FOTO Plimbarea de weekend: Mons Sancti Petri – Petersberg – Barcaszentpéter – Sânpetru

0

Localitate situată în Tara Bârsei, la poalele dealului Lempeș… la doar 7 km nord de Brașov. În latină se numea Mons Sancti Petri, în germană Petersberg, Petersdorf, Petersburg, în dialect săsesc Pittersbarch, Pitersbarχ, în maghiară Barcaszentpéter, Szentpéterfalva, în română recent Sânpetru, mai demult Sânt Petru (în glume-cu-substrat, ai putea zice că încă nu se știe cum se va numi în rusă și nici în chineză, și cu atât mai puțin în klingoniană). Atestată documentar din 21 martie 1240 sub numele Ecclesia Mons Sancti Petri; la această dată, IV. Béla király, Rege al Ungariei din Dinastia Árpádiană, dăruiește localitatea cavalerilor teutoni, în document fiind menționat că toate satele dăruite aveau și biserică. Documente din 1415 îl menționează ca Petersberg, apoi în 1421 villa Zenth Peter.

dsc_1663

de Peter Lengyel

 

DSC_1718

DSC_1747

 

 

După alungarea teutonilor în 1225, locul ajunge în custodia călugărilor cistercieni. Localitatea a fost parțial distrusă de năvălirea turcilor din 1432. În secolul 15 au fost ridicate ziduri de fortificație și au fost adăugate 5 turnuri de apărare; au fost construite încăperi situate pe două etaje; a existat și un șanț cu apă. Intrarea era pe latura sudică, existând un grilaj și un pod mobil. Există și azi 3 bastioane pătratice, unul pentagonal și bastionul porții de intrare; zidul dintre ele se ridică la 8 metri înălțime. Zidurile fortificate au guri de tragere și de turnare de smoală încins… ca și la alte asemenea sisteme defensive ale Transilvaniei. Picturile murale din capelă, din secolul 14, care parțial se păstrează până azi, sunt realizate de meșteri veniți din sudul Germaniei. Incinta fortificată este de formă ovalar-hexagonală; acest zid este inelul interior care se păstrează până azi, dar în trecut existau aici alte două inele de fortificare, ce asigurau loc de retragere pentru animalele domestice și creșteau gradul de protecție în fața atacurilor. În 1600, localitatea a fost pustiită de tătari. Aici au fost la 1611 lupte dintre oștile din Transilvania ale Principelui Báthory Gábor cu oștile lui Radu, Voievod din Valachia. Năvălirea turcilor din 1658 a dus la noi distrugeri, incendieri și reducerea populației. Incendii mai mult sau mai puțin devastatoare pentru localitate au fost multe… mai mari fiind cele din 1625, 1760, 1769, 1823, 1855. Aici a fost lupta dintre secui și ruși, la 1849.

DSC_1647

DSC_1652

 

 

Biserica în stil romanic a fost ridicată pe la începutul anilor 1200. Turnul clopotniței s-a prăbușit în 1713; noua clopotniță a fost ridicată între 1778 și 1782, dar ea s-a prăbușit. Vechea biserică s-a dărâmat parțial 1788 și 1794. În 1795 a început construirea unei noi biserici, în stil neoclasicist. Turnul care se păstrează până azi a fost ridicat în 1817 și păstrează două clopote, unul din 1456 (sau 1452?) și altul din 1640. Clădirea Primăriei a fost ridicată în 1825, lângă poarta veche a cetăți.

DSC_1596

DSC_1613

 

 

În 1786 erau aici 1222 locuitori. În 1900, aici trăiau 2.173 locuitori, dintre care sașii erau 1.183, românii 942 iar maghiarii 47. În 1945, 224 sași au fost deportați în gulagul sovietic… 55 au murit acolo. În anii 1950-1960, comuniștii au adus în această localitate familii de țărani din alte zone. Emigrarea sașilor în perioada 1958-1970 a redus numărul acestora la circa 700. În 1989, mare parte a sașilor rămași, au emigrat în Germania. În 1992 erau 3.309 locuitori, dintre care 2.856 români, 319 sași, 107 maghiari și 23 țigani. La recensământul din 2011, românii reprezentau 91,8%, maghiarii 2,7%, sașii 1,7%, țiganii 1,7%.

 

DSC_1622

 

 

Pe poartă este o inscripție care arată că vizitarea cetății se poate face luni între 11 și 17. În rest este tăcere.

© dr. Peter Lengyel

DSCN5720X

 


Leave A Reply