FOTO Pe drum prin Asia Centrală: Kîrgîzstanul, înainte de alegeri

0

Am ajuns în Kîrgîzstan cu o lună înainte de alegeri. Din 83 de canditaţi care şi-au anunţat intenţia de a participa au rămas doar 20 (fiecare a trebuit să strângă 30.000 de semnături, să plătească 100,000 somi şi să absolve un test televizat de limbă). Anul trecut ţara a fost în pragul războiului civil. Protestele masive în Biskek au dus la schimbarea guvernului (fostul preşedinte Bakiyev a fugit, fiind înlocuit de un guvern interimar condus de Roza Otombayeva) şi luptele de stradă în Osh (la bază fiind conflictul interetnic dintre kîrgîzii şi uzbecii din sud) s-au soldat cu peste 200 de morţi şi 200.000 de refugiaţi.

de Vlad Petri/ Serghei Chiviriga (Marshrutka.ro)

Am vorbit cu 3 oameni, din zone geografice diferite, despre Kîrgîzstanul de azi şi cel de mâine, despre opţiuni personale şi politică.

 

Aygulya, Biskek


A absolvit Şcoala Americană din Biskek, după care a studiat 1 an la Berlin, în cadrul unui program de masterat. S-a întors de acolo, din dorinţa de a fi aproape de familie şi prieteni, de a urma o carieră în ţara ei. După ce a lucrat pentru un timp în  televiziune, s-a angajat acum la Institutul pentru Studii Central-Asiatice.

Ce îţi place în Biskek?
E un oraş foarte mic, dar drăguţ şi oamenii sunt foarte prietenoşi aici. Îmi plac oamenii de aici (bineînţeles, am crescut aici); e un loc plăcut, cu mult soare, îl numim Oraşul Verde şi Luminos, e un oraş cald.

Ce nu îţi place în Biskek?
Uneori pare că eşi blocat aici, că nu există perspective de a merge mai departe, de asta mulţi oameni pleacă. Nu-mi place că eşti foarte aproape de sărăcie aici, poţi vedea diferite clase sociale. De exemplu, când merg spre serviciu sau mă întâlnesc cu prietenii mei, văd oameni în vârstă sau copii foarte săraci; asta mă afectează mult. Când am locuit în Berlin am văzut mulţi oameni în vârstă, dar erau fericiţi, se vedea asta pe feţele lor, pe când aici vezi oameni suferinzi care e clar că au nevoie de ajutor şi aş vrea să nu mai văd asta.

Crezi că există o diviziune între nordul şi sudul Kîrgîzstanului?
Da, există diferenţe între Nord şi Sud, oamenii sunt diferiţi, cei ce locuiesc în Biskek sunt diferiţi faţă de cei ce trăiesc în Osh, chiar şi limba e diferită, dar, în acelaşi timp e stupid să împarţi o naţiune între nord şi sud- trăim într-o singură ţară, suntem o singură naţiune… De curând, dacă îi întrebi pe oameni de această diviziune tot mai mulţi se enervează, nu le place. A vorbi despre această diviziune nu duce decât la alte conflicte.

Ce crezi despre situaţia politică actuală?
E ciudat că aproape oricine vrea să fie politician acum. Oamenii sunt foarte activi dpdv politic, e un job foarte profitabil. Situaţia politică e foarte complicată, sper să ajungă la conducerea ţării profesionişti, politiceni adevăraţi. Vom avea alegeri în noiembrie şi sper ca totul să iasă bine. Noi avem libertatea expresiei aici, în comparaţie cu alte ţări din Asia Centrală; dacă opreşti pe cineva pe stradă şi-l întrebi despre politică va dori să vorbească despre asta şi aproape toată lumea e la curent, mai ales în Biskek.

Vei merge la vot?
Da, bineînţeles. E datoria mea.

Cum îţi imaginezi Kîrgîzstanul peste 20 de ani?
Probabil vom avea ceea ce au kazahii acum. Se zice că ei sunt cu 20 de ani înaintea noastră. Sunt multe probleme în toate domeniile acum, de exemplu în Film, Cinematografie sau Educaţie, sunt multe lucruri de schimbat, sper să ajungem ca alte ţări în 20 de ani, precum Kazahstanul, de exemplu. Sper totuşi să rămânem la fel de deschişi, să nu ne pierdem din ospitalitate.

Daca ai alege un singur lucru sau loc din Kîrgîzstan care îţi place cel mai mult, care ar fi acela?
Issyk-Kul. E un loc magic, care nu place doar străinilor, ci şi kîrgîzilor. Sunt multe poveşti şi legende despre Issyk-Kul; noi îl numim Lacul care Nu Îngheaţă Niciodată. E un loc la care vin mulţi kazahi, în vacanţă. Avem şi noi ceva ce ei nu au (râde).

 

 

Dacă ai alege o ţară în care să locuieşti în viitor care ar fii aceea?
Aş vrea să locuiesc în Kîrgîzstan, să am o casă mare, să fiu aproape de prieteni şi familie, aici în Biskek, dar aş vrea şi să am posibilitatea să călătoresc cât mai mult, să pot  să merg pentru o lună în Berlin sau să merg în Paris pentru o săptămână sau două. Ăsta e aproape un vis, dar ar fi perfect pentru mine să fie aşa. Mi-ar fi greu să trăiesc la distanţă – asta e ţara mea, ăsta e oraşul în care am copilărit şi mi-ar fi foarte dor de el. În Germania m-am simţit foarte bine, nu m-am simţit discriminată, oamenii sunt deschişi acolo, dar mi-a fost foarte dor de oraşul meu, oraşul meu sărac…

Ce ştii despre România?
Sunt foarte bucuroasă că am prieteni din România. Am întâlnit români când am fost în Berlin. Înainte ştiam că există România cu capitala la Bucureşti, dar nu ştiam foarte multe lucruri. Acum chiar îmi doresc să vizitez Bucureştiul şi să văd România. Îmi place româna – pentru mine sună foarte incitant, am încercat să învăţ câteva cuvinte în română şi mi se pare o limbă uşoară, cred că aş învăţa-o repede. Românii pe care i-am cunoscut sunt prietenoşi, avem multe opinii, glume comune, istoriile noastre seamănă într-un fel. Am încercat mâncarea voastră naţională – mămăliga, ştiu cum să gătesc mămăligă, mai ştiu despre (stai să pronunţ corect) Boşotani/Botoşani, ştiu de oraşul ăsta, am mai învăţat cum pronunţaţi voi anumite nume – prietena mea îmi spunea Ayguliţa, ştiu că adăugaţi iţa la sfârşitul numelui, ştiu că aveţi nume ruseşti ca Andrei, Vlad… Ştiu că aveţi ieşire la mare şi într-o zi îmi doresc să vin să vă vizitez.

 

Salamat – Karakol
Are 49 de ani, locuieşte în Karakol. În perioada Uniunii Sovietice a fost Profesor de Grafică, după care a lucrat ca inginer, a proiectat aparate industriale. După destrămarea URSS şi-a deschis o pensiune al cărei manager este şi în prezent. Am locuit la el câteva zile.

Cum a fost Kîrgîzstanul după independenţă?
Primul preşedinte a început bine, a avut un start bun. A realizat independenţa Kîrgîzstanului şi anul ăsta împlinim 20 de ani. În comparaţie cu Kazahstanul si Uzbekistanul, care au introdus moneda naţională mai târziu, preşedintele nostru a adoptat moneda naţională – somul, în 1991. Dar în treburile preşedintelui a intervenit familia sa şi multe posturi politice erau controlate de soţie, copii şi alte rude. La fel a fost în timpul celui de-al doilea preşedinte (Bakiyev).

Au urmat alegeri libere?
Au fost alegeri, dar apăruse din senin Bakiyev… După revoluţie, oamenii nu ştiau cu cine să voteze, el a promis că nu va face greşelile primului preşedinte. Dar după ce a fost ales au crescut preţurile, fiul său a început să fure banii din budget şi mergea tot mai rău. Iar în 2010 a fost din nou revoluţie.

Care sunt opţiunile acum?
Sunt doi candidaţi tineri, adică de vârsta mea, aproape de 50 de ani. Unul e Murat Imakulov, e candidat independent, a lucrat în Serviciul de Apărare Naţională. Şi acum e şef adjunct a SHOS – organizaţie antiteroristă. Al doilea candidat e un business-man tânăr; i-am auzit campania electorală şi mi-a plăcut cum a vorbit. Îl cheamă Temirbek Asamov. Totuşi sunt de părerea că afacerile şi politica nu pot merge împreună.

Cum îţi imaginezi Kîrgîzstanul peste 20 de ani?
Cred că va fi minunat. Oamenii o vor duce mai bine. Aţi fost în munţi, aţi văzut… Noi nu stăm mai rău decât Elveţia, chiar din contră, poate mai bine. Au venit elveţieni şi îi întrebam: „Ei, cum sunt munţii din Elveţia?”. Mi-au spus că sunt aceiaşi munţi ca la noi, doar că la natura acolo şi-a pierdut autenticul, totul e aranjat şi construit; aici natura e mai sălbatică, virgină, cum a fost aşa a şi rămas.

Crezi că tinerilor le va fi mai bine?
Da, absolut! Acum vedeţi că nu sunt locuri de muncă, nici salarii motivante şi toţi pleacă în Rusia sau mai departe. Dar dupa ce va veni un conducător bun, se vor schimba lucrurile, drumurile se vor reface. Aici au rămas aşa cum le-au construit sovieticii.

Crezi că se vor rezolva problemele etnice?
Desigur o să se rezolve, dar va trebui să treacă ceva timp. Conflictele de anul trecut din Osh nu se vor uita uşor. Fiecarui kîrgîz i-a fost omorât cineva apropiat de către uzbeci şi invers. Următoarele generaţii îşi vor aduce aminte că au fraţi omorâti de kîrgîzi sau de uzbeci.

Ai locui într-o altă ţară? Dacă da, care ar fii aceea?
Daca aş fi locuit în Rusia, aş fi fost considerat negru; chiar dacă eram un om bun, deştept, tot ar fi avut o atitudine negativă pentru că sunt de o altă naţionalitate. Mai bine decât în ţara ta nu e nicăieri. Noi avem de toate, începand cu resursele, lacul Issyk-Kul… M-aş duce să călătoresc, să văd cum trăiesc alţii, dar nu să traiesc în altă parte.

Ce îţi place şi ce nu îţi place în Karakol?
Îmi place că e un oraş liniştit, că e simplu să te înţelegi cu oamenii. Nu pot să zic ce nu-mi place… Conducerea ar trebui să se schimbe, să fie mai puţină corupţie.

Ce ştii despre Romania?
România e o ţară închisă. Ţin minte că în perioada URSS, România era liniştită, nu era un lider politic şi nici nu intervenea în politica externă. Cred că România e cea mai tăcută şi închisă ţară. Ştiu că în perioada sovietică mergea bine industria uşoară, erau cămăşi româneşti, prosoape. Voi sunteţi primii turişti din România aici.

 

 

Nurlan – Osh
Nurlan are 28 de ani şi e manager la Osh Guesthouse, singurul hostel din capitala sudică a ţării. Vorbeşte germana şi engleza. Speră că va fi ales un preşedinte care să trezească în oameni frica de Dumnezeu.

Ce îţi place în Osh?
Osh e un oraş în care poţi face rost de anumite lucruri mai ieftin, acest oraş a fost pe drumul mătăsii… E un oraş plin de viaţă.

Ce nu îti place în Osh?
Sincer, nu m-am gândit niciodată. Mi-ar plăcea să fie mai curat.

Ce îţi place şi ce nu îţi place în Kîrgîzstan?
Kîrgîzstanul e o ţară înfloritoare. Avem foarte multe resurse, mai ales pentru turism. Poporul kîrgîz e un popor foarte ospitalier şi pentru dezvoltarea ţării noastre ne trebuie idei noi în toate domeniile. Cel mai important e ca toţi copiii noştri să primească o educaţie foarte buna, să înveţe matematica, limba maternă şi trebuie ca părinţii să se implice mai mult. Acum în Kîrgîzstan tineretul nu primeşte educaţia potrivită (eu am fost profesor de limba germană). Părinţii se gândesc că dacă le cumpără pixuri, ghiozdane, caiete sau mâncare, asta e educaţie. Dar educaţia nu e asta, educaţia e când de mic, copilul e învăţat să îşi iubească ţara, poporul său, să fie tolerant cu alte popoare şi să-i respecte pe alţii indiferent de culoarea pielii sau rasă.

Cum îţi imaginezi Kîrgîzstanul peste 20 de ani?
Nu ştiu, dar în curând vor fi alegeri şi sper că poporul nostru se va uni. Dacă e să ne uităm la Germania, după al doilea război nu aveau absolut nimic, dar acum această ţară e foarte dezvoltată şi bogată, pentru că poporul a vrut asta cu adevărat. Acest sentiment trebuie să-l aibă şi poporul kîrgîz. Sper, după alegeri, să avem un preşedinte nou şi datorita lui, poporul kîrgîz şi ţara însăşi să fie cunoscută nu ca o ţară revoluţionară, ci ca o ţară-partener, economic şi strategic.

 

 

Foto: Vlad Petri

 

Acest articol a fost preluat de pe site-ul partener Marshrutka.ro.

Marshrutka4 artiști din domenii diferite călătoresc și lucrează împreună, încercând să descopere spațiul ex-sovietic dincolo de clișeele politice și turistice. Își propun să observe și să înțeleagă poveștile și atitudinile oamenilor în relație cu schimbările politice și economice. Și, observând și confruntându-se cu problemele din spațiul ex-sovietic, să înțeleagă eventual dintr-o nouă perspectivă istoria tranziției românești.

Prima călătorie Marshrutka a avut loc în Republica Moldova şi Transnistria în aprilie 2011.

A doua  are loc în perioada august-octombrie 2011, exclusiv cu mijloace de transport în comun, în 4 țări din Asia Centrală:  Kazahstan, Kîrgîzstan, Tadjikistan, Uzbekistan.

 

Puteţi citi şi:

FOTO Pe drum prin Asia Centrală: Tajikistan

FOTO Asia Centrală azi. Prima oprire – Kazahstan

FOTO Pe drum în fostul URSS – Collection Lenin

Marshrutka: Drumul spre fostul URSS începe în Moldova şi Transnistria

Marshrutka: Fosta URSS, dincolo de clişee politice şi turistice

Unde eşti, Marea Aralului?


 




Leave A Reply