FOTO Iazul de decantare Valea Şesii

Trebuie să vă avertizez din capul locului că urmează un jurnal trist. Acțiunea lui se va desfășura în jurul unui iaz de decantare numit Valea Şesii (sau Şesei, după unele surse), aflat în Munţii Metaliferi. Nu voi scrie prea multe, voi lăsa imaginile să spună ce e de spus.

 

 

Text și fotografii de Bogdan Balaban

 

Suntem opt: Ciprian, Oana, Familia Nuca, Ramona, Dl. Stoica, Costi. Dimineaţa pornim pe ruta Lupşa – Hădărău – fostul sat Geamăna. De la Hădărău se urcă pe un drum de țară cale de 4-5 km pînă ajungem la un pod. În vale pare a fi un lac, pe malul său, cîteva case. La o privire mai atentă constatăm că, de fapt, lacul nu prea e lac. Mai degrabă este o acumulare de nămol.

Urcăm pe pod unde găsim niște conducte. Din ele se aude un zgomot, semn că se transporta ceva. Suntem în Munții Metaliferi, aproape de Roșia Montană, glumim spunînd că pe acolo se transportă aurul.

 

 

 

Bineînțeles că nu e vorba de aur, ci de steril. Acesta provine de la exploatarea de cupru de la Roșia Poieni, făcută de compania Cupru Min începînd cu anul 1978. Tot arealul ăsta pe care se întinde lacul e o adevărată zonă calamitată.

 

 

Domnul Stoica s-a documentat ulterior acestei vizite și ne-a expus cîteva detalii:

“”Iazul de Valea Şesii este un iaz de decantare de vale, deschis (adică are un singur baraj). Barajul, contruit din anrocamente, închide valea, fiind construit între doi versanţi. Tulbureala de steril este deversată în iaz printr-un sistem de conducte care trebuie să permită dirijarea deversării spre diverse zone situate pe conturul iazului, astfel ca toată suprafaţa să fie ocupată”.

 

 

Sterilul se constituie în depozit şi se reazemă pe versanţii naturali. În iazul de la Valea Şesii depozitul de steril, în cele mai multe locuri pe care noi le-am sondat, n-are consistenţă; într-un loc era formată un fel de plajă pe care am călcat şi nu ne-am scufundat. Dar nici nu am avut curaj să mergem mai departe.

 

 

Apele limpezi ar trebui să ajungă într-un sistem de colectare şi evacuare din care acestea trebuie să fie descărcate spre o staţie de epurare chimică sau spre un sistem de recirculare sau – cel mai simplu, fără costuri, fără jenă – spre un emisar (un rîu curat, de obicei). Sistemul de colectare şi evacuare noi nu l-am văzut, dar e drept că n-am ajuns la baraj unde ar putea să fi fost.

 

 

În septembrie 2011 iazul avea în jur de 130 ha. Acesta a acoperit aproape în totalitate satul Geamăna; gospodăriile au fost răscumpărate de Cupru Min S.A. Abrud. Durerea cea mai mare a locuitorilor a fost aceea că nu a fost respectată promisiunea de a se strămuta cimitirul. Sterilul a înghiţit rînd pe rînd casele oamenilor, dealul pe care era construită biserica, cimitirul. Biserica este unul din puţinii martori care ne arată că aici a fost odată o aşezare omenească. Nămolul a ajuns acum la nivelul acoperişului.

 

 

Ce e și mai grav este faptul că asistăm la un dezastru ecologic în derulare. Sterilul continuă să fie deversat cu consecvență și nivelul iazului crește în fiecare an. De aceea cei de la Cupru Min înalță barajul an de an.

 

 

Nămolul acesta este pe alocuri brăzdat de firicele înguste de apă. Peisajul e  ireal, pe alocuri ai senzația că ești pe altă planetă. În fața ochilor ni se aștern tot felul de culori, date de substanțele deversate. Noi am numit generic aceste substanțe cianuri.

 

 

E trist să vezi cum nămolul ăsta a înghițit și continuă să înghită case, gospodării, livezi, garduri. E trist să vezi cum biserica satului, destul de impozantă de altfel, e sufocată de nămol și își duce în tăcere și demnitate ultimii ani de existență.

 

 

 

Cu toate astea, fiecare dintre noi, dacă nu a spus, măcar odată a gîndit ceva de genul: ce culori, ce peisaj. Într-adevar, lacul ăsta este foarte fotogenic, dar…

 

Din fostul sat Geamăna au mai rămas doar cîteva case și o mînă de oameni care au refuzat să plece. Oare cum e să să vezi tot peisajul ăsta în fiecare zi? Și să mai ai în minte imaginea vechiului sat. Imaginea de mai sus am găsit-o pe Internet. Remarcaţi cît de sus se aflau biserica şi cimitirul.

Nu se poate ca atunci cînd vii aici să nu faci legătura cu ceea ce se preconizează a se întîmpla în zona Roșiei Montane. Se spune că și acolo, pe valea Corna, se va amenaja un astfel de iaz de decantare. Și tot așa, sacrificînd niște sate. Numai că acela va fi mai întins decît acesta de la Valea Şesii. Unele surse spun că va fi cam de trei-patru ori mai mare.

Citez iarăşi din Dl. Stoica:

“După aproape o zi de umblat pe malurile iazului de decantare de la Valea Şesii, ne-am propus să ajungem pe halda de steril ce aparţine exploatării Roşia Poieni. Treaba asta nu ne-a ieşit, am ajuns numai sub haldă, din cauza neatenţiei, nehotărîrii şi mai ales a lipsei de timp”.

 

 

“Astfel am traversat partea de jos a haldei acolo unde au ajuns pietrele mai mari din sterilul depus şi împins pe haldă. Din fotografii reies două alte problemele asociate tuturor haldelor de steril: generarea de ape încărcate acid care contaminează apele de suprafaţă, eroziunea şi instabilitatea taluzului, degradarea terenurilor învecinate”.

 

 

Am mers ceva timp printre tot felul de bolovani, am pășit pe nisipuri instabile, am traversat pîraie de culoare verde. Am călătorit, practic, pe tărîmuri nepămîntene.

Reabilitarea iazului de decantare Valea Şesii, ca şi a haldei de steril, ar trebui să fie făcută după încetarea exploatării. Dar oare chiar se va întîmpla asta?

 

Ca şi concluzie: ar fi bine ca oricare dintre noi să treacă măcar o dată şi să vadă acest iaz de decantare, să tragă nişte învăţăminte şi să nu mai repete greşelile trecutului. Fac un apel către cei care citesc acest text să arate articolul şi pozele prietenilor, cunoscuţilor, să îl distribuie pe reţelele de socializare.

În Munţii Apuseni se găsesc 24 iazuri de decantare.

 

Acest articol a fost preluat de pe site-ul lui Bogdan Balaban.