FOTO Protestul moţilor la Câmpeni: "Uniţi salvăm Munţii Apuseni / Uniţi salvăm toată România"

0

La început, au fost câteva zeci de oameni. Apoi, câteva sute şi în scurt timp au sărit de o mie. Numărătoarea nu şi-a mai avut rostul, odată ce străzile din centrul Câmpeniului au fost ocupate de oameni cu steaguri şi pancarte. Au coborât moţii din munţi cu tot cu cai, căruţe şi boi. Au venit purtând cămăşile tradiţionale ale costumelor populare să spună că vor natură, nu cianură. Au pus în căruţe şi câteva instrumente muzicale, că moţul aşa e, de felul lui – munceşte din greu, dar îi place şi să se veselească. “Uniţi salvăm” s-a auzit, mai întâi, pentru Roşia Montană, dar apoi a devenit “Uniţi salvăm Munţii Apuseni”. Şi, pentru că marea adunare a moţilor de la Câmpeni a fost, de fapt, a românilor din toată ţara care susţin moţii, s-a strigat, cu tărie, “Uniţi salvăm toată România!”.

 

SONY DSC

 

 

Părinţi cu copii mici în spate sau de mână, bunici, mătuşi, veterani, adolescenţi, ţărani, meşteşugari, activişti din Cluj, Bucureşti, susţinători din Oradea, Braşov, Sibiu, Oltenia, Sălaj, localnici, cu mic, cu mare, cu animale din gospodărie sau cu animale de companie, s-au adunat în centrul oraşului Câmpeni pentru a spune „nu” proiectului minier de la Roşia Montană, „nu” gazelor de şist, „nu” abuzurilor din partea statului şi „nu” modului de guvernare care nu ţine cont de oamenii pe care îi guvernează. O mare de steaguri şi pancarte a inundat centrul Câmpeniului, timp de mai multe ore, ieri după-amiază – iar însemnele campaniei „Salvaţi Roşia Montană” şi steagul tricolor au ajuns inclusiv pe blocuri, printre parabolice sau pe pereţii fabricii de mobilă de la intrarea în oraş. „Maică, să salvaţi, maică, Apusenii şi ţara asta de nenorociţi”, spune, printre lacrimi, o doamnă îndoliată, care priveşte cu duioşie cum, la câţiva paşi în faţa ei, un grup de puştani strigă cât îi ţin bojocii „uniţi salvăm” şi bat cu foc din peturi.

„Nu mai lăsăm să îşi bată joc de noi! Destul!”, strigă un moţ cu faţa brăzdată de ridurile muncii în soare, dintr-una din căruţele care stau cuminţi înşirate în spatele manifestanţilor cu steaguri. Nici caii nu se mişcă, nici boii nu dau semne că i-ar deranja gălăgia din jurul lor. Dar e o gălăgie prietenoasă, molipsitoare, care te face să strigi şi tu, să zâmbeşti printre steagurile care te acoperă şi să te bucuri că te afli în mijlocul atâtor oameni frumoşi, care cred. Cred că vocea lor poate schimba ceva. Cu vuvuzele, goarne, pocnitori, talăngi sau tobe, cu forţa plămânilor, cu toată fiinţa lor, oamenii cântă „Uniţi salvăm Roşia Montană / Uniţi salvăm Munţii Apuseni!”. Tinerii de la Cercul Întreg din Cluj au venit să cânte „Lăsaţi aurul în munţi”, solista de muzică populară Mariana Anghel a venit să cânte melodii din folclorul moţilor, lui Avram Iancu i s-a cântat imnul pe care îl ştie fiecare moţ. A fost soare, ieri, la Câmpeni şi asta le-a făcut pe câteva doamne mai în vârstă să iasă şi ele din casă, să se pună pe o bancă în parcul din centru şi să spună celor din jur: „Vedeţi, şi vremea ţine cu moţii! A plouat toată săptămâna şi acum, că iese lumea pentru Roşia Montană, iese şi soarele”, îmi descrie una dintre doamne o boltă cu mâna pe cer. Pe deasupra mulţimii, o dronă dotată cu cameră de filmat îşi face apariţia din când în când, iar oamenii o salută sau agită mai tare steagurile când o văd.

De sus, de pe blocul aflat chiar lângă parcul cu statuia lui Avram Iancu, se vede cel mai bine dimensiunea protestului: şi în parc, şi pe străzile care vin către parc, stau oameni şi ascultă vocile care se perindă la microfonul de pe scenă. Eugen David, preşedintele Alburnus Maior şi simbolul rezistenţei din Roşia, este aplaudat cel mai tare. Vocea lui înăsprită de lupta pe care o duce de 14 ani are acelaşi mesaj ca întotdeauna: „Nu voi ceda nici o palmă de pământ din Roşia Montană!”. „Să vină ăştia cu exploatarea, că ne punem pe jos în faţa lor, că oamenii din Pungeşti. Să vedem, ne puşcă?”, rosteşte cu năduf un bărbat din mulţime către cei din jur. „Şi de ne puşcă… ne puşcă, măcar murim pentru ceva”, îi răspunde un altul. „C-o moarte toţi suntem datori”, îşi aminteşte altcineva versurile lui Coşbuc, chiar dacă nu tocmai ca-n poezie. Şi dialogul se leagă şi se mută către numitorul comun – guvernarea care face ce vrea cu ţara şi de care „ne-am săturat”. În mulţime, oameni care s-au cunoscut doar pe reţele sociale, protestând fiecare în altă parte a ţării, ajung acum să se vadă faţă în faţă şi să îşi dea mâinile. Un moţ bătrân, care stă într-o căruţă şi analizează tot ce se petrece în faţa ochilor lui, glăsuieşte, după ce a cântărit el bine toate cele: „No, dacă era şi Iancu aci, tare i-ar mai fi plăcut!”. Iar peste vocea lui, vocea mulţimii strigă, încă o dată, încă o dată, „Uniţi salvăm Munţii Apuseni / Uniţi salvăm toată România”.

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

SONY DSC

 

Text şi foto:  Camelia Jula


Leave A Reply