FOTO O lume spectaculoasă, dar ignorată: Limanu, Dobrogea

21

În zona sud-estică a Dobrogei, un peisaj în general arid, cu rămășițe de stepe și păduri xerofile, cu ape lacustre și mlaștini și câteva peșteri de o extraordinară valoare științific; o diversitate biologică pe care nu o conștientizează masa de turiști, oameni care trec prin zonă în drum către plajele de la mare… terase și baruri.

de Peter Lengyel

Mlaștina Hergheliei, lacul Mangalia, interesante locuri… minunăția numită peștera Movile, apoi Peștera Limanu cu al său cavernament hibrid natural-antropic; dacă vei trece prin peisaj, nicidecum nu vei remarca acea “gaură”, și chiar dacă ai fi informat cam pe unde este, nu prea sunt șanse să o nimerești “din prima”. Dar dacă ai cunoaște ce lume se deschide către subteran, cât de interesantă poate să fie cunoașterea științifică a acestor realități, dacă ai învăța să recunoști păsările sau plantele, poate nu ai mai sta doar pe terase, prin baruri și pe plaje, ci ai aloca ceva din timpul tău pentru înțelegerea naturii. Adică a Lumii din care faci parte.

Există pe aici mai multe situri Natura 2000 suprapuse parțial, atât SCI-uri desemnate pe baza Directivei Habitate, cât și SPA desemnat pe baza Directivei Păsări a Uniunii Europene. Situl Natura 2000 ROSPA0066 Limanu – Herghelia are o suprafață de 392,9 hectare, între altitudinile 0 și 38 m; este compusă din două zone lacustre-mlăștinoase distincte, anume lacul Limanu la vest de Mangalia și Mlaștina Hergheliei la nord de Mangalia, la 0,5 km vest de linia litoralului. În formularul standard al sitului se arată că aici cuibăresc, printre altele, 1 pereche de viespar (Pernis apivorus), 1 pereche de șorecar mare (Buteo rufinus), 30-40 perechi de stârc pitic (Ixobrychus minutus), 8 p. de stârc purpuriu (Ardea purpurea), 8 perechi de ciocântors (Recurvirostra avosetta), 120 p. de ciocârlie de stol (Calandrella brachydactyla) etc. În perioada de migrație, acest sit are importanță pentru numeroase specii, printre care se pot aminti pelicanul creț (Pelecanus crispus) 60-90 exemplare, pescărușul rozalb (Larus genei) 43 indivizi,  pescărușul cu cap negru (Larus melanocephalus) 5.500-6.000 exemplare, pescărușul mic (Larus minutus) 1200-1400 exemplare, chira mică (Sterna albifrons) 200 exemplare, prundăraș de sărătură (Charadrius alexandrinus) 20 exemplare șamd. În perioada de iarnă, situl este utilizat printre altele de 60 lebede de iarnă (Cygnus cygnus), 64 ferăstrași mici (Mergus albellus), 8 rațe cu cap alb (Oxyura leucocephala), 1 șoim călător (Falco peregrinus), 400 de gâște cu gât roșu (Branta ruficollis), 260 cormorani pitici (Phalacrocorax pygmeus) etc etc.

Mlaștina Hergheliei (foto sus) este desemnată rezervație naturală pe 98 hectare, din decembrie 2005; este un fost golf al mării, ajuns lagună și apoi izolat de apele marine prin depunerea nisipului care a constituit cordonul litoral ce are 60-100 m lățime, astfel că apele sale au devenit îndulcite și eutrofizate, ducând la actualul aspect de mlaștină eurofă, cu depozite de turbă și izvoare sulfuroase mezotermale. Vegetația prezintă comunități higrofile, mezohigrofile și halofile. Lucrarea lui Marius Făgăraș, „Flora rezervației naturale Mlaștina Hergheliei”, apărută în Buletinul Grădinii Botanice Iași, t 14, 2007, p. 87-92, analizează biodiversitatea floristică a acestei zone, arătând prezența a 132 de specii de plante vasculare și a 2 specii de alge macrofite…. iar 16 taxoni menționați anterior de Pop și Hodișan (1977), nu au mai fost regăsiți… totodată se constată o accentuată ruderalizare a vegetației ca rezultat al influențelor antropice. Pe lac cuibăreşte frecvent lebăda de vară (Cygnus olor). În vecinătatea vestică a lacului am fotografiat un orbete mic (Spalax leucodon), aceasta fiind singura specie de orbete din Dobrogea; în Fauna României, Mammalia, Rodentia, se menţionează apartenenţa populaţiilor dobrogene la subspecia Spalax leucodon dobrogeae Miller (1903).

Lacul Mangalia era în mod natural un liman fluvio-marin de 260 hectare; în 1979, a fost tăiat cordonul de nisip care îl separa de mare, din dorința de a utiliza apele dinspre litoral ale acestuia pentru staționarea unor vase marine, iar sectoarele de mai sus au fost împărțite în alte două lacuri: fosta cuvetă a limanului Mangalia, este acum fragmentată în 3 bazine: Mangalia, Limanu și Hagieni. Lacul Mangalia are acum o concentrație de săruri care descrește gradual dinspre mare către coada lacului, mai cu seamă ca rezultat al izvoarelor de ape dulci care aduc ape sulfuroase și ușor-termale (cca 22 grade C), venite din masivele de calcare sarmatice ale zonei.

Zona Limanu din sud-estul Dobrogei noastre este cunoscută mai cu seamă datorită peșterii Limanu. În calcare stratificate ale sarmațianului superior, dispuse relativ orizontal, Limanu este o peșteră freatică aflată azi la 26 m altitudine; calcare lumașelice (constituite din aglomerări de cochilii cimentate) au numeroase fosile ostracode, foraminifere, lamelibranhiate (scoici) ale genului Mactra, în timp ce calcarele mai vechi situate în vecinătate au numeroase fosile de scoici ale genului Cardium. Zona în care este peștera avea atât perioade de existență subaeriană – exondată, cât și etape subacvatice, când zona era scufundată sub nivelul apelor marine de la acea dată.

Limanu este o peșteră labirintică extrem de întortocheată, în care până și un foarte experimentat și cunoscut speolog de pe la noi, care a mai vizitat peștera nu odată, a avut ocazia să își recunoască lipsa unei păreri privind direcția în care se află ieșirea. Pare ciudat să se întâmple așa ceva, dar dacă vei arunca o privire asupra hărții peșterii, vei înțelege instantaneu că aceste galerii se întretaie într-un mod atât de complex încât după ce ai intrat… “situația” devine extrem de complicată. Există trei mari zone cu labirinturi… cu galerii uneori strâmte alteori mai largi, cu zone ale unor foste intrări acum colmatate/ prăbușite. La o vizită în acea peșteră în urmă cu mai mulți ani, remarcam numărul mare de benzi de magnetofon trase de vizitatorii care doreau să intre, dar cel puțin la fel de mult doreau să și iasă la suprafață (e bine ca totuși cineva din grup să rămână la intrare până ceilalți se întorc… niciodată nu poți cunoaște cam ce imbecili locali vor să facă glume de 2 lei cu acel fir conducător… așa cum apărea într-un articol de ziar). Galeriile naturale sunt combinate cu altele care au fost evident modelate de prezență umana, având secțiune pătratică și urme de dăltuire; peștera este (aproape) totalmente lipsită de concrețiuni și nu foarte fotogenică. Urme de prezență umană provin începând cu neoliticul. În 1971 arheologul bucureștean V. Boroneant descoperă aici desene și picturi pe pereți și tavan, artefacte umane de tipul picturilor rupestre, ziduri consolidate, coloane construite etc. Inscripționări, desene cu păsări, mamifere, oameni, figurine sculptate în piatra, fragmente ceramice (mai ales amfore), “altare”, osuare din ultimele milenii, simbolice semne și cuvinte slavone… existau înainte ca pereții să fie vandalizați de cretinii actuali care și-au scris peste tot numele. Există opinii conform cărora peștera Limanu este identică cu peștera Keiris menționată de istoricul grec Dio Cassius, o peșteră “teribil de întortocheată” în care din fața “expediției militare” romane (29-28 îen) s-au ascuns geții, cu vite șamd (nu cred ca intrau vite prin actuala intrare… unde urmează niște galerii strâmte), dar romanii au găsit toate intrările atât cele naturale cât cele săpate (azi acoperite de vegetație) și i-au înfometat… i-au supus.

În lucrarea Contribuții la studiul monografic al Peșterii de la Limanu, Margareta Dumitrescu, Tr. Orghidan, Jana Tanasachi și M. Georgescu (Lucrările Institutului de Speologie Emil Racoviță, București, 1965, t. 4, p. 21-58), se arată că “în 1928, O. Tafrali a vizitat a vizitat peștera Limanu în cadrul cercetărilor sale asupra vechii cetăți Callatis – fundată în secolul IV îen. Din textele vechi consultate de autor rezultă că în regiune trăiau în acele timpuri traci, crobizi, troglodiți – și trage concluzi că aceștia din urmă trăiau în peșteri și, ca atare, și în peștera de față.” Privind geneza peșterii, în lucrarea Margaretei Dumitrescu et al (1965), se arată că: “Rețeaua de galerii subterane care constituie labirintul de la Limanu a fost săpată de om, având ca punct de plecare o veche peșteră naturală. De întinderea și aspectul acestui gol subteran inițial nu ne mai putem da seama azi, suprapunându-i-se săpăturile ulterioare.  (…) Interesantă de semnalat este încăperea 22 în care prezența rădăcinilor plantelor ierboase ce pătrund prin pereții și tavanul peșterii ne arată cât de subțire este acoperișul calcaros în acest punct.” Referitor la această zonă se menționează că insolația se transmite aici prin calcarul subțire astfel că temperatura ajunge vara la cca 16 grade, deși în restul peșterii este mai scăzută…

Despre lungimea galeriilor peșterii Limanu, pe siteul Alpinet există un text din 2005 scris de Ică Giurgiu în care se arată că harta peșterii a fost făcută de speologi de la Institutul de Speologie Emil Racoviță din București, sub conducerea lui Margareta Dumitrescu și Traian Orghidan (hartă publicată în 1965 în publicația ISER), galeriile cartate însumând 3200 m, dar având și 3 puncte de continuare; dintre acestea o linie de înaintare a fost explorată în 1975 de Ică Giurgiu et co., înaintarea adăugând 200 m la traseul galeriilor deja cunoscute (hartă publicată în 1976 în Buletinul Clubului de Speologie Emil Racoviță din București). În 2004, Ică Giurgiu et co., au lămurit și celelalte 2 variante de înaintare, care erau scurte comunicări cu galerii cunoscute anterior, așa că acum totalitatea galeriilor are 3405 m. Nu sună foarte dramatic dacă te gândești la Peștera Vântului (din Apuseni) care are peste 50 km de galerii, dar dacă mai pui în calcul că la Limanu există o conformație labirintică… nu ai dori să riști o vizitare prea optimistă…  și să descoperi cât de dramatic de asemănătoare sunt toate direcțiile…

O importanță aparte o are biodiversitatea subterană reprezentată de nevertebrate, dintre care speciile caracteristice au origine mediterană. Sursa lor de hrană este mai ales guanoul liliecilor care se retrag în peșteră. Colonii de lilieci din mai multe specii (Rhinolophus ferrumequinum, Rh. mehelyi, Miniopterus schreibersii, și foarte rar Rh. hipposideros, Myotis blythii, Myotis myotis și Myotis mystacinus), actuale sau ale trecutului, au dus la acumularea de guano care atinge frecvent 50 cm grosime, nivel sub care este transformat în chiropterit. În lucrarea Margaretei Dumitrescu et al., (1965), se arată că fauna acestei peșteri are 76 de specii de nevertebrate, dintre care 5 specii sunt noi pentru știință. Nevertebratele troglobionte, litoclazice, lapidicole și troglofile de pe aici aparțin unor specii de gasteropode, pseudoscorpioni, aranee, gamaside, izopode, diplopode, chilopode, colembole, psocoptere, coleoptere, microlepidoptere, diptere șamd. Din multe puncte de vedere, peștera Limanu poate să fie considerată un perfect laborator pentru studierea dinamicii faunei cu variate adaptari la viața troglobiontă, a interrelației cu formele litoclazice, lapidicole și epigee, a dinamicii spațio-temporale și a transformărilor evolutive care au avut loc și continuă să modeleze orice comunitate de organisme.

În lucrarea Margaretei Dumitrescu et al., Rhinolophus mehelyi este menționat ca având aici o mare colonie de hibernare, probabil mutându-se pentru perioada de naștere la Peștera Gura Dobrogeii… o colonie de 4.000-5.000 de astfel de lilieci. În colonia de hibernare se constata asocierea lui Rhinolophus mehelyi care este dominant numeric, cu Miniopterus schreibersii, iar în alte locuri erau indivizi izolați de Rhinolophus ferrumequinum.

În acceași lucrare (Margareta Dumitrescu et al) se arată că au fost găsite în peșteră diferite resturi osoase, printre care mai interesantă este menționarea celor provenind de la: pisică sălbatică (Felis silvestris), lup (Canis lupus), bursuc (Meles meles), dihor pătat (Vormela peregusna), cățelul pământului (Spalax leucodon) ca și de la hârciogul auriu (Mesocricetus auratus)… probabil mai concret de la grivanul dobrogean (Mesocricetus newtoni)… desigur, au mai fost găsite și oase de iepure de câmp, arici, diferite rozătoare, ca și animale domesticite, de la capre, la oi, porci, boi șamd.

Peștera Limanu a devenit protejată prin Decizia 425 din 1970 a Consiliului Popular Județean Constanța și este arie protejată de interes național prin includerea ei în Legea 5/2000 având codul 2.358; are cod de peșteră 5210/1, și este situată în clasa de protecție B. GESS (Grupul de Explorări Subacvatice și Speologice) a organizat curățirea peșterii de gunoaie aruncate și a amenajat o poartă la intrare (în vara 2011 era spartă); la fel, panoul informativ a dispărut.

Situl Natura 2000 ROSCI0191 Peștera Limanu, având suprafața de 12 hectare, are inclus în formularul standard prezența lui Miniopterus schreibersii la hibernare prin 101-250 de exemplare, iar Rhinolophus mehelyi prin peste 63 de exemplare… din cele cca 300 de exemplare câte numără populația acestei specii la noi; Limanu este una dintre cele 3 locuri de hibernare din România ale acestei specii descrise în 1901 de către Metschie, pe baza unor exemplare provenite din această țară. Dacă am compara aceste date cu cele din lucrarea Margaretei Dumitrescu et al, (1965) cu cele 4.000-5.000 de astfel de lilieci la hibernare, față de cele acum peste 63… pare deja un dezastru, o scădere dramatică a populației…

Într-un articol despre peștera Limanu apărut în Formula AS la 5-12 noiembrie 2007, există o formulare care arată percepția localnicilor asupra peșterii: “Peștera asta e ramificată ca vinele pomului. Pe oriunde mergi, ajungi în același loc. Toată-i la fel, nu știi unde ești, unde ai ajuns, te învârți dintr-un loc în celălalt și nu-i mai găsești gura. E un loc de pierzanie, de-aia lumea din sat nu se duce acolo.” Cam cât de plin de cavernamente trebuie să fie toată această masă de calcare, dacă nu poți contrazice afirmația următoare, tot din acel articol: “Odată, unul din săteni a săpat o fântână și când a ajuns mai adânc cu săpatul, au ieșit din pământ lilieci.” (este inclusă și o imagine cu fântâna despre care se vorbește…)

Peștera Movile, situată la doar 3 km distanță de peștera Limanu, în aria municipiului Mangalia, este parte a aceluiași fenomen care a creat o vastă rețea de galerii în calcarele sarmatice. Peștera Movile a fost descoperită în 1986, în timpul unor prospecțiuni geologice conduse de dr. Cristian Lascu, actualul redactor-șef al revistei National Geographic – România. Galeriile totalizeaza cca 300 de m, ceea ce înseamnă o peșteră relativ mică… dar aici au fost descoperite 33 de specii noi pentru știință, de la arahnide și insecte la chilopode, un astfel de miriapod prădător endemic fiind reprezentat de exemplare de 10 cm lungime. Din punct de vedere naturalistic, Movile este de nenumărate ori mai interesantă decât Limanu, deoarece are un ecosistem bazat pe chemosinteză, unde bacterii autotrofe chemosintetizante utilizează hidrogenul sulfurat, pe baza biomasei lor existând o comunitate de peste 30 de specii de nevertebrate, inclusiv animale prădătoare, forme asemănătoare cu cele de la suprafața terestră dar evaluate în direcția reducerii organelor vizuale lipsite de importanță în bezna totală a unei peșteri care nu comunica cu exteriorul (înainte de a se face forajul prin care a fost descoperită). Organismele de aici sunt adaptate unui mediu cavernicol sărac în oxigen. Faptul câ întregul ecosistem este izolat de fluxurile energetice de la exterior și că bacterii chemoautotrofe reprezintă baza acestei piramide trofice, a făcut ca peștera Movile să fie vizitată și studiată inclusiv de cercetători de la NASA, care căutau să înțeleagă asemenea posibilități de existență a vieții în condiții potențial existente pe alte planete, spre exemplu pe Marte.

Protejarea acestui sit a început prin Hotărârea 26 din 1992 a Consiliului Local Mangalia, iar mai apoi Legea 5/2000 o include la poziția 2.371, având cod peșteră 5210/15, clasa de protecție A. Este o mare valoare științifică, aflată în custodia GESS (Grupul de Explorări Subacvatice și Speologice – București). Există aici un SCI, anume ROSCI0114 Mlaștina Hergheliei – Obanu Mare și Peștera Movilei, cu o suprafață de 251 hectare între altitudinile 0 și 30 m. În formularul standard al sitului se menționează prezența unor plante interesante precum Adonis flammea, Centaurea salonitana, Echinops ritro ruthenicus, Iris pumila, Jasminum fruticans, Paliurus spina-christi șamd. Este înșirată desigur lista speciilor de animale nevertebrate endemice descoperite în peștera Movile…

PS. Notițe mai vechi, din martie 2007, Limanu: Popândăi (Citellus [Spermophilus] citellus) stau în baia de lumină ce scaldă versantul însorit, probabil că este o plăcere mare să stai în bătaia soarelui după ce ai petrecut câteva luni în amorțeala hibernării. Broaște verzi orăcăie în lac, un concert dat de câteva sute de exemplare. Frumos. La margine de pădure, dintro gaura în calcar un șarpe rău (Coluber caspius) stă lungit, jumătate din corp îi este în afara adăpostului. Când îl observ, văd că lent se retrage, doar capul i se vede, scrutând întâmplările de afara; stăm și privim solzii strălucitori, și când te gândești că orice dobitoc ce trece pe aici îi poate stâlci capul…

Șorecari (Buteo buteo) se rotesc deasupra pășunilor, alteori stau liniștiti pe crengi desfrunzite. Ciocârlii de câmp (Alauda arvensis) se ridică uneori în zbor spre cer, iar pe vârf de tufă o pată colorată vizibilă de departe este mărăcinarul negru (Saxicola torquata). Fazani (Phasianus colchicus), se plimbă singuratici printre ierburi și tufe; daca ar depinde de mine, aș șterge fazanul din fauna noastră unde a fost introdus de imbecilii vânători, poluând ecosistemele prin prezența lui nenaturală. Desigur, aș face același lucru și cu vânătorii. Iepuri sălbatici (Lepus europaeus) tropăie nervos cu picioarele din față, iar dacă ajung la concluzia că omul este prea aprope, o iau la goană nebună, ca din fața morții. Se vede că cei care mai sunt vii, au experiența vânătorilor și braconierilor care se distrează legal sau ilegal pe seama căsăpirii vietăților. Ce poți face când imbecilitatea nu are limite?

Mlaștina Hergheliei, Mangalia. Câteva lebede plutesc liniștite, preponderent albe, dar unele au și pene cenușii-cafenii din penajul lor juvenil al anului trecut. Izvoare sulfuroase, locuri de contact ale lumii de suprafață cu cine știe ce sisteme carstice pline de vietăți necunoscute, lumi dintre care una a ajuns emblematică sub denumirea de peștera Movile… Când te gândești că în calcarele acestea de sub noi sunt goluri subterane în care pot să existe ecosisteme destul de complexe, în întunericul beznă-totală, cu producători primari chemosintetizanți, animale ‘ierbivore’ și prădători.. sună destul de incredibil. Și că toate acestea nu au nici o legătură cu lumina solară dătătoare de viață…

 

Herete de stuf (Circus aeruginosus) mascul imatur

 

Acvilă pitică (Hieraaetus pennatus)

Dumbrăveancă (Coracias garrulus)

Cucuvea (Athene noctua)

Orbete (Spalax leucodon)

 

 

 

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost preluat de pe site-ul dr. Peter LengyelAici puteţi urmări mai multe imagini de la Limanu.

Peter Lengyel s-a născut în 1973 în Sighetu Marmaţiei şi a absolvit biologia la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj. Este biolog, expert în conservarea biodiversităţii, fotograf al naturii, membru al Asociaţiei “Valea Verde”, dar şi secretar ştiinţific la ONG UNESCO Pro Natura, cu sediul în Bucureşti, şi membru al Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii.


 

 

Puteţi urmări şi:

FOTO Pădurea Dumbrăveni – Dobrogea

FOTO Pădurea Hagieni – Dobrogea

FOTO Canaralele de la Hârşova

FOTO Dunele marine de la Agigea

FOTO Rezervaţia Allah Bair – Dobrogea

FOTO Vama Veche – 2 Mai: Înapoi la sălbăticie

FOTO Festivalul Antic și Medieval – Aeternus Maramorosiensis 2011

FOTO Bialowieza – Ultima pădure de şes din Europa

FOTO Zboruri peste verde – Maramureş

FOTO Ecosisteme din Transilvania: Pădurile de fag

FOTO Parcul Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş

FOTO Lacul Sfânta Ana și Tinovul Mohoș

FOTO  În zbor peste Dobrogea

FOTO Survolând Delta Dunării


 


21 de comentarii

  1. Pingback: FOTO Lacul Techirghiol, cu totul altfel decât în cărțile poștale | TOTB.ro - Think Outside the Box

  2. Pingback: FOTO Histria, locul unde natura a luat în stăpânire ruinele vechilor civilizații | TOTB.ro - Think Outside the Box

  3. Pingback: FOTO Rezervația Biosferei Delta Dunării – Biodiversitate demnă de Arca lui Noe | TOTB.ro - Think Outside the Box

  4. Pingback: FOTO Canaraua Fetii: O arie protejată amenințată de clopotul bisericii | TOTB.ro - Think Outside the Box

  5. Pingback: FOTO Parcul Național Munții Măcinului. 50% din specii pe 1% din suprafața României | TOTB.ro - Think Outside the Box

  6. Pingback: FOTO Pădurea Babadag: Biodiversitatea de la balcanic, la submediteranean | TOTB.ro - Think Outside the Box

  7. Pingback: FOTO Pădurea Niculițel – Valea Teilor: Un peisaj de basm al Dobrogei | TOTB.ro - Think Outside the Box

  8. Pingback: Parcul Natural Usedom – Germania | TOTB.ro - Think Outside the Box

  9. Pingback: FOTO Rezervația Biosferei Urdaibai – Spania | TOTB.ro - Think Outside the Box

  10. Pingback: FOTO Parcul Național Gir – Natura captivantă a Indiei | TOTB.ro - Think Outside the Box

  11. Pingback: FOTO Parcul Naţional Triglav – Slovenia: Un paradis european | TOTB.ro - Think Outside the Box

  12. Pingback: FOTO Groapa Ruginoasă – Munții Apuseni | TOTB.ro - Think Outside the Box

  13. Pingback: Ce nu știm despre sălbăticiunile noastre? | TOTB.ro - Think Outside the Box

  14. Pingback: VIDEO Care sunt minunile României desemnate de voi | TOTB.ro - Think Outside the Box

  15. Pingback: FOTO Plimbarea de weekend: Cheile Ordâncușei – Munții Apuseni | TOTB.ro - Think Outside the Box

  16. Pingback: FOTO Plimbarea de sâmbătă: Rezervaţia Naturală Râpa Roşie | TOTB.ro - Think Outside the Box

  17. Pingback: FOTO Plimbarea de sâmbătă: Iezerul Mare – Munţii Igniş | TOTB.ro - Think Outside the Box

  18. Pingback: FOTO Parcul Natural Comana: La o aruncătură de băț față de București | TOTB.ro - Think Outside the Box

  19. Pingback: FOTO Plimbarea de sâmbătă: Situl Natura 2000 Grădiștea Căldărușani Dridu | TOTB.ro - Think Outside the Box

  20. Pingback: FOTO Detunatele, spectacolul stâncos din Apuseni | TOTB.ro - Think Outside the Box

  21. Pingback: FOTO Călătoria de weekend: Parcul Național Sounio – Grecia | TOTB.ro - Think Outside the Box

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger