebui să fie o mândrie pentru noi faptul că mai există pe aici astfel de valori naturale. Dar câți înțeleg oare chestiunile de acest gen… și nici măcar nu îi poți acuza că își trăiesc existența în lumea lor lipită de pământ.

Mai poți vedea pe aici diverse păsări răpitoare, de la șorecar mare (Buteo rufinus) care este o specie care pe la noi cuibărește în doar câteva zeci de perechi cantonate prin Dobrogea, la herete sur (Circus pygargus), vânturel roșu (Falco tinnunculus), vânturel de seară (Falco vespertinus), șerpar (Circaetus gallicus), și cine știe câte altele care vizitează zona în timp de migrație, care peregrinează ca juvenili în căutare de habitate favorabile, sau care cuibăresc pe aici dar nu ai norocul să le vezi la scurte incursiuni în acest “teren”… (Mulțumiri sincere colegului și prietenului dr. Ion Constantin de la Universitatea din Iași pentru părerile despre unele păsări fotografiate…)

Dealul Allah Bair a devenit arie protejată prin Decizia 31 din 1980 a Consiliului Popular Județean Constanța. Prin Legea 5/2000 a devenit arie naturală protejată de interes național, având codul 2367 – Rezervația Naturală Dealul Allah Bair, pe o suprafață de doar 10 hectare.

Situl Natura 2000 ROSCI0053, care are o suprafață de doar 187 hectare, cuprinsă între 49 și 192 m altitudine. Acest sit protejează un mic fragment de stepă ponto-sarmatică, prezentând cca 30 specii de plante rare iubitoare de stâncării calcaroase, specii de origine pontică, balcanică și mediterană; specii de interes conservativ sunt spre exemplu: Campanula romanica, Agropyron cristatum brandzae.

Suprapus peste acest SCI (Directiva Habitate a UE), situl Natura 2000 SPA (Directiva Păsări a UE) Allah Bair – Capidava (ROSPA0002), are o suprafață de 11.645,1 hectare, conform H.G. 1284 din 24 octombrie 2007. Conform formularului standard, cuprinde terenuri între 0 și 217 m altitudine… ambele nivele fiind probabil exagerate…  Aici cuibăresc printre altele 3-5 perechi de uliu cu picioare scurte (Accipiter brevipes), 2-5 p. de buhai de baltă (Botaurus stellaris), 8-10 p. de buhă mare (Bubo bubo), 20-30 p. de pasărea ogorului (Burhinus oedicnemus),  4-5 p. de șorecar mare (Buteo rufinus), 110-120 p. de caprimulg (Caprimulgus europaeus), 6-7 p. de șerpar (Circaetus gallicus), 8-10 p. de herete de stuf (Circus aeruginosus), 15-20 p. de ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), 12-15 perechi de pietrar negru (Oenanthe pleschanka)… Desigur, pe lângă speciile de păsări cuibăritoare apar pe aici numeroase specii în migrație, iarna, sau sunt prezente fără a avea cuiburi în zonă. Există aici desemnată o Arie de Importanță Avifaunistică, Allah Bair – Capidava (RO 107), pe o suprafață mai consistentă, de 12.519 hectare, cuprinzând o diferență altitudinală de la 5 la 205 m, începând de la Dunăre. Conform datelor Societății Ornitologice Române (1990-2006), cuibăresc în acest teritoriu cca  6-8 perechi de călifar roșu (Tadorna ferruginea), 55-60 p. de stârc galben (Ardeola ralloides), 14-22 p. de vânturel de seară (Falco vespertinus), 4-5 p. de gaie brună (Milvus migrans), 90-100 de p. de dumbrăveancă (Coracias garrulus), 70-80 p. de pescărel albastru (Alcedo atthis), 120-130 p. de sfrâncioc cu fruntea neagră (Lanius minor), 100-120 p. de ciocârlie de stol (Calandrella brachydactyla), 120-140 perechi de presură de grădină (Emberiza hortulana)…

Vezi deci un deal dobrogean și împrejurimile sale, cât de multă valoare naturală pot să concentreze… Cât de interesant ar fi de revenit mai frecvent, de stat mai mult timp prin zonă, a te plimba cu un botanist care să cunoască speciile locului, a privi acvile și alte păsări răpitoare prin lunete luminoase…

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost preluat de pe site-ul dr. Peter LengyelAici puteţi urmări mai multe imagini din rezervaţia Allah Bair Dobrogea.

Peter Lengyel s-a născut în 1973 în Sighetu Marmaţiei şi a absolvit biologia la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj. Este biolog, expert în conservarea biodiversităţii, fotograf al naturii, membru al Asociaţiei “Valea Verde”, dar şi secretar ştiinţific la ONG UNESCO Pro Natura, cu sediul în Bucureşti, şi membru al Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii.



Puteţi urmări şi:

FOTO Vama Veche – 2 Mai: Înapoi la sălbăticie

FOTO Festivalul Antic și Medieval – Aeternus Maramorosiensis 2011

FOTO Bialowieza – Ultima pădure de şes din Europa

FOTO Zboruri peste verde – Maramureş

FOTO Ecosisteme din Transilvania: Pădurile de fag

FOTO Parcul Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş

FOTO Lacul Sfânta Ana și Tinovul Mohoș

FOTO  În zbor peste Dobrogea

FOTO Survolând Delta Dunării


 

 



24 de comentarii

  1. Pingback: România sălbatică. Parcul Naţional Călimani | TOTB.ro - Think Outside the Box

  2. Pingback: FOTO Dunele marine de la Agigea | TOTB.ro - Think Outside the Box

  3. Pingback: FOTO Lacul Techirghiol, cu totul altfel decât în cărțile poștale | TOTB.ro - Think Outside the Box

  4. Pingback: Fotograful sălbatic | TOTB.ro - Think Outside the Box

  5. Pingback: FOTO Pădurea Niculițel – Valea Teilor: Un peisaj de basm al Dobrogei | TOTB.ro - Think Outside the Box

  6. Pingback: FOTO Parcul Naţional Gauja – Letonia | TOTB.ro - Think Outside the Box

  7. Pingback: Parcul Natural Usedom – Germania | TOTB.ro - Think Outside the Box

  8. Pingback: FOTO Rezervația Biosferei Urdaibai – Spania | TOTB.ro - Think Outside the Box

  9. Pingback: FOTO Parcul Naţional Triglav – Slovenia: Un paradis european | TOTB.ro - Think Outside the Box

  10. Pingback: FOTO Parcul Natural Roussenski Lom – Bulgaria | TOTB.ro - Think Outside the Box

  11. Pingback: FOTO Parcul Natural Mazurski – Polonia | TOTB.ro - Think Outside the Box

  12. Pingback: Ce nu știm despre sălbăticiunile noastre? | TOTB.ro - Think Outside the Box

  13. Pingback: Plăcerea de a fotografia în Natură | TOTB.ro - Think Outside the Box

  14. Pingback: Delta Ebro – Spania | TOTB.ro - Think Outside the Box

  15. Pingback: Protejarea Naturii prin Forța Imaginii | TOTB.ro - Think Outside the Box

  16. Pingback: În zbor cu vulturii: Parcul Natural Torcal de Antequera – Andalusia – Spania | TOTB.ro - Think Outside the Box

  17. Pingback: FOTO Plimbarea de sâmbătă: Rezervaţia Naturală Râpa Roşie | TOTB.ro - Think Outside the Box

  18. Pingback: FOTO Plimbarea de sâmbătă: Iezerul Mare – Munţii Igniş | TOTB.ro - Think Outside the Box

  19. Pingback: FOTO Bocşe, cărbune de lemn – mangal | TOTB.ro - Think Outside the Box

  20. Pingback: FOTO Plimbarea de sâmbătă: Munţii Ţibleş | TOTB.ro - Think Outside the Box

  21. Pingback: FOTO Călătorie pe ape și uscat: Situl Ramsar Confluența Olt-Dunăre | TOTB.ro - Think Outside the Box

  22. Pingback: FOTO Travel outside the Box: Parcul Național Sounio – Grecia | TOTB.ro - Think Outside the Box

  23. Pingback: FOTO Plimbarea de sâmbătă: Situl Ramsar Suhaia | TOTB.ro - Think Outside the Box

Leave A Reply