Fotografiile lui Phillip Toledano, artist care experimentează cu diferite medii, de la sculptură, la pictură, documentează diferite aspecte mai puţin vizibile ale vieţii cotidiene, de la relaţia pe care o avem cu întreaga cultură a divertismentului, până la noile standarde de frumuseţe şi jocul de umbre dintre viaţa publică şi cea privată. Sexphone este o serie de fotografii prin care Phillip Toledano trece o graniţă cel mai adesea trecută sub tăcere: identitatea şi poveştile unora dintre cei care lucrează la liniile fierbinţi, răspunzând fanteziilor sexuale ale anonimilor.
“Am 60 de ani şi am studiat antropologia la Columbia University. Sunt căsătorită de 25 de ani. Bărbaţii mă sună pentru o infinitate de motive. Desigur, mă sună pentru a se masturba. Eu numesc asta “eliberare funcţională a stresului.” Nu e vorba de sex; e un cocktail de testosteron, alimentat de dependenţa de pornografie, singurătate şi nevoia de a auzi vocea unei femei. Reuşesc să scot de două ori mai mulţi bani decât în lumea corporatistă. Lucrez de acasă, iar banii îmi sunt transferaţi zilnic în cont.”
“Între cel care sună şi operatorul liniei fierbinţi există un contract de auto-iluzionare reciprocă,” scrie artistul. “Cel care sună îşi imaginează că vorbeşte cu cea mai ascunsă dintre fanteziile lui, iar operatorul joacă de bunăvoie acest rol. Un operator de linie fierbinte trebuie să aibă capacitatea de înţelege dorinţele clienţilor. Dar, cel mai important, trebuie să decripteze dorinţele despre care nu se vorbeşte. Aceste lucruri sunt prea revoltătoare, prea scandaloase şi prea umilitoare pentru a fi articulate. Din câteva cuvinte mormăite la telefon, operatorul trebuie să ţeasă o întâlnire fantasmatică precis detaliată. Acest lucru necesită o imaginaţie bogată, abilităţi de actorie şi, mai presus de toate, o înţelegere profundă a poftelor umane. După ce tânjim? Ce cuvinte au forţa maximă? Ce ton va fi mai eficient pentru a ajunge în pantalonii unui bărbat? Linia fierbinte înseamnă teatru. O piesă artificială în timp real despre pasiune, coordonată verbal de o persoană cu fantezie, care conduce spre o singură concluzie posibilă,” scrie Toledano, care a publicat un album foto pornind de la seria Phonesex.
“Pentru cei care mă sună sunt, în primă instanţă, o păpuşă Barbie inanimată. Ei nu ştiu cum arăt, cine sunt, ce simt sau dacă simt ceva. Ei nu pot decât să-şi imagineze. Jobul meu e să-i fac să se bucure de fanteziile lor, să-i conving că nu sunt o păpuşă. Că sunt visul lor devenit realitate. Când mă întreabă dacă sunt blondă, devin blondă. Dacă vor să ştie cât de udă sunt, le spun că am lenjeria fleaşcă. La fiecare sunet pe care-l scoate cel care sună, răspund cu o afirmaţie, îl încurajez, insulfu viaţă în fantasmele lui, modelez o păpuşă din carne şi oase.”
“Prima dată am lucrat într-o sâmbătă, la miezul nopţii. M-a sunat un domn pe care cred că-l chema Bob. Mi-a povestit de prima lui experienţă cu un glory hole. Mi-a explicat că nu avea pe nimeni căruia să-i poată mărturisi asta, iar atunci am simţit un soi de intimitate ciudată între noi, deşi totul era înrădăcinat în fantezie. Cred că e mai uşor să-ţi eliberezi dorinţele către o persoană fictivă, care să nu te judece, deoarece acest lucru nu are consecinţe în lumea reală.”
“Vocea mea este foarte înaltă. Sunt o persoană imatură şi submisivă. Vocea pe care o folosesc la telefon este oarecum o reprezentare a acestor trăsături. Atunci când mă prefac că sunt excitată, folosesc un anume ton al vocii. Îmi imaginez că sunt o şcolăriţă catolică, dezvirginată de profesorul ei de istorie. ‘Oh, oh, d-le Johnson!'”.
“Am început să lucrez la linia fierbinte pentru că m-am gândit: De ce să vorbesc porcos pe gratis, când aş putea să scot şi nişte bani? Această muncă îmi ridică foarte mult respectul de sine, pentru că sunt mulţi bărbaţi care se uită la pozele mele şi vor să-mi vorbească.”
“Sunt un bărbat heterosexual, care vorbeşte la telefon cu femei. Ele mă vor. Vor să le vorbesc şi să le duc într-o altă lume. Mă pricep la asta. Sunt profesionist. Un cavaler adevărat. Vorbesc cu femei mai tinere. Cu femei mai în vârstă. Vorbesc spaniolă şi engleză. Mi s-au făcut nenumărate oferte. Ele vor să ne întâlnim şi să trecem la partea fizică, însă eu mă rezum la conversaţii telefonice.
“Aseară am primit cel mai tulburător telefon din ultima vreme. Un bărbat s-a împuşcat în timp ce vorbea cu mine. Sunetul inconfundabil al unei arme, urmat de sunetul greoi şi surd al corpului prăbuşit pe podea. Lucrurile astea mă sperie. Până acum, am primit confesiunea unui abuz sexual incestuos, am fost rugată să fac sex cu fratele meu mai mic şi am mai asistat telefonic la alte două sinucideri.”
“Era un tip care voia să fie căţeluşul meu. Mă suna aproape săptămânal şi vorbeam mai bine de-o oră, însă niciodată n-am ştiut ce să-i spun. Îi spuneam că ieşim la plimbare, că-i aduc ziarul la pat. habar n-am dacă-i plăcea, pentru că niciodată nu spunea nimic. Uram momentul în care suna, pentru că ştiam că trebuia să îndrug verzi şi uscate timp de o oră.”
N-aş fi crezut niciodată că voi ajunge să lucrez la linia fierbinte. Am lucrat mulţi ani ca operator la serviciul de relaţii clienţi, unde primeam mereu remarci despre vocea mea sexy. Eu credeam că aveam un ton profesional, nu sexy. Şi munca asta e tot de serviciu clienţi. Doar că, la final, clienţii au închis cu mai mult decât un simplu zâmbet.”
2 comentarii
cred ca ajungem sa ne confesam necuinoscutilor prin linii telefonice obscure sau sa le spunem unor oameni care sunt undeva departe ceea ce ne dorim cu afdevarat pentru ca nu prea exista sinceritate si deschidere in societatea in care traim, suntem oficiali unii cu ceilalti, deseori chiar si la o bere, deseori chiar si in familie. mai mult, pentru ca fetele sunt indrumate sa caute feti-frumosi cu bani si masini si muschi, exista mii si mii de barbati normali, banali, refuzati si frustrati, care vor avea nevoie de substitut telefonic sau de alta natura in locul realitatii…
Ne e frica si mereu ne ascundem de sinceritate.