FOTO Frumuseţile ascunse ale României: Lacurile de la Tepliţa

6 iunie 2015. Seara. Lacul Teplița. În luminile de apus, a fost frumos să vezi și fotografiezi lișița cu pui, găinușe de baltă cu puii, două femele de rațe sălbatice mari, fiecare cu seria ei de pui, să asculţi lăcarii mari, care cântau prin stuful din vecinătatea lacului, şi să vezi cum trec în zbor două chire de baltă. Este destul de idilic să admiri liniștea lacului pe timp de seară, cu păsările de baltă care își conduc puii; nu sunt specii prea rare, s-ar putea spune că, în comparație cu Delta Dunării sau cu marile mlaștini și lacuri din alte zone, sunt banale; dar în Maramureș, fiecare mic lăculeț cu vegetație de baltă este ceva special, care mai crește diversitatea biologică a zonei dominate de păduri și fânațe.

Text şi fotografii de Peter Lengyel

Avem ocazia de a încerca să fotografiem un pietrar (foto jos), care aici este cât de cât obișnuit cu oamenii și nu zboară de la distanță, așa cum o fac pietrarii din zonele mai retrase. Dacă mergi azi pe la Teplița, poți vedea pietrarul pe acolo. Și mâine, poimâine, tot așa. Cumva, au ajuns la intrarea spre lac niște mormane de pietriș, în preajma cărora pasărea se simte bine. Dacă oamenii nu aduceau grămezile de pietre, niciun pietrar nu ar fi fost prin zonă. Este o specie care apare azonal, la noi din stâncăriile montane ale Carpaților până în Dobrogea, în habitate stâncoase-pietroase pe care le iubește. Interesant e să vezi cât de legat este pietrarul de bolovanii lui. Îi place să trăiască printre pietre, prin preajma lor. Ariile cu bolovanii și iarbă sunt paradisul lui.

9 iunie 2015. O seară liniștită lângă lacul Teplița. Să privești sturzii de iarnă – cocoșarii, cum își hrănesc puii care au părăsit deja cuiburile. Deja de câteva zile se tot văd puii care au ieșit din cuiburi și acum se plimbă printre ierburile din zonă. Unii încep deja să zboare, dar alții mai mici apar din alte cuiburi, așa că e destul de mare agitaţie pe aici. Am văzut două exemplare de stârc pitic, masculul stătea pe o creangă a unui arbore de la malul lacului, apoi a zburat cu femela; au o viață destul de retrasă, iar prezența lor nu prea ușor poate să fie detectată. La o revărsare a apelor de lângă lac, au coborât să bea apă și să se scalde multe exemplare din stolurile de grauri care se perindă prin zonă; deja se pot vedea și stoluri de multe sute sau chiar mii de exemplare. Spre toamnă stolurile graurilor vor fi din ce în ce mai mari, vor ajunge la multe mii sau chiar zeci de mii de exemplare care, ca niște amoebe uriașe, vor contura forme ciudate pe cer.