FOTO La drum prin Mexic: Statul Liber şi Suveran de Chiapas

0

Trăiesc în Mexic de mai bine de patru ani şi, cu toate astea, simt că îmi mai trebuie încă vreo zece ca să cunosc această ţară atât de mare şi plină de “pueblos magicos” (aşezări care au intrat în patrimoniul cultural şi turistic mexican). Dacă ajungi în Mexic ca turist, ai nevoie de cel puţin o lună ca să baţi tara în lung şi-n lat. Totuşi, în afară de biletul de avion care poate fi costisitor, totul aici e foarte ieftin.

 

31

 

Text şi fotografii de Ana Topoleanu

Mulţi turişti ajung în Mexic ca să viziteze CanCun-ul sau alte plaje pline de “gringos” (americani din USA), însă ele nu spun prea multe despre esenţa acestei ţări. E ca şi cum ai vizita Mamaia şi ai zice că ştii România. Am auzit despre Statul Liber şi Suveran de Chiapas încă din prima săptămână aici. Toţi mexicanii îl lăudau, deşi mulţi dintre ei nu l-au vizitat fiindcă e practic altă ţară, că depărtare şi suprafaţă. Am auzit o grămadă de legende despre cum încă sunt triburi primitive acolo, cum că, dacă mergi cu maşina proprie, indigenii îţi dau foc la cauciucuri sau îţi blochează drumul cu copaci. Toate astea pentru a-şi proteja tradiţiile şi natura. Din acest motiv, multă vreme Chiapas nu a intrat pe lista noastră de destinaţii de vacanţă, dar mi-a intrat mie sub piele şi până când nu am mers acolo nu m-am liniştit.

 

10

12

 

Totul s-a legat când prietena mea româncă Anca mi-a spus că vine o săptămână şi că, după ce a vizitat America de Nord, vrea ceva autentic, tradiţional, departe de consumerism şi de gringos. Am intrat repede pe internet şi am găsit nişte bilete de avion atât de ieftine, încât Ricardo (soţul meu mexican şi omul cu capul pe umeri din familie) n-a mai putut să spună nu.

Mergeam din Guadalajara în Tuxtla, care e capitala statului Chiapas (aprox. 80 de dolari biletul de avion). De acolo am fost îndemnaţi să luăm un taxi către San Cristobal de las Casas, care ar fi fost cel mai frumos orăşel în care să te instalezi şi din care pleacă zilnic tururi către toate aşezările turistice importante. Din păcate, nu am ales cea mai fericită perioadă, mă refer la climă. Perioada de ploaie face că lacurile şi cascadele de mii de nuanţe de albastru să aibe zeci de tonuri de maro. Totuşi eram pregătiţi cu cizme de cauciuc şi pelerine de ploaie şi, mai presus de orice, cu entuziasmul meu care i-a molipsit şi pe cei doi parteneri de vacanţă.

 

21

26

29

 

Cum am ajuns în San Cristobal de las Casas, am găsit un hotel minunat în buricul oraşului, cu doar 120 de pesos pe noapte (8 dolari), un fost lăcaş de măicuţe, cu mai bine de 300 de ani de istorie, cu pături curate şi grădină interioară cu fântână arteziană şi obiecte de artă tradiţională.

San Cristobal de las Casas este magic cu adevărat. E un orăşel cochet cu case coloniale şi colorate şi drumuri cu piatră cubică. E pliiiin de turişti din toate părţile lumii, mulţi dintre cei ajunşi acolo pentru o săptămână au rămas pentru ani întregi. Sunt mai multe restaurante gourmet în San Cristobal (200.000 de locuitori) decât în Guadalajara (9 milioane de locuitori). În fiecare dimineaţă am mâncat pâine specifică din zonă, aş zice că magică, cu tot felul de grăunţe, sâmburi, fructe, delicioasă aşa, pur şi simplu, fără nimic alături. Restaurante tipic mexicane, italiene, franţuzeşti, doar un restaurant cu mâncare românească lipsea, că altfel aveau de toate. Pe de altă parte, motivul pentru care turiştii cunoscători se înghesuie în Chiapas este natura. Chiapas e plină de cascade, jungle, râuri, natura e nebună şi bogată, îţi ia ochii şi sufletul.

 

15

16

17

 

În fiecare zi am mers în câte un tur şi am văzut zeci de cascade, păduri, râuri cu poduri de lemn, orăşele mai mici şi mai bine păstrate în timpul trecut. Fiecare loc avea o poveste de vis, fiecare ghid era mai amabil şi mai hazliu ca cel de înainte şi cu toţii vedeau în mijlocul naturii semne de la Dumnezeu. Din copaci ieşeau fecioarele, prin râuri se vedeau urmele lui Iisus, prin peşteri apăreau cruci. Era fascinant să-i asculti spunând poveştile locurilor personal şi influenţat de religie şi credinţe, nu ca în cărţile de biologie.

7

28

4

11

 

Am ajuns întâi la nenumărate cascade; oriunde ne opream, puteam vedea minim cinci. Cea mai impresionantă a fost Aripa Îngerului, sub care puteai intra şi într-adevăr parcă simţeai că-l iei pe Dumnezeu de picior. Forţa apei acoperea cerul şi izbea pământul cu năduf.

Am mers la lacurile cu mai mult de 50 de nuanţe de albastru pe care noi nu prea le-am văzut din cauza ploii şi-a vântului. Cu toate astea, e minunat să stai în vârful dealului şi să vezi scenariul gri, cu aburi care ies din pământ şi cu un verde crud al frunzelor care face mişto de griul cerului.

 

8

9

20

27

 

 

Şi apoi El Cañon del Sumidero, unde pentru două ore de mers cu barca am simţit că am ajuns pe platoul de filmare din Game of Thrones.

Şi-apoi zona arheologică din apropierea oraşului Palenque.

Mai bine tac şi vă arăt totul prin poze, fiindcă orice spun în cuvinte pare sec în comparaţie cu ce-ţi văd ochii.

1

2

18

34

36

37

35


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger