FOTO Plimbarea de sâmbătă: Iezerul Mare

Iezerul Mare (Tinovul Hărniceştilor) este situat la periferia estică a Munţiilor Igniş, pe teritoriul administrativ al localităţii Deseşti, într-un crater de circa 100 de hectare, aflat la altitudinea de aproximativ 1 010 metri. Are o suprafaţă înmlăştinită de circa 12-15-20 hecatare, cu un lac central de circa 200 de metri pătraţi şi o adâncime de circa 5 metri. Tinovul are formă ovală, este bine bombat, convex, spre zona centrală cu 6-7 metri mai înalt decât la margini, fiind înconjurat de păşuni montane mezofile.

Grosimea maximă a stratului de turbă ajunge la peste de 7 metri, iar volumul este estimat la 300 000 mc. E. Pop a ajuns cu sonda la 6,8 m, dar nu a dat de baza sfagnetului; pe baza polenului, el a reconstruit (în 1943) evoluţia vegetaţiei, a pădurilor începând cu apogeul călduros din postglaciar. Valoarea pH-ului este de 4,5-5. Există şi o zonă de trecere, mezotrofă, chiar eutrofă. Iezerul Mare are cea mai reprezentativă floră de tinoave din Maramureş: Sphagnum sp., Polytrichum sp., Empetrum nigrum, Eriophorum vaginatum, Vaccinium uliginosum, V. vitis-idaea, V. oxycoccos, Drosera rotundifolia, Andromeda polifolia, Scheuchzeria palustris, Potentila erecta, Homogyne alpina etc.

În lagg-ul tinovului există Molinia coerulea, Deschampsia flexulosa, Deschampsia caespitosa, Carex brioides, Succisa pratensis, Salix caprea, Gladiolus imbricatus, precum şi o populaţie de curechi de munte (Ligularia sibirica). Lagg-ul este folosit ca scăldătoare de către cerbi şi mistreţi. Dl Béres ne zice: „Protecţia este declarată formal pe 5 hectare. Pe lângă plantele caracteristice, se remarcă abundenţa de vuietoare (Empetrum nigrum), aici densitatea acestei plante este unică pe tinoavele din România.” Dintre trichoptere, se cunoaşte de aici Oligotricha striata.

Mulţumiri sincere colegilor care au ajutat la clarificarea unor aspecte legate de apartenenţa unora dintre specii: Eugen Petrescu, dr. Ion Constantin, dr. Gavril Negrean.

Calluna vulgaris

Betula sp.

Şorecar mare (Buteo rufinus), o specie rar sau foarte rar observată în Maramureş, aceste imagini fiind făcute la data de 16 august 2011.

Pereţi stâncoşi la marginea estică a Platoului Vulcanic Igniş către Depresiunea Maramureş.

Şorecar comun (Buteo buteo)

Şopârlă de câmp (Lacerta agilis)

Acest articol a fost preluat de pe blogul biologului Peter Lengyel.

Peter Lengyel s-a născut în 1973 în Sighetu Marmaţiei şi a absolvit biologia la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj. Este biolog, expert în conservarea biodiversităţii, fotograf al naturii, membru al Asociaţiei “Valea Verde”, dar şi secretar ştiinţific la ONG UNESCO Pro Natura, cu sediul în Bucureşti, şi membru al Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii.

Puteţi urmări şi:

FOTO Plimbarea de sâmbătă: Rezervaţia Naturală Râpa Roşie

FOTO Tăul Chendroaiei – Munţii Gutâi

În zbor cu vulturii: Parcul Natural Torcal de Antequera – Andalusia – Spania

FOTO Plimbare prin Delta Ebro – Spania

Traseul de sâmbătă: Alpii Austrieci, Tirol, Valea Lech

FOTO Parcul Natural Roussenski Lom – Bulgaria

FOTO Groapa Ruginoasă – Munții Apuseni

FOTO Parcul Naţional Triglav – Slovenia: Un paradis european

FOTO Trezirea naturii în Parcul Naţional Kampinoski – Polonia

FOTO Parcul Național Gir – Natura captivantă a Indiei

FOTO Peștera Gheţarul de la Scărişoara