FOTO Pădurea Niculițel – Valea Teilor: Un peisaj de basm al Dobrogei

Zona pădurii Niculițel, în vestul Dobrogei de Nord este un peisaj de podiș deluros, vălurit, unde substratul geologic este reprezentat de roci ai munților hercinici peneplenizați la o altitudine de 150-300 m, erodați de sutele de milioane de ani, unde aflorează insular bazalte, granitoide, lave sub formă de pernă, calcare dolomitice, peste care este depusă pe mari suprafețe o cuvertură de loess format în Cuaternar. Deși există și versanți stâncoși abrupți, câteva mici piscuri, totuși predomină aspectul colinar al culmilor rotunjite.

Pădurile compacte sunt mărginite de silvostepe și stepe, iar zonele stâncoase au vegetație saxicolă. Lunca Dunării cu vastele ei cantități de apă se situează în vecinătate, totuși acest peisaj al Niculițelului este relativ arid, cu precipitații de cca. 400-500 mm/ an.

Zona de nord a Dobrogei este considerată ca fiind una din refugiile unde pădurea a supraviețuit perioadei cuaternare (Pașcovschi S., Succesiunea speciilor forestiere, Bucuresti 1967; Pașcovschi S., Doniță N., Vegetația lemnoasă din silvostepa Românei, București 1967). Evident pe parcursul derulării puternicelor schimbări climatice, pădurile au avut diferite compoziții, de la pini la fag, faza carpenului, stejarilor șamd.

În cartea Istoria pădurii românești din cele mai vechi timpuri până astăzi, Ed. Ceres, București 1976, Constantin C. Giurescu arată la pg. 84-85: “Codrul”, întinsa pădure din nordul Dobrogei (…) Pădure de stejar, frasin, corn, ulm, dar având și tei mult – de aceea apicultura a luat dezvoltare în regiune și exportul de ceară prin Vicina, pe locul Isaccei de azi, e constatat documentar încă în 1281 – ea a fost exploatată, în timpul dominației turcești (1417-1877) de către locuitorii satelor vecine care duceau la Babadag și la Constanța cherestea. (…) Pădurea din jumătatea de miazănoapte a “Codrului”, pădure ce se întinde pe dealurile Taița, al Cadiului, al Fierului, al Gâlmelor, pe teritoriul comunelor Luncavița, Balabancea, Nicolițel și al orașului Isaccea, poartă și numele de “Pădurea Mare”.

Peisajul deluros al zonei Niculițel, păstrează și azi mari suprafețe de pădure… care ajung la cca. 19.000 – 20.000 de hectare. Pădurea actuală de la Niculițel este formată din amestec de gorun (Quercus petraea), stejar pedunculat (Q. robur), stejar brumăriu (Q. pedunculiflora), stejar pufos (Q. pubescens), cer (Q. cerris) și gârniță (Q. frainetto)… dar există aici și carpen (Carpinus betulus), specii de tei (Tilia sp.), frasin (Fraxinus sp.), ulm (Ulmus sp.) etc. Rezervația Naturală Pădurea Niculițel, desemnată în 1939, acoperă o suprafață de 11 hectare (aproape nimic, în comparație cu dimensiunile acestei păduri), iar aceeași arie apare la codul 2.772 în Legea 5/2000.

Există în zonă mai multe rezervații, în general de dimensiuni mici, precum și marea suprafață inclusă în Rețeaua Ecologică Europeană Natura 2000. În vecinătatea mănăstirii Cocoș există o arie de 4,6 hectare, considerată a fi rezervație mixtă, în care se zice că era “locul de cântat al cocoșilor sălbatici”; conform lui Filipașcu (Omul și fauna dobrogeană de-a lungul secolelor, Ocrotirea naturii dobrogene, Cluj Napoca, 24-40, 1976) era posibil să fie un loc de rotit al cocoșului de mesteacăn subspecia silvostepică Lyrurus tetrix viridanus, dispărut din Dobrogea… evident. În cartea lui Mihai Petrescu, Dobrogea și Delta Dunării – conservarea florei și habitatelor, Tulcea 2007, se menționează la pg. 123 ca fiind prezente la rezervația mănăstirea Cocoș mai multe specii de plante amenințate cu dispariția: Achillea depressa, Allium guttatum, Celtis glabrata, Crocus chrysanthus, Galanthus plicatus, Ornithogalum amphibolum; la pg. 124 se arată că “Deși ocupă o suprafață redusă, de numai 4,6 ha, în flora rezervației sunt întâlnite 16 specii amenințate la nivel național ce includ și doua specii din Lista roșie europeană”.

Rezervația Dealul Sarica are 100,1 hectare, din care cca 85% sunt acoperite de păduri balcanice și submediteraneene; există aici și exemplare seculare de stejar pufos (Quercus pubescens), care aparțin unor păduri relativ apropiate de cele naturale; mai există zone cu tufărișuri, silvostepe și arii stepice, ca și vegetație saxilcolă a stâncăriilor. În cartea lui Mihai Petrescu (menționată anterior), se arată la pg. 117 că aici au fost observate specii de plante amenințate cu dispariția: Anacamptis pyramidalis, Celtis glabrata, Crocus chrysanthus, Ephedra distachya, Ferulago confusa, Galanthus plicatus, Gymnospermium altaicum ssp. odessanum, Himantoglossum hircinum, Lunaria annua ssp. pachyrhiza, nectaroscordum siculum ssp. bulgaricum, Onobrychis gracilis, Stipa ucrainica. Este prezentă și Campanula romanica.

Rezervația Dealul Mândrești, protejează 5 hectare cuprinse între 20 și 60 m altitudine, cu vegetație de stâncărie, stepă și tufărișuri, la marginea mlăștinoasă a lacului Saun aparținând de lunca Dunării; prezintă locația cea mai nordică a răspândirii dobrogeană a speciei Paliurus spina-christi. În cartea lui Mihai Petrescu se arată la pg. 116 că de aici sunt cunoscute: Colchicum triphyllum, Crocus chrysanthus, Crocus reticulatus.

La Niculițel o altă arie interesantă este cea de la “Rezervația La Monument” o arie protejată prin desemnare la nivel local în Planul urbanistic general (PUG) al comunei Niculițel. În cartea lui Mihai Petrescu, la pg. 137 se arată că aici au fost identificate specii rare: Crocus chrysanthus, Galanthus plicatus, Lunaria annua ssp. pachyrhiza, Smyrnium perfoliatum, Stipa ucrainica. Aici se arată: “În această rezervație, în ciuda suprafeței reduse au fost înregistrați 25 taxoni din Lista roșie națională, din care 5 figurează în Lista roșie europeană, Campanula romanica fiind considerată specie de interes comunitar.”

Pădurea Niculițel face parte din situl Natura 2000 ROSPA0073 Măcin Niculițel, de 67.361,1 hectare, care a fost prezentat la postarea despre Parcul Național Munții Măcinului.

Din punct de vedere peisagistic, interiorul pădurii este relativ monoton, o redundantă verdeață cu mici diferențieri de detalii. Merită făcute imagini fotografice pe la margini sau pe lângă ceva curs de apă, în rest sunt mari suprafețe cu arbori fără prea mare spectaculozitate. Desigur, ai putea vedea plante interesante, insecte, ai putea observa păsări… dacă ai avea timp de ele. La vizitarea acestei păduri este bine sa ai grijă cu orientarea în teren, să ai GPS performant și carburant destul dacă mergi cu mașina de teren, deoarece există variate drumuri forestiere care se întrepătrund, se anastomozează, se termină vag-difuz printre copaci, există altele rupte de torenți șamd. Deoarece este un peisaj deluros nu poți decide “să mergi în jos”, dar nu ai nici puncte de belvedere/ lipsite de pădure, pentru orientare. Cazuri ale localnicilor care nu știau pe unde să mai iasă din pădure sunt destul de frecvente.

Mulțumesc colegilor și prietenilor care au ajutat la determinarea unora dintre specii (dr. Marius Skolka, drd. Cosmin Manci, dr. Gavril Negrean).

(work in progress)

Iris variegata

Croitorul (Cerambyx scopolii)

Bujor românesc (Paeonia peregrina romanica)

Acest articol a fost preluat de pe site-ul dr. Peter Lengyel. Aici puteţi urmări mai multe imagini din Pădurea Niculițel.

Peter Lengyel s-a născut în 1973 în Sighetu Marmaţiei şi a absolvit biologia la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj. Este biolog, expert în conservarea biodiversităţii, fotograf al naturii, membru al Asociaţiei “Valea Verde”, dar şi secretar ştiinţific la ONG UNESCO Pro Natura, cu sediul în Bucureşti, şi membru al Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii.

Puteţi urmări şi:

FOTO Pădurea Babadag: Biodiversitatea de la balcanic, la submediteranean

FOTO Parcul Național Munții Măcinului: 50% din specii pe 1% din suprafață

FOTO Grindul Chituc – Sălbăticia care va intra pe mâna dezvoltării turistice

FOTO Grindul lupilor sau paradisul pasarilor

FOTO Canaraua Fetii: Natura amenințată de clopotul bisericii

FOTO Rezervația Biosferei Delta Dunării – Cum ar putea arăta Paradisul

FOTO Rezervația Biosferei Delta Dunării – Biodiversitate demnă de Arca lui Noe

FOTO Histria, locul unde natura a luat în stăpânire ruinele vechilor civilizații

FOTO Lacul Techirghiol, cu totul altfel decât în cărțile poștale

FOTO O lume spectaculoasă, dar ignorată: Limanu, Dobrogea

FOTO Pădurea Dumbrăveni – Dobrogea