FOTO Primăvara evacuaților

Astăzi, 12 martie, în fața Primăriei Sectorului 5 s-au adunat să protesteze membri ai comunității Rahova-Uranus, care fie au fost evacuați, fie urmează să ajungă curând în stradă, și susțimători din societatea civilă. Săptămâna trecută, 13 membri ai unei familii au fost evacuați din casa unde au locuit cu acte în regulă 30 de ani, fără ca autoritățile să le ofere o soluție, după cum prevede legea. Protestul de azi, la fel ca nenumăratele solicitări adresate Primăriei, a rămas, din păcate, fără un răspuns din partea administrației.

de Andra Matzal

Povestea familiei Moldoveanu, care a fost evacuată săptămâna trecută din casa de pe Strada Sabinelor, unde au plătit chirie statului timp de 30 de ani, dintre care ultimii șapte i-a petrecut făcând cereri de locuință socială către Primărie, este, din păcate, una tipică pentru comunitatea Rahova-Uranus. În urma retrocedărilor, mulți locuitori ai zonei au fost sau urmează să fie dați afară din casele pe care le-au întreținut cum au putut mai bine, fără ca autoritățile să respecte prevederile pentru asemenea situații: oamenilor nu li se oferă nici locuințe de urgență, nici consiliere, cu atât mai puțin locuințe sociale. Cu mic, cu mare, sunt aruncați  în stradă, unde locuiesc în barăci improvizate, de unde cu greu își pot urma viața de zi cu zi. ”Dormim ca niște câini,” spune unul dintre cei doi copii ai Cameliei Moldoveanu, care nu mai merge la școală de când nu mai are casă. În condițiile în care atât proprietarul imobilului, cât și familia care a locuit aici cu chirie s-au achitat de datoriile lor, Primăria este singura parte care, de aproape 20 de ani, persistă într-o pasivitate revoltătoare în ceea ce privește rezolvarea acestei probleme care afectează aproape o sută de membri ai comunității Rahova-Uranus.

 

 

La protestul de azi, unde au participat peste 50 de persoane, atât locuitori ai zonei, cât și membri ai societății civile solidari acestei cauze, oamenii n-au mai fost atât de deschiși și pașnici, ca la nenumăratele invitații de dialog pe care le-au adresat până acum Primăriei Sectorului 5. Primarul Marian Vanghelie a fost chemat de protestatari în stradă, însă niciun reprezentant al administrației n-a răspuns scandărilor, astfel încât singurele autorități care le-au ținut de urât oamenilor au fost jandarmii, unii dintre ei îmbrăcând simbolic vesta de Negociator. Relația dintre comunitate și Primărie are însă o lungă tradiție în lipsa de transparență, atâta vreme cât cererile de locuință socială trimise de familia Moldoveanu au rămas unanim fără ecou.

 

Ba mai mult, reprezentanții primăriei au oferit drept explicație pentru lipsa de inițiativă cele 1.500 de cereri de locuințe sociale, care se adună însă spre disperarea oamenilor. ”Dacă ne dă nouă casă Vanghelie, trebuie să dea la toată lumea, așa că de zece ani nu mai dă la nimeni,” spune cineva. Dacă primarul Marian Vanghelie s-a anunțat inițial dispus să se alăture proiectului Economatul Locativ, propus de Asociația laBomba Studios și o echipă de specialiști, săptămânile care au urmat au demonstrat încă o dată lispa unei politici sociale consistente și consecvente. Camelia Moldoveanu, de altfel, a fost sfătuită de angajați ai Primăriei, să-l pândească pe Marian Vanghelie seara – pentru că atunci își face apariția edilul la primărie – și să-l interpeleze personal. Paradoxal, un îndemn la o mișcare de semi-nesupunere civică, doar pentru obținerea unor drepturi care i se cuvin, conform legii. În disperarea omului aruncat în stradă, Camelia Moldoveanu l-a așteptat pe primar în fața instituției, doar pentru a fi împiedicată de poliție, sub pretextul că ar face parte dintr-un ”grup infracționar.”

 

 

Protestul de marți – derulat de data asta regulamentar, cu aprobare, într-un țarc special (”lagăr”, cum l-au botezat cei de la miting) – este a doua descindere a comuniății și a societății civile la sediul Primăriei, din ultimele două sătpămâni. Pe 1 martie, data la care fusese anunțată inițial evacuarea și, implicit, sosirea executorului judecătoresc, un grup de vreo 30 de persoane au venit la Primărie să depună la Registratură cereri pentru respectarea dreptului la locuință. Cei câțiva polițiști din fața insituției, au fost luați atunci pe nepregătite, reacționând nejustificat de violent cu o mână de oameni veniți să depună niște hârtii la un birou public. ”O fi primăria instituție publică, dar e păzită de poliția locală,” a spus unul dintre oficialii care le-au refuzat oamenilor accesul în clădire. După câteva incidente gratuite, animate doar de excesul de zel al unor autorități neobișnuite cu dialogul, oamenii au putut intra înclădire, spre disperarea unei polițiste: ”Credeam și eu că azi, de 1 martie, o să fie liniște. Și nici flori n-am primit.” Au urmat, desigur, alte tergiversări – ba că nu există coli de scris, ba că nu putem intra pentru că se renovează holul, ba că trebuie să mergem la registratură unul câte unul –, tergiversări utile, de altfel, atâta vreme cât vinerea, mai ales de 1 martie, e zi scurtă. Până la urmă, printr-un minim efort de voință și disponibilitate, s-a putut merge la registratură, aflată într-un birou cu doamne îmbufnate, care nu păreau prea încântate să înregistreze zeci de cereri. Ba păreau chiar sceptice că demersul ăsta ar avea un sens – ”Dar voi de ce mai veniți aici? V-am mai spus de atâtea ori, nu avem case”.

 

 

De data asta, la mitingul organizat cu aprobare, forțele de ordine n-au mai fost luate prin surprindere și nici angajații Primăriei n-au mai fost deranjați. Decât poate sonor: ”Sunt puțini, domle, dar fac mare gălăgie,” spunea un jandarm în cască. ”Case pentru toți, nu doar pentru mafioți”, ”Rahova-Uranus vă avertizează, laBomba explodează,” ”Noi v-am votat, voi ne-ați alungat” au fost doar câteva dintre sloganurile protestului de azi, în urma căruia însă niciun reprezentant al administrației nu a oferit vreo declarație referitoare la soarta unei întregi comunități, pe care Primăria se dovedește incapabilă s-o susțină. Cu toate astea, simplul fapt că membrii comunității, susținuți de activiști și alți membri ai societății civile, au reușit să organizeze un protest vocal pentru a-și cere drepturile, să-și aducă problema în fața media și a autorităților printr-un miting consistent, este un semn important că această comunitate este agregată și își cunoaște statutul. Nu demult, în zona Rahova-Uranus, o metodă obișnuită de protest, actualizată sau folosită ca amenințare, era ca oamenii să-și dea foc. Nu degeaba, când mai fac haz de necaz, oamenii din zonă care luptă azi pentru locuințele sociale ce li se cuvin și, implicit, pentru un viitor mai sigur pentru copiii lor, mai spun în glumă: ”Și ce vrei, să-mi dau foc?”. Din fericire, oamenii n-o mai fac, ci ies în fața autorităților, scandându-și nemulțumirea și reclamând incompetența instituțiilor.

 

Puteți citi și: 

Un antropolog în Rahova-Uranus: Cu cât oamenii din cartier trăiesc mai în suspans, cu atât se emancipează

Parada femeilor evacuate. Când societatea civilă aruncă mănușa politicienilor