Mozaicurile formate din tufărişuri, livezi bătrâne, grupuri de arbori, buruienișuri şi petece înierbate acoperă mari suprafețe în peisajul maramureșean. Măceşe coapte, roşii-de-tot pe fundalul frunzişului încă verde-curat, nu se prea vede că Toamna este la orizont. Porumbele albastre şi alune coapte în tufăriş, un păr-pădureţ îşi coace fructele mărunte şi fade: dacă le guşti simţi gustul sălbaticului, al naturalului nepervertit de fiţele umane. Dealuri şi văi cu tufe multe, o reţea de suprafeţe înierbate, arbori singuratici sau în pâlcuri; pe sub boscheţi fâşâie o veveriţă. Zumzăitul insectelor ce forfotesc prin aerul cald, triluri rare ale păsărilor insectivore care “le adună”.
Culori trecătoare ale asfinţitului exuberează scurt, pentru a se scufunda între incertitudinile serii târzii, când contururile şi nuanţele se contopesc în negru. Bufniţe pe aripi neauzite, pleacă la tentative de vânătoare legitimă. Lilieci ies din scorburi, de sub scoarţa de arbore bătrân, şi pornesc la mâncat insecte. Îşi scoate capul din văgăună vulpea şi se furişează printre boscheţi. Oare ce va face astăzi? Simte că îi este foame!
Argynnis paphia
Salbă moale (Euonymus europaeus)
Lupul albinelor (Trichodes apiarius)
Sticleți
Fluturele-amiral
Tettigonia viridissima
Acesta este un fragment dintr-un articol publicat de biologul Peter Lengyel. Mai multe informații și imagini puteți urmări aici.