FOTO Mihai Barbu: 11 ani de fotojurnalism în 8 imagini

1

Am început de curând să vă facem cunoștință cu unii dintre fotografii noștri preferați din România, pe care i-am invitat să-și prezinte un fel de topuri subiective cu imagini pe care le-au realizat de-a lungul timpului. După Bogdan Gîrbovan și Ioana Cârlig, vă propun azi să vă lăsați ”transportați” de fotografiile lui Mihai Barbu, unul dintre fotojurnaliștii pe care-i urmărim cu interes de mulți ani. Pe Mihai poate l-ați cunoscut prin imaginile realizate la România Liberă, Reuters, Gardianul sau Evenimentul Zilei, unde a lucrat la începutul anilor 2000.

 

8

 2008, festivalul pirotehnic “Golden Nights”, București. Știi filmul “Întâlnire de gradul III”, al lui Spielberg? Are filmul ăla o imagine iconică, de care e plin internetul, dacă cauți după numele filmului. Ei, asta e.

Însă cel mai probabil l-ați cunoscut printr-o carte minunată de călătorie: Vând kilometri, bestseller în toată puterea cuvântului, unde își reconstruiește călătoria în Mongolia prin imagini și scrisori trimise celor care l-au ajutat să parcurgă pe motocicletă 26.000 de kilometri, ”cumpărându-i” simbolic, cu încredere, înainte de a pleca la drum. Despre povestea călătoriei lui în Mongolia ați mai citit pe TOTB, care a publicat fragmente din volum în patru părți: 1234. Pentru astăzi, însă, Mihai Barbu ne-a selectat opt fotografii, de care ne-a povestit, pe scurt, ce anume îl leagă.

 

1

E o fotografie de prin 2003, când lucram la ”Evenimentul Zilei”, și am fost trimis într-o dimineață la cimitirul Bellu, unde un gropar cocoțat pe crucea din vârful capelei amenința căa se sinucide, pentru că fusese mutat la cimitirul Pantelimon. Totul s-a terminat cu bine. Este prima imagine pe care am văzut-o când am intrat în cimitir și, țin minte și acum că m-am oprit pe loc, iar din gură mi-a ieșit un șoptit “Uau…”.

2

În Deltă, cu pescarii, dimineața, la Sf.Gheorghe, cred că în 2003. Am ales imaginea asta pentru că și-acum mi se ridică părul pe ceafă, amintindu-mi când pescarii mi-au spus că ei au agățat cormoranul acolo, ca să sperie alți cormorani care ar vrea sa se înfrupte din recolta lor de pește. Asta n-ar fi fost nimic, dacă la întrebarea “Cât iî lăsați acolo?” nu mi-ar fi răspuns: “Până moare”.

3

2006, inundații, satul Manastirea. Mi-aș dori să nu fi existat situația în care eu să fac fotografia asta.

4

Probabil cea mai de suflet fotografie a mea. Mânăstirea Colilia, în Dobrogea. O mânăstire care la vremea respectivă era într-un câmp pe care, rotindu-te 360 de grade, nu vedeai nici măcar un stâlp de curent. Am ajuns acolo numai eu știu cum, dupa indicațiile unui prieten, care păreau că sunt harta spre o comoară. Cred că se întâmpla prin 2004. Așa arăta atunci, nici măcar acoperiș nu avea, și era locuită de trei măicuțe. Astăzi, din locul în care a fost făcută fotografia, nici măcar nu mai vezi mânăstirea, de cât de mult s-a construit în jurul ei. Spuneam undeva că, fără să dau detalii, a fost locul în care m-am simțit cel mai aproape de Dumnezeu.

5

Rugby, 2005. România – Canada. Fotografie distinsă cu “Honourable Mention” – secțiunea Team Sports Action, la concursul internațional “Best of Photojournalism”, organizat de NPPA (National Press Photographers Association).

6

2012, șatră de țigani în satul Valea Stânii. Îmi place pentru că îmi aduce aminte de copilărie, când, la țară, așteptam șatra de țigani să vină pe lunca de la marginea satului. Nu țin minte mare lucru, dar cam așa ceva era. Adică frumos, cred eu.

7

Meci de fotbal între România și Franța, Europene 2008. Suporteri în Piața Revoluției, București. Când văd imaginea asta, mă gândesc tot timpul la un citat al cărui autor, spre rușinea mea, nu-l mai rețin, care spunea că “Dacă vrei să unești un popor, trimite-l la război sau califică-i echipa la mondiale”. Subscriu la replica asta, cetățean al poporului fiind.

MG_9756Mihai Barbu s-a născut în 1980 la Lupeni și a urmat Școala Superioară de Jurnalistică la București. A lucrat ca fotoreporter pentru Gardianul, Evenimentul Zilei, Reuters, iar din 2010, până în aprilie 2013 a lucrat pentru România Liberă. A colaborat, de asemenea, cu agențiile internaționale EPA și AFP. În prezent, este freelancer. Printre premiile pe care le-a primit se numără Premiul Junior (cel mai bun fotograf până în 25 de ani), în cadrul premiilor AFPR (Asociația Fotografilor de Presă din România), în 2004 a fost declarat Fotograful Anului, în cadrul premiilor AFPR, în 2006 a primit Honorable Mention – Team Sports Action – Best of Photojournalism – NPPA, iar în 2008 a câștigat premiul pentru Fotografia Anului, în cadrul premiilor Clubului Român de Presă. Mai multe despre proiectele sale, puteți afla de pe Mongolia.ro și Photoliu.ro.

Puteți urmări și:

FOTO Două luni nicăieri, cu Bogdan Gîrbovan

FOTO Povești cu oameni și locuri din foste orașe industriale, cu Ioana Cârlig


Un comentariu

Leave A Reply